1,207 matches
-
-și retrage semnătură. Refuză. La două ore după refuz este brutalizat de securistul care o ,,Însoțea” pe Tereza Petrescu, apoi alergat de alt securist În mașină, pe străzile Ralet, Karl Marx, Berthelot, Calea 23 August, circa 2 km, sub privirile Încremenite ale sutelor de trecători. Se Îmbolnăvește și va sta internat, la spital și domiciliu, aproape o lună”. Ulterior, 1994, un ieșean, Mahalu Constantin, str. Topârceanu nr. 19, pensionar social, declară: ,,Pe domnul Tăcu Alexandru Îl cunosc de 10 ani. Știam
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
e pacea ? Nu vedeți că trăim în fiecare zi pe muchie de cuțit ? Echilibrul lumii e criza care generează permanent criză (II, p. 71). Spectatorii nu reacționează în același mod la ceea ce văd. Marcos e îngrozit (II, p. 62), chiar încremenit (II, p. 66) de reverberațiile prezentului pe care îl califică drept scârbos (II, p. 62). În fața aceluiași spectacol, Pythia se arată absentă (II, p. 60), complet detașată, nemulțumită (II, p. 61), ironică și tristă (II, p. 62), plictisită, oarecum jenată
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
din când în când deschide ochii și îl zărește ca printr-o lunetă slab luminată. Dimineața devreme, doctorul Sinus își face apariția, sus pe trepte, lângă cei doi paznici care se trezesc speriați. A venit în inspecție. Inopinat. Cu chipul încremenit, ca o mască. Un vânt de panică suflă pe coridoare. Infirmierele, care lălăiau printre treburi, se reped să acorde îngrijiri bolnavilor. Doctorul Sinus intră în rezervă și îi reproșează soțului ei, cu gentilețe, dar ferm, că nu respectă regulamentul spitalului
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
până la București ca s-o vadă, iar ea venea să-l întâlnească la poalele Carpaților, în orășelul de garnizoană, în pofida lui taică-său, care era numaidecât informat. O împunsătură de neliniște îi aduse aminte de bătăile în ușă din liniștea încremenită a nopții, de trupurile lor ghiftuite, topite unul în altul, muiate în sudoare și spermă, și de groaza Isidorei, trezită brutal din somn, și de vocea lui, somnoroasă: "Ioane, ai înnebunit?.." "Nu, domnule locotenent. Veniți repede, s-au suspendat permisiile
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sperie. Așteaptă. Asemeni lor, întâlnești câteodată, un om minunat, apărut de niciunde. Cult, inteligent, educat, își vrăjește ascultătorii cu talentul său de povestitor, pare să nu existe nici un subiect despre care să nu-ți poată da explicații amănunțite. Audiența pare încremenită, purtată într-un vis frumos, un vis cu oameni eleganți, cu vorba aleasă, cu purtări delicate. Apoi omul se ridică și pleacă. L-ai întâlnit la petrecerea de Revelion a cumnatei. Vrei să știi, cine e, cum îl cheamă pe
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
a autorului se răsfrânge mai mult pe date exterioare dar, acestea, printr-un transfer subtil de sensibilitate, devin stări sufletești, peisaje stranii, ca-n picturile lui Breugel, cu ierni grele, zăpadă multă și cu copaci goi pe care ciorile stau încremenite ca niște urne funerare. Medicii - de la V. Voiculescu și G. Ulieru, până la Augustin Buzura, ca să-i cităm doar pe cei mai mari, au scris o literatură de o anumită specificitate, de observare a lumii, dintr-o perspectivă care scapă celorlalți
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
-o la fugă până dincolo de capătul lumii fără a privi vreo clipă în urmă. Sunt momente când toate, absolut toate gândurile se volatilizează, dispar în neant ori poate se depozitează undeva în univers; momente de maximă grație Divină în mijlocul naturii încremenită în frumusețe și liniște desăvârșite. Încet-încet, în acompaniamentul lătratului, am ajuns în fața ușilor de termopan. Am urcat greoi treptele scării placată cu gresie, am apăsat clanța și am ajuns într-un fel hol pentru primirea vizitatorilor, unde pe partea stângă
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
sau moartă te va vedea, ți-o făgăduiesc! Adelheid se cățără Într-o clipă pe marginea ferestrei: — N-are rost să mai aștepți până atunci, fiu al Satanei. Du-mi trupul zdrobit tatălui meu, zdrobit, dar curat! Eglord se opri Încremenit. Nu se așteptase la asemenea deznodământ. Moartea prematură a fetei n-ar fi servit planurilor lui. Neștiind ce să spună, se Întoarse pe călcâie și pă răsi odaia, trântind ușa cu furie În urma lui. Jos, În sala cea mare, așteptau
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
