2,617 matches
-
două chei până acum și nu am plâns deloc. - Mă ajuți s-o caut? - Of... bine! Dănuț chemă restul copiilor și porniră să scotocească prin iarbă, ca o armată de gândăcei porniți în căutarea hranei. Mingea-ciupercă, uitată lângă un copăcel, încremenise cu ochii ei albi ridicați spre albastrul năucitor al cerului fără pată. - Încearcă să îți aduci aminte pas cu pas pe unde ai umblat. Dora îl îmbrânci pe Horică, deși băiatul roșcovan care locuia în blocul alăturat o întrecea în
CHEIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373325_a_374654]
-
a purta la gât o nouă cheie. Amărâtă, se ridică din iarbă, sprijinindu-se cu mâna de trunchiul copăcelului la umbra căruia se așezase. Simți o lovitură mică în creștet și ridică privirea spre crengile subțiri, coborâte până la nivelul ei. Încremeni. Pe prima crenguță, în bătaia blândă a vântului, se legăna ca un medalion prețios, cheia, suspendată de panglica roșie. Secvențele pierdute îi țâșniră în memorie luminoase, făcând-o să plângă din nou. Agățase cheia în copăcel, așa cum își agățaseră ceilalți
CHEIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373325_a_374654]
-
intră în casă, o privi pe moartă, îi aprinse o lumânare la cap într-o tăcere solemnă și se aplecă peste masă, rupând fila calendarului care rămăsese la 3 august 1889. Noaptea parcă nu-și mai ridica vălul... Vroia să încremenească într-o legendă... Luceafărul de ziuă, cu ochi de strigoi, privea din alte lumi pe fereastră chipul iubitei, plecată și ea din această lume spre depărtările lui astrale. Și din lumea lui repeta oracular blestemul: „Nici cenușa noastră-n lume
MARTIRII LUI EROS-PREZENTARE DE LILIANA-CORINA GLOGOJANU-BOIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373382_a_374711]
-
se rotunjește-n boabe și-n flori Răspândind mireasma acestui anotimp sălbatic, Sălcii și plopi îmi ies în cale și ascult Chemări târzii de graur pitite-n amintiri, Se-aud pocnind semințe ce-ncearcă să ne-ațâțe Văpaia vieții noi încremenită-n țâțe, Mi-e sufletul mirare și mister Și-i simt cărarea, drumul, ce urcă până-n cer, E-un foșnet ca de valuri prin pomii înfrunzind, Aprins de albul florilor de-argint, Se-aud silabe dincolo de moarte Când suri luceferi
GERMINĂRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373412_a_374741]
-
Povești surprinse de-ale gândului fuior Mirări de stele îmi mai cântă-n strună Și mor talazurile-mi într-un nor În seara răstignită-n Universuri Poiene murmură un verde rătăcit Parfum de vise terne și eresuri Îmi pipăie refuzu'-ncremenit Mai am brățara de nisip rămasă Pe glezna încălzită-n al tău chip Și valul se așterne în urma ce o lasă Pe focul ce-ai ales să-l faci tertip Mai am inelul agățat de-o rază Și-n strălucirea
ORAȘUL DE PE DEGET de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373524_a_374853]
-
În sfârșit, a dat Dumnezeu să scăpăm de „doamna de matematică” după primii doi ani. În anul trei, când am constatat că nu ne mai este profesoară, am răsuflat ușurat. În anul patru însă, la prima oră de matematică, am încremenit cu toții, când pe ușă a intrat fosta noastră profesoară. S-a așezat la catedră, ne-a învrednicit cu un zâmbet sarcastic și a spus pe un ton ce se voia glumeț: - Ne-am întâlnit din nou! Îmi pare bine! Mie
„MATEMATICĂ PE PÂINE” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373538_a_374867]
-
Articolele Autorului Drumul cu lacrimi Emilian Oniciuc- 29.04.2016 Crucea este grea și drumul abrupt, Lacrimile-I sărate izbesc colbul din drum Romanii bat toba: bum-bum, bum...! Un alt bici de spate I s-a rupt...! Nădușesc toți în timpul încremenit Îngerii din cer, soldați și oameni furioși Privesc la regele săracilor, curioși... Dar El își duce crucea, smerit...! Of, Doamne te uită cât sânge și chin Și iartă-i sacrificiul și crucea fă-i scrum Să tacă tobele cu al
DRUMUL CU LACRIMI de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371330_a_372659]
-
aprilie 2017. Drumul cu lacrimi Emilian Oniciuc- 29.04.2016 Crucea este grea și drumul abrupt, Lacrimile-I sărate izbesc colbul din drum Romanii bat toba: bum-bum, bum...! Un alt bici de spate I s-a rupt...! Nădușesc toți în timpul încremenit Îngerii din cer, soldați și oameni furioși Privesc la regele săracilor, curioși... Dar El își duce crucea, smerit...! Of, Doamne te uită cât sânge și chin Și iartă-i sacrificiul și crucea fă-i scrum Să tacă tobele cu al
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
timpanele surzesc ... Citește mai mult Drumul cu lacrimiEmilian Oniciuc- 29.04.2016Crucea este grea și drumul abrupt,Lacrimile-I sărate izbesc colbul din drumRomanii bat toba: bum-bum, bum...! Un alt bici de spate I s-a rupt...!Nădușesc toți în timpul încremenit îngerii din cer, soldați și oameni furioșiPrivesc la regele săracilor, curioși...Dar El își duce crucea, smerit...! Of, Doamne te uită cât sânge și chinși iartă-i sacrificiul și crucea fă-i scrumSă tacă tobele cu al lor bum-bum...! Alungă
