4,088 matches
-
că a știut tot timpul cine era ea. Nimic solid nu se revarsă la loc în ea. De fapt, întreaga structură pare încă și mai fragilă, fără nici o leziune pe care să poată da vina. El se întinde și-și încrucișează picioarele, într-o imitație de relaxare. — Deci Cain ajunge la bulău sau de-astea? Nu, am uitat. E total nevinovat. Știi ce-ar trebui să-i facă tipului ăstuia? Să-l trimită în următorul Irak. Să-l folosească pe post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
după aceea ... Cuvântul rostit trebuie să fie asemenea rubinului, mic, dar de mare preț. Cât timp nu ai vorbit, cuvântul a stat în puterea ta, de îndată ce l-ai rostit, el te tine sub puterea lui. Oricât de multe cuvinte am încrucișa, ne-am juca, le-am minți, murdări și iar spăla, mai devreme sau mai târziu, cuvintele vor aduce Lumina. Iar noi oricât de viteji ne-am crede, până la urmă rămânem singuri printre cuvinte ... Doar Cuvântul întrupat e Cel care ne
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
să consulți memoria comună Gosseyn, ai să descoperi că noi am avut o discuție mai scurtă despre asta cu Gosseyn Doi. Memoria îi fu pusă imediat la dispoziție. Undeva, în timpul bătăliei disperate pentru salvarea planetei Venus, cei doi Prescott își încrucișaseră drumurile cu incredibil de activul Gosseyn Doi - care sărea dintr-o zonă dodecimală într-alta luptând aproape în fiecare loc în care ajungea. Așa că, atunci când cuplul își făcuse din nou apariția în compania lui Eldred și Patricia Crang, nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
îmbrăcat mai călduros. Transmise un ultim comentariu alter-ego-ului său îndepărtat: Cred că pot să supraviețuiesc fără să știu ce este clădirea din față. Și presupun că pot să trăiesc și cu regretul că n-o să am niciodată șansa să-mi încrucișez drumurile cu prizonierii străini de pe nava Dzan; primele ființe ne-umane de care am auzit noi în toate călătoriile indivizilor Gosseyn. Deși Breemeg spunea că străinii sunt semi-umani, nu-i așa? Dar chiar și așa, ar fi un eveniment unic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
încet, dar cu pas sigur; merge pe drumuri prăpăstioase și inaccesibile. Ceea ce ne lipsește astăzi, observă Cardinalul, sunt măgarii de pe cărările mici, unde putem să ne în-tâlnim cu adevărat. Mai observă că, astăzi, alergăm prea repede, încât de-abia ne încrucișăm pe drumuri, nici măcar nu ne atingem în treacăt, în timp ce viața este făcută ca să ne privim fără egoism, ci pentru a învăța de la celălalt tot binele pe care îl face. Apoi, Cardinalul Etchegaray rezumă toată viața sa, în-cepând cu 27 iunie
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
denigrări fără măsură, în număr de necontrolat. Dar se în-tâmplă, că atacurile cu care acest biet animal a trebuit să se confrunte nu sfârșesc numai în șaua lui, ci și pe spatele omului. Tocmai pe acest front negativ măgarul își încrucișează drumul cu ființele umane; se știe că el semnifică, universal acceptat, un om ignorant și nu numai; poartă cu sine o zestre întreagă de nume jignitoare care, prin ricoșeu, cad asupra omului drept: incapacitate, grosolănie, nepricepere, etc., fără a număra
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
prieten. Ne-am antrenat din greu. Sub soarele necruțător, sub cerul fără nor, am vîslit cît de repede am putut de-a lungul rîului. Puțin mai jos de ponton se află barca goală, suporturile de alamă aruncă scîntei, vîslele sînt încrucișate. Ridicăm barca din apă. Ștergem cu o cîrpă învelișul de lemn de cedru, îl uscăm, îl băgăm înăuntru și mergem să luăm vîslele. Și atunci, în vreme ce ne îndreptăm împreună spre șopron, fiecare cu o vîslă în mînă, David își așază
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
un gest sportiv. Pe debarcader era așezată o barcă incredibil de suplă pentru doi fără cîrmaci. Doctor Schneiderhahn o coborîse pentru noi dintr-unul din rastelurile de sus. Greementul de alamă scînteia cu o strălucire mată în soare, vîslele erau încrucișate peste șine și scaune. Schneiderhahn a așezat mai întîi barca pe capre și a verificat-o. Cu o batistă mare, albă realmente, tot ce era legat de omul acesta era enorm a îndepărtat ceva praf de pe învelișul alb ca laptele
