4,058 matches
-
afară, motiv pentru care totul părea rupt de realitate. Keiko Kataoka Își Încrucișă din nou picioarele. Priveliștea genunchilor, a pulpelor și a gleznelor acoperite de dresuri negre accentua și mai mult sentimentul de irealitate a lumii din spatele fereastrei. Nu știam Încotro să-mi Îndrept privirile și la ce să mă gândesc. Când mi-am dat seama, deja beam din a doua bere. Nu-mi aduceam aminte când mi-o luasem din frigider. — Demult, cineva pe care Îl iubeam foarte mult mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
foarte ușor să se facă pierdut în interiorul întunecos al Acvariului, am grăbit pasul. Ajuns înăuntru, am înțeles că nu era doar posibil, ci chiar foarte probabil să-mi scape, căci mulțimea de vizitatori făcea să-mi fie greu să văd încotro o luase. Luând în considerare varianta cea mai rea, m-am grăbit spre ușa cealaltă, care dădea în stradă, și fu cât pe ce să mă ciocnesc de puști atunci când el se îndepărtă de lângă un acvariu în care se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și a jartierelor. Mută-ți gândul, mi-am spus în sinea mea. Asta e prea scumpă. În plus, avea alte lucruri pe cap. Cum ar fi dacă pantofii se potrivesc cu geanta și ce se întâmplase cu fiica ei dispărută. — Încotro? am întrebat-o. Acasă? Ea oftă de parcă îi sugerasem ieftinul și sordidul motel Palme de pe Frobelstrasse și apoi, cu un zâmbețel curajos, aprobă din cap. Am mers spre est către Bülowstrasse. Mă tem că nu am nici o veste pentru dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de vizită e asta? Ce anume doriți? Îmi cer scuze că vă deranjez, i-am zis, concentrându-mă asupra părții din fața ei care nu era marcată de boală. M-am cam rătăcit și speram că ați putea să-mi spuneți încotro e școala SS. — Nu e nici o școală în Wewelsburg, zise ea, uitându-se bănuitoare la mine. — Școala SS, am repetat cu glasul coborât. Mi s-a spus că e pe aici prin apropiere. — A, aia, se răsti ea și, întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o avem cu privire la ceea ce Dumnezeu ne-a promis. Starea sufletească a autorului este descrisă în cuvinte clare, astfel: „Parcurg, la ora actuală, una dintre cele mai confuze perioade din viața mea. Sunt la un fel de intersecție și nu știu încotro s-o iau. Pe de o parte, îmi reproșez că am intrat singur în această ceață a nesiguranței, buimac și naiv, visător și dornic de nou. Pe când mi se părea că lumina de la capătul tunelului îmi va aduce dezlegarea acestei
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
este acum. Nu suferința. Nu dificultatea. Nu confuzia. Ci așteptarea. Pot să aștept? Pot sta liniștit? Pot oferi o șansă Domnului? Pot îngădui pe Domnul?” Astfel de întrebări se nasc în mintea fiecăruia dintre noi, atunci când nu ne este clar încotro să privim, de ce să ne agățăm, când suntem încercați. Și fiindcă nu găsește nici o soluție aparentă la problemele cu care se confruntă, Petru Lascău se prinde cu toată puterea de cel din urmă bastion de rezistență al credinței, care este
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
săptămână pentru mine aici. De luni... nu mă mai vezi și vreau să las... - Măi fată, pierzi vechimea. N-ai anunțat. Nu-l văd eu pe patron să înghită jignirea asta. Te dă afară, jigodia, fără... - Nu! Nu va avea încotro. Hai că mai discutăm noi. Ce zici, e bine cum am aranjat? Nea Vasile a privit-o neîncrezător, clătinând capul și, după ce a murmurat "Doamne, ajută-i!", a examinat locul cu exigența-i recunoscută. - Mai bine nici că se putea
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
-l judec pentru că eu nu l-am votat. Adică eu n-am agreat genul ... - Dar totuși vă reprezintă. - Nu pe mine. - Pe noi toți, ca popor, ne reprezintă. - Eu mă delimitez de chestia asta. Sigur, mă supun că n-am încotro. Sunt într-o țară democratică și trebuie să respect legile pe care președintele le semnează. N-am ce să fac. Iar recurg la pilde, ca să zic așa. În primul său mandat, a venit la un spectacol de-al meu. Ca
INTERVIU CU MAESTRUL TUDOR GHEORGHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361456_a_362785]
-
în aripile cugetului! Politicienii de azi, prin discursuri dezaxate amorsează o bombă de autodistrugere cu un fitil, căruia i s-a dat deja foc la un capăt, iar națiunea, perzându-și punctele cardinale ale propriei identități, culturi, idealuri... nu mai știe încotro să alerge! Ne întrebăm dacă astfel de politicieni care ies în față în momente de criză, lovind, distrugând și dispărând vor fi trași vreodată la răspundere. Acestea sunt câteva dintre întrebările pe care și le pune poporul român azi! Răspunsurile