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
a unui star care între unsprezece și optsprezece ani a străbătut calea spre gloria scenei muzicale, iar la douăzeci și șase de ani l-au sărutat simultan gura de jar a genialității și cea de gheață a morții! Macedonia a încremenit la moartea artistului! Parlamentul și-a amânat sesiunea, cele mai multe școli primare și licee și-au întrerupt cursurile spre a aduce celui ce pleca un ultim omagiu, televiziunea națională și-a întrerupt programul spre a transmite imagini de la locul evenimentului și
TOŠE PROESKI, ÎNGERUL MACEDONIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374887_a_376216]
-
afară soarele se ridicase de câteva sulițe , nici un nor nu umbrea azurul curat al cerului, frunzele uriașei sălcii pletoase, care trona, cu imensa-i coroană, jumătate din gardul curții, rămăseseră inerte. Căldura toridă își anunța venirea, deja era zăpușeală, totul încremenise așteptând văpaia ce avea să vină. Mă pregăteam, să merg la nuntă, un văr dulce se însura. Semnalele primite de la nevastă, erau , de respingerea invitației. Nu puteam refuza, era vărul meu, prietenul meu, îmi trebuia un motiv solid, pentru a
FEMEIA ÎNDĂRĂTNICĂ, SAU O CĂSĂTORIE FERICITĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373959_a_375288]
-
și mângâindu-i caroseria cu o piele de căprioară, pentru a-i șterge niște imaginare urme de praf. Încet-încet, bărbații comunității au ieșit din case și au făcut cerc în jurul lui, la o distanță respectuoasă. Până și liota de prichindei, încremenise într-o tăcere plină de admirație, cu ochii mari și gurile cascate. Discuțiile pe tema mașinii s-au înfiripat timid, dar - cum românul e priceput la automobile, fotbal și politică - opiniile, sfaturile și povestirile cu subiect auto - și-au dat
RENAULT-UL, VEDETA COMUNITĂŢII de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374044_a_375373]
-
mână, face ca focul sacru să dăinuie din generație în generație, ca un arc peste milenii. Importanța și originalitatea ei constau tocmai în transpunerea în viață a carismei franciscane și aducerea ei la zi (aggiornare), astfel încât să nu mai rămână încremenită în hotarele secolelor XII, XIII, ci, înaintând în câmpul dinamic al Duhului Sfânt, să răspândească parfumul inefabil al acestei simplități și comuniuni dintre vorbă și faptă, făcând din orice ocazie, prilej de sfințenie. “Dă-ți seama că, oricine ai fi
RECENZIE LA CARTEA PR.PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI SFÂNTUL FRANCISC ŞI SFÂNTA CLARA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375291_a_376620]
-
așteptarea nepoatei care avea să îi dea jos din pod ceaunul cel mare, Baba-Cloanța porni să adune lemne pentru un foc uriaș și buruieni alături de care să-l fiarbă pe prinț. Nu trecu mult și un vântul aduse până la prințul încremenit un miros dulce de lăcrămioare. Imediat se auzi o voce cristalină: - Am venit bunicuțo, care ți-e vrerea? - Am nevoie să-mi cobori din pod ceaunul cel mare. - Dar pentru ce îți trebuie? - Iaca, am să fac cea mai grozavă
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
femeie. Și făcea comparații: la vârsta aceasta, așa trebuie să arate și Maria, acum a terminat liceul, acum a dat la facultate, a terminat facultatea, categoric la teatru,și apoi.... Apoi, a văzut un afiș în oraș și a rămas încremenit lângă el, privindu-l timp îndelungat. Era ea, Maria, nu încăpea nici o îndoială! Deci, intuiția lui nu dăduse greș. Terminase teatrul. Și tare mult regretă că nu a putut fi alături de ea, că pierduse cea mai frumoasă perioadă din viața
ÎNGER SAU DEMON CAP.IV de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375480_a_376809]
-
să strunească acele culori ce laolată alcătuiau valurile mărilor, apele râurilor și norii, frunzișul și spicele bătute de vânt.... Liniștea era întreruptă doar de foșnetul paginilor. Una, încă una... apoi, deodată, doar tăcerea adâncă în care timpul îi păru că încremenește... Imaginea ce i se înfățișa ochilor, ardea în tonuri de roșu murdar, peste care se cernea o lumină întunecată Covorul mototolit de sub picioare, sângele ce șiroia printre degetele vinovate din tâmpla celui cu ochii încremeniți de-a pururea într-o
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
care timpul îi păru că încremenește... Imaginea ce i se înfățișa ochilor, ardea în tonuri de roșu murdar, peste care se cernea o lumină întunecată Covorul mototolit de sub picioare, sângele ce șiroia printre degetele vinovate din tâmpla celui cu ochii încremeniți de-a pururea într-o expresie de uluială și întristată neînțelegere, iar pe deasupra lor, alți ochi, plumbuiți în groaza neputinței. Aplecată asupra imaginii, Aurelia privi îndelung făptura celui care, ca un mic șobolan, era ascuns și totodată strivit de greutatea