toți sperjurii, pentru că o fac numai din dorința de a ajuta două suflete tinere și curate, care-mi sunt dragi. Cu deosebire pe fiul domniei tale, de care sunt strâns legat. Da, jupâne Urs, miră-te. Privește-mă cu ochi Încremeniți, că ai și de ce. În viața mireană, eu, păcătosul fără nume, m-am numit Udalrich de Anjou, fratele mai mic al contelui Fulko. După cum se obișnuiește, părintele nostru m-a destinat vieții bisericești, nu atât ca să mă rog pentru odihna
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
eu cheagului și afurisâtului ista di harpalău sî mai furi cartofi di sămânțî! Îi crăpam eu capu' diavolului spurcat! Acum de-abia am înțeles de ce fusese neliniștit bunicul când intrase aseară la noi cu cartoful în buzunarul surtucului. Am rămas încremenit, uitându-mă la ea ca un condamnat la moarte în fața călăului, întrucât și mie îmi oferise bunicul o bucățică din cartoful lui. Considerând că ea dispune de puteri paranormale, eram gata să mărturisesc fapta abominabilă, pentru a împărtăși destinul tragic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
adeverința de eliberare și foaia de călătorie, și este anunțat că este liber: Nu i-am răspuns, dar nici nu a așteptat să i se răspundă. Mi-a întors spatele și a dispărut după colțul clădirii. Am rămas pe loc, încremenit, parcă, multă vreme. Într-un tîrziu, am făcut cîțiva pași înapoi, iar înainte, iar înapoi, fără să mă abat de la linia dreaptă nici într-o parte, nici într-alta, revenind mereu în punctul din care plecasem. Repetam, de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tot ce a Întreprins, Ceaușescu a urmărit să anuleze amintirea jalnicei căsuțe din Scornicești unde s-a născut. Tot ce fusese mic trebuia să devină mare. Bucureștiul fusese un oraș pitoresc și plin de viață. Ceaușescu Îl visa măreț și Încremenit Într-o perfecțiune de piatră. A Început prin a nimici partea cea mai veche a Capitalei.<endnote id="4"/> Nimic nu mai trebuia să rămână (faza de maximă intensitate a demolărilor o reprezintă anii 1984-1986). A căzut (incredibil!) Mânăstirea Mihai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de șocul casetei video. În dreapta jos a monitorului, numerele digitale: 2.38 A.M. Ochii mei zvâcniră instinctiv spre cealaltă extremă a monitorului. 8/10/92. Noaptea în care murise tata. Doar sunetele hohotelor de plâns m-au scos din întunericul încremenit care înghițise totul, instantaneu. Eram într-o altă dimensiune acum. Tremurând, mi-am îndreptat din nou atenția asupra monitorului, incapabil să mă desprind de-acolo. Se agăță de masca de la chiuvetă, continuând să plângă. Am vrut să-mi întorc ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
încerc să schimb câteva vorbe cu o doamnă în vârstă, care stă rezemată cu coatele pe pervaz și privește în stradă. Nu știe engleză, dar este interesată de dialog, așa că își cheamă în ajutor soțul, un ochelarist cu o expresie încremenită, care seamănă cu un contabil pensionat. Omul înțelege că e vorba de Pessoa, dar îi pronunță numele „Psoa”, ușor frustrant pentru mine, obișnuit cu o altă sonoritate a numelui autorului Cărții neliniștirii. (De altfel, am constatat încă în prima zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dar înțeleg că mama ei are probleme de sănătate. Schimbă vorba și-mi spune că încă îi vâjâie capul după periplul prin Rusia și Belarus. Nu s-a simțit bine deloc, a fost cumva contrariată în așteptările sale. O lume încremenită. Da, rușii sunt vii, pătimași și uneori excesivi, cum i-a cunoscut și înainte de destrămarea Uniunii Sovietice, dar „cadrul” în care se mișcă azi este vetust, ferit parcă de schimbările dinamice ale lumii contemporane... O ascult, îi dau dreptate, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se reped, îl cuprind, îl deschee la tunică, îl bat peste față, îl udă cu apă, trimite doctorul după săruri, doctori din alte părți vin căci vestea se răspândise ca fulgerul. Eu nici nu mă clintisem din locul meu. Stam încremenit. Fără să vreau, fără să știu de ce, mă uitam la Călciurescu, și făceam legături de împrejurări în gând... Nu înțeleg de ce aveam îndoială... De ce? Cei din jurul căpitanului se grăbeau, larma crescuse, toți părăsisem mesele. Doctorii îi făceau respirație artificială. Căpitanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