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI. REAŞEZAREA ÎN COEXISTENŢĂ A CONŞTIINŢELOR INDIVIDUALE ŞI NAŢIONALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363840_a_365169]
-
fiecare om descoperă că fericirea perfectă este imposibil de atins; cu toate acestea, puțini sunt cei care se întreabă dacă există și o antiteză: anume aceea că nici nefericirea perfectă nu o putem atinge. Rămânem așadar idealiști, chiar dacă nu știm încotro ne poartă drumul. În definitiv, ceea ce contează este să avem fiecare un drum, al său. Semne bune anul are! Gabriela CĂLUȚIU SONNENBERG Benissa, Spania 29 decembrie 2013 Referință Bibliografică: Gabriela CĂLUȚIU SONNENBERG - PLANURI DE ANUL NOU / Gabriela Căluțiu Sonnenberg : Confluențe
PLANURI DE ANUL NOU de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363853_a_365182]
-
obiceiul împământenit de când lumea printre oamenii muntelui. Aici toți se simțeau de parcă erau o familie. Dacă aveai nevoie de ceva și-i cereai ajutorul cuiva, nu se putea să fii refuzat. Stătea în mijlocul cărării într-o răscruce și nu știa încotro să o ia. Dacă pornea spre casă, dădea cu ochii peste cele două nou-născute și peste Fana. Îi era și foame. Nu apucase să îmbuce nimic când a ajuns acasă. Fana a vrut să-i pună masa, dar era prea
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
trecut, copilele au crescut, viața și-a urmat cursul, fără prea multe schimbări în peisajul zonal. Ocolul Silvic din Trăisteni încă mai tăia copaci dând de lucru la salariații săi, printre care și lui Vasile Nechifor. Vasile nu a avut încotro și a trebuit să se împace că este tatăl a patru zburdalnice de fete, nici mai cuminți și nici mai deosebite decât celelalte fetițe sau băieței de vârsta lor. Băteau cât este ziua de mare toate dealurile, se scăldau în
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
nările, se apropie de ea: - Îmi ești datoare! zise scurt. Să nu uiți asta niciodată! Ți-am redat libertatea pentru că te iubesc! mai șopti apăsat, prinzând-o de după umăr și silind-o să se întoarcă cu fața spre el. Neavând încotro, femeia îi întâlni buzele flămânde și pe dată îi năvăli în nări mirosul puternic de parfum bărbătesc pe gât, pe brațe... Avea senzația că se sufocă. Îl cunoscuse într-un cerc de prieteni. De fapt, era tatăl unei foste colege
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
nu, o vom face noi! E imposibil să călătorești fără acte, mai ales că ești om de afaceri. Arion căută prin buzunarul dinăuntru al sacoului. Încerca să prezinte doar cartea sa de identitate adevărată. - Scoate tot ce ai acolo! Neavând încotro, se conformă. Spre surpriza polițiștilor, a urmat o descoperire fantastică: aveau în față un infractor cu identități multiple, pe care Adela li-l serviseră pe tavă. Deținea trei cărți de identitate. Una dintre ele era pe numele David Romanescu. Adela
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
e moartea! -Se poate spune și așa, răspunse Gamaliel. Recunosc că e o metodă foarte bună de cercetare. Îmi aduc aminte de proorocia profetului Iezechel când acesta a visat un câmp foarte întins, plin însă de oase omenești împrăștiate care încotro, dar care la porunca Domnului acestea s-au strâns oscior cu oscior alipindu-se și acoperindu-se cu carne, apoi cu piele, iar apoi chemându-se Duhul de către Cel Preaînalt și venind acesta, s-a sălășluit între trupuri și cei
ANCHETA( FRAGMENT DIN ROMAN) FEMEIA PĂCĂTOASĂ de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363883_a_365212]
-
vieții. Toți, mormoloci ai condiției umane, executăm la unison aceleași mișcări: ne naștem, trăim și murim. Fără niciun fel de crâcnire. Dacă vrei cumva să ieși din rând, moartea te poate obliga să-ți revizuiești inițiativa imediat. Și n-ai încotro, circuli nonstop de la o extremă la alta, să nu care cumva să te calce aproapele pe bătătură . Iar aproapele la rândul său belește ochii cât cepele și, ca și tine, țopăie prin viață: din lac în puț, din puț în
DEŞERTUL DE CATIFEA (68-70) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364011_a_365340]
-
femeile prezente care s-au întreținut cu feciorașii afumați, se clătinau pe lângă pereți. Deodată s-au făcut auzite niște sgomote infernale.,bubuituri asurzitoare. Lumănările s-au stins și bezna a cuprins întregul spațiu al saloanelor. Oaspeții -nemți și francezi-fugeau care încotro. Carol Ludovic a căutat prin toate mijloacele să-i potolească,pe oaspeții înspăimântați Din butoiul gigantic au țâșnit muzicanți cu surle ,unul după altul . Povestea ,,butoiului gigantic''poate s-ar fii dat uitării peste ani...dar ... O statuetă se află