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
Acasă > Poeme > Meditație > DE CE ? Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului De ce ? De ce mă ard cuvintele pe care nu le uit? De ce atâtea întrebări fără răspuns ? De ce am încremenit odată cu plecarea ta ? De ce mă regăsesc într-un triunghi unde ochii tăi goi mă privesc ? de ce te-astept știind că nu ai să revii de ce te caut fără să te găsesc ? De ce ne-am pierdut în clipa Când toate amintirile
DE CE ? de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375581_a_376910]
-
Sfera în corpul conturat de amintiri , Si ca o pată pe întinderea clipei Își caută poziția de echilibru . Asculta încă odată zgomotul din mine Și strange-mi între gândurile tale sfera Ca să nu se dizolve când fixez timpul În zborul încremenit de pasăre . E zborul înfrânt cu un vârf de lance , Răsturnat într-o iluzie cu rotații complete, În sfera ascunsă cu semnificație finală Miscata-n cadența unei respirații prelungite . Sunt sfera nemișcata de sub bolta amintirii noastre, Între strigătele tăcerii încadrată
SUNT SFERA DE SUB BOLTA AMINTIRII NOASTRE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375578_a_376907]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > ÎN RAME DE SPERANȚĂ Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului El într-o parte-a lumii, ea într-alta... Două statui ce nu se mai privesc, Încremenite-n gânduri, plâng sub dalta Unui destin, prea crunt și nefiresc Ce nu le-a rotunjit într-o poveste Decât prefața... S-au îndrăgostit, Au înrămat un vis dar fără veste Un vânt de-nstrăinare i-a trezit Ciobiți și triști
ÎN RAME DE SPERANŢĂ de AURA POPA în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371837_a_373166]
-
cu purpura viei Când buzele tale își etalează grația. Într-o apoteoza a poeților care scapă mileniul ce vine Nisipul se strecoară sub călcâiele mării Se gâdilă și cade în refluxul din sine Când ștergi cu rochia culorile mării. Mirarea încremenește pe fruntea nucului bătrân Spovedania mea nu se mai încrede în secunda revenirii Eu nu mai am timp să aman Veacul ce vine mă împinge în brațele nemuririi. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografica: Apoteoza poetului, poem de Al.Florin ȚENE
APOTEOZA POETULUI, POEM DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371909_a_373238]
-
ea, i se părea că era vital să nu se expună, așa că, un mic zâmbet, ciudat, îi coloră trăsăturile feței și se auzi rostind: - Ai avea tu curajul acesta? În acel moment, ea ar fi putut jura că întreg orașul încremenise așteptând dovada curajului. Clipele se scurseră ca șerpii adormiți prin iarbă, nălucile umbrelor se adânciră printre tufișuri, iar Oana înțelese tot ceea ce avea nevoie să înțeleagă la prima întâlnire. Strânse pleoapele mărunt, se întoarse cu fața spre stația de autobuz
PRIMA ÎNTÂLNIRE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372001_a_373330]
-
Era zăpada trecută peste gardul unchiului făcut din scânduri de brad de doi metri înălțime. La un moment dat am văzut venind spre noi dinspre „Coloniști” o mogâldeață înotând prin zăpada afânată. Când l-am zărit în capătul străzii, am încremenit de uimire. Cine se aștepta să reușească un copil de șaptesprezece ani, îmbrăcat cu un paltonaș școlar de uniformă, mai mare ca el, să ajungă până acasă pe o asemenea vreme și la o așa distanță? Vremuri, vremuri, parcurse cu
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > VALS DE FLUTURI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului un ger cumplit schimonosește fumul în ghemotoace albe zgribulite ca schije ascuțite cade scrumul din jaruri care ard încremenite în aer vălătuci inerți de aburi zac doar o clipă și se prăvălesc la fel cum țurțuri cad din ninse jgheaburi și pe trotuare ace risipesc o sanie alunecă stafie cioplesc copite-n ale gheții scuturi doi zurgălăi presară pe
VALS DE FLUTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372376_a_373705]
-
O inimă, cu-o nouă amăgire.” Uimit am stat, cuvântul să-i ascult, Din spusa ei simțeam venind mâhnirea. Știam că făr` năvalnicu-mi tumult, În piatră rece s-ar schimba simțirea. Am stat un ceas, o lună, sau toți anii, Încremenit de greaua rostuire Ca rob plecat amarnicei jelanii, Cerșind și împlorând o păsuire. Dar, n-a fost chip! Sentința era pusă. Am fost pe veci în gheață exilat. Străin de dor, cu inima răpusă, Indiferenței vrând să-i fiu soldat
NU MAI AM VOIE SĂ IUBESC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372365_a_373694]