banca pe care stătuse la masă. Acolo afară, un sfert de ceas, o jumătate de ceas toți se învârtiră în jurul lui, în zadar. Începu să alerge o șoaptă: E gata! Apoi în curând: S-a dus! A murit! Toți stăteau încremeniți. Cei ce-l cunoșteau mai de aproape căinau pe nevastă, care rămânea tânără, cu un copilaș, fără pensie... În încremenirea tuturora stam și priveam și eu cu sufletul tulburat nu de moartea omului ci de clipa când omul trece la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lumea, a zis ea. Trei fîșii sau vreo zece tablete. Sau două fîșii de benzedrină și două pastile. Ajung acolo jos și se-ncaieră. E-o senzație ca lumea. Trei tineri derbedei din Brooklyn s-au strecurat Înăuntru cu figuri Încremenite și mîinile-n buzunare, cu o mișcare stilizată, ca la balet. Îl căutau pe Jack. Le dăduse o țeapă cu nu știu ce combinație. Cam asta era ideea, În mare. Transmiteau ce-aveau de spus mai puțin prin cuvinte, cît prin zvîcniri semnificative
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
servitoarea o rugă să aștepte în salon, căci doamna era încă la masă. Doamna Pherekyde crezu că este vorba de un prânz de familie și adăstă. Când se deschiseră ușile sălii de mâncare și văzu defilarea în mare ținută, rămase încremenită: d-na Triandafil la brațul colonelului german în uniformă, în frac I. Militineu, George Lerescu, Nindi Romalo, d-rele Bilciurescu și altele în rochii decoltate, numai fiica colonelului avusese tactul să nu-și schimbe costumul de infirmieră pe o rochie
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și fratele Sebastian Moruzi amenința să-l omoare în duel de nu va reabilita onoarea surorii lui. Ionel refuză pur și simplu, se găsea insultat și ridiculizat de acest procedeu și prefera să se lupte. Scandalul se zvonise. Noi eram încremeniți, nu ne explicam de ce tânăra femeie, care nu era un copil, ci de 30 de ani, ținuse toată aventura secretă și nu căutase să o repare fie printr-o înțelegere directă cu Ionel, fie printr-o intervenție a mamei și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de istorie, de istoria artei, de istoria formelor de civilizație, de sociologie și, bineînțeles, de filatelie. Când am spus mai înainte că sunt pasionante articolele de cartofilie ale lui Valeriu Avramescu, mă refeream la capacitatea lor de-a reînsufleți imagini încremenite ale trecutului. Fotograful artist de odinioară le-a fixat în chenarul „ilustratei“ și de acolo ele emit semnale, ne trimit mesaje care se cer dezlegate. Este într-adevăr pasionant, și câteodată de-a dreptul palpitant, să urmărești acțiunea cercetătorului cartofil
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de oameni care își vânturau căciulele în aer, frământau pământul cu călcăile și cântau, de răsuna văzduhul. Erau valurile poporului cari, întocmai ca un șuvoi ce a rupt stavilile, nu mai întâmpină piedeci. În fața acestei priveliști impunătoare, oamenii poliției rămaseră încremeniți. Unde ar fi îndrăznit ei să ne atace sau măcar să ne zică un cuvânt, căci praf și pulbere s-ar fi ales de dânșii. Astfel, nesupărați de nimeni, după o oară de joc nebun puturăm să ne ducem cu toții pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
permanentă, unde doar vreo câteva păsări Își găsesc un refugiu vremelnic, zburând apoi spre mare sau uscat. Ca și negentropia solului În raport cu aceea a mării, intensitatea manifestării acestui al doilea salt calitativ e cu mult mai redusă. E o zbatere Încremenită, nu ca mereu schimbătoarea spumă a mării. Deci, Între mare și uscat, unei priviri atente i se dezvăluie o dublă barieră a unor salturi calitative, schimbări radicale și o entropie, un hiatus, intermediar; dați-mi voie să asociez asta cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ochii peste cea mai frumoasă țară din lume, cum o numește Niculae Bălcescu. Când m-am dus Într-o vară prin Țara Făgărașului și m-am oprit În Veneția, satul unor slugi de la o Întreprindere ce o conduceam, am rămas Încremenit. Oamenii ăștia erau În sat la ei, În casa lor plină de țoale și În ograda lor mult cuprinsă, cu vite, porci și păsări, mai boieri decât toți pârliții de „boieri“ Împușcă fraieri ca mine și ca alții, de la care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu o pot renega. Dar nu o mai iubesc. Nu o mai stimez... Pierre lui Mihai 3 decembrie 1952 A fost ca o ploaie de vară în mijlocul unei zile frumoase... și noi stăteam toți trei în ploaie: el cu privirea încremenită și tâmpă a unui idol, tu cu surâsul fals al unui preot sacrificând cu bună știință unor zei mincinoși, iar eu cuprins de stupoarea de a fi acceptat de bunăvoie să fiu sacrificat, fie și în parte, acelui ceva atât
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]