HEIDELBERG de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363344_a_364673]
-
duș se hotărî să coboare la restaurant să mănânce ceva. O zări la recepție pe duduia căreia Virgil îi făcu curte. Atunci se hotărî să întrebe de unde să cumpere parfumul recomandat de ea. Așadar, lucrurile erau pe jumătate rezolvate. Știa încotro să se îndrepte mâine. Nu-i cădea prea bine vizita la acea oră. Îi cam strica planurile sale de serviciu. Noaptea trecu liniștită, se odihni, se relaxă, iar de dimineață porni la treabă. După ce cumpără parfumul, prețul îl cam lăsă
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363422_a_364751]
-
aripile cugetului! Politicienii de azi, prin discursuri dezaxate amorsează o bombă de autodistrugere cu un fitil, căruia i s-a dat deja foc la un capăt, iar națiunea, pierzându-și punctele cardinale ale propriei identități, culturi, idealuri... nu mai știe încotro să alerge! Ne întrebăm dacă astfel de politicieni care ies în față în momente de criză, lovind, distrugând și dispărând vor fi trași vreodată la răspundere. Acestea sunt câteva dintre întrebările pe care și le pune poporul român azi! Răspunsurile
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363391_a_364720]
-
Publicat în: Ediția nr. 898 din 16 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Citeam, nu știu pentru a câta oară, „Viața pe un peron”, de Octavian Paler. La un moment dat, conștientizezi prezența ta pe acest peron, rămânând o vreme nehotărât. Încotro, Doamne? („Quo vadis, Domine?”) Și începi călătoria spre un drum necunoscut, mereu urmărit, încolțit de ochiul vulturesc al timpului. Viața este, într-adevăr, asemenea unui peron. De aici începe totul. Nu vom ști niciodată dacă la capătul unui drum ne
VINO, DOAMNE, SĂ VEZI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363534_a_364863]
-
răul abia acum va începe. Ceața a apărut din nou și mai densă decât fusese dimineață. Nu se mai vedea nici la zece metri distanță și am decis că se apropie momentul retragerii către mal. Cât a fost lumină, știam încotro era malul. Dar pe ceață nu mai deosebeam. Poate s-a schimbat curentul, fără să-mi dau seama între timp și eram poziționat altfel față de tărm. Chiar și când ridicam ancora, poziția bărcii se putea schimba și nu mai știam
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
era malul. Dar pe ceață nu mai deosebeam. Poate s-a schimbat curentul, fără să-mi dau seama între timp și eram poziționat altfel față de tărm. Chiar și când ridicam ancora, poziția bărcii se putea schimba și nu mai știam încotro trebuia s-o iau. Am mai pescuit cam o oră, după care am pregătit plecarea spre mal. Mi-am recuperat voltele, am montat ramele și am tras ușor parâma în barcă. La capătul ancorei, când am ajuns chiar deasupra ei
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
Frâncu,Teocora 2015; “Libertatea gândului de a scrie”(publicistică, interviuri, note literare, almanahuri, reviste 1990 - 2015), Ion Machidon, Amurg Sentimental 2015; “Neaua din ferestre” (antologie), Amurg Sentimental; “Antologia scriitorilor - Dor românesc”, Ligya Diaconescu, Olimpias 2016... Ridic mingea... S-o lovească încotro dorește fiecare, că nu am contabilizat negativismele, așa cum se poartă astăzi. Risc, așa ca-n vremea Orânduirii fără libertate, cu scrisoarea deschisă. Atunci era altceva. Și astăzi este altceva. Concret, am promovat și promovez prietenia-moralității și mulți dau cu bolovani
DUMITRU K NEGOIŢĂ de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362440_a_363769]
-
spus faptul că, în ultima zi, domnul Dan mi-a făcut o invitație la microfon: - Am aflat că am avut un epigramist cu noi. Păi eu nu cred, dacă nu ne spune și nouă o epigramă. Așa că n-am avut încotro și am improvizat la repezeală. Motorul lui Cristian Merge repede la vale Dar mai tare-i domnul Dan, Are două... la sandale. Publicul, generos, mi-a iertat aritmia din primul vers și m-a răsplătit cu aplauze. Recitind, constat că
ESPAÑA ES DIFERENTE de DAN NOREA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360982_a_362311]
-
Reușita ne-ar fi dus la un cutremur distrugător pe care ambii eram convinși că nu l-am fi suportat. Fiecare era rănit în orgoliul lui dar nu se manifestă și cu atât mai mult acum când nici nu știam încotro să ne îndreptăm. Făceam eforturi spre a trece peste incidentele de atunci, de fapt hotărârea părinților ei fără a le mai dă amploare. Era târziu. Fiecare știam că nu mai avem pe nimeni în afara celuilalt. Tinerețea era doar cea sufletească
IARNA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361097_a_362426]