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
făcut liniște. Draperiile groase opreau zgomotele străzii, pantofii noștri călcau pe un covor moale, elastic. La un birou lustruit, stătea un paznic de noapte prietenos care ne-a arătat două fotolii în care ne puteam aștepta amfitrionul. David și-a încrucișat picioarele și a privit curios de-a lungul foaierului lung. Pe o masă, aranjate în evantai, se aflau cîteva ziare din toate capitalele importante de pe continent: Paris și Londra, Praga și Viena, Budapesta și Berlin. Dar Schneiderhahn era deja acolo
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
asemenea "bucată de tinichea" oamenii vorbeau numai cu respect, ori într-o variantă mai serioasă, cu o nonșalanță jucată. Pentru unele categorii exista chiar un trofeu transmisibil, o cupă placată cu argint cu toarte bogat ornamentate, o pereche de vîsle încrucișate din același material pe un pat de catifea palidă, o sculptură de bronz pe care cu greu o puteai ridica noi am cîștigat acest ultim trofeu. Premiul nostru nu era o statuetă, ci un întreg grup de statuete, pentru că în jurul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Îl percepu ca o cetate cu coline-grădini. O cetate prevăzută pentru a găzdui un guvernământ. Chiar și zgârie-norii erau acoperiți de mușchi și "iederă" cățărătoare - semăna cu iedera - și fundațiile comportau turnuri demodate și rampe ciudate care păreau să se încrucișeze. Dintre cele paisprezece milioane de locuitori ai orașului, patru cincimi ocupau poziții cheie în birouri, în legătură directă cu birourile de "lucru" ale celorlalte planete. Aproximativ cinci sute de mii de locuitori - Ashargin n-a știut niciodată cifra exactă -, ostateci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
buton. Imediat se aprinse o hartă cu un relief pregnant. Se vedeau apa, insulele și un minuscul punct luminos. Îl arătă. - Suntem noi, zise. Arătă un uscat mare, puțin mai sus. - Crest. Numără cu grijă liniile subțiri gradate care se încrucișau pe hartă. - În jur de trei ore și douăzeci, zise ea. Avem timp destul pentru cină. - Cină! repetă ca un ecou Gosseyn. Apoi zâmbi și clătină din cap. Într-un fel se scuza. Era grozav de înfometat, dar aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Rima simte la fel. Așa se simțea mai aproape de ea. Mai tîrziu, Sludden îi șopti ceva lui Gay și se ridică în picioare. — Gay și cu mine plecăm, spuse el. Ne vedem mai tîrziu. Nan, care îl urmărise neliniștită, își încrucișă deodată brațele pe genunchi și-și ascunse fața în ele. Toal, care stătea lîngă ea, o luă de umeri protector și le adresă celorlalți un zîmbet comic mimînd jalea. Sludden se uită la Lanark și-i zise cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și am căzut într-o stare de inconștiență la limita somnului. Aș fi rezistat la infinit într-o asemenea stare, dar am fost trezit de o femeie care stătea lîngă mine, o nou-venită, încă în faza de agitație. își tot încrucișa picioarele în jeanși decolorați și strîmți. Era îmbrăcată într-o tunică militară peste o cămașă simplă, cercei strălucitori, coliere, broșe, brățări și inele. Avea un păr negru lung și încurcat și mirosea a pudră, parfum și transpirație; astea toate mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
opuse arțăgoasă, pînă cînd îi spuse: Am nevoie de voi amîndouă, fetelor. Gerul ăsta mă dă gata. Toal și Nan erau îmbrățișați pe bancheta din spate, dar Rima stătea atît de țeapănă, că Lanark îcare se așezase lîngă ea) își încrucișă brațele pe piept și-și încleștă dinții să nu mai clănțăne. încetul cu încetul, radiatorul încălzi aerul la o temperatură mai confortabilă. Camionul era aproape singur pe stradă, dar, ori de cîte ori treceau de un tramvai sau de vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de la petrecerea mea de logodnă. — Atunci e acasă? Așa bănuiesc. Poți să-mi spui cum se ajunge acolo? Am fost la ea pe ceață și acum nu cred c-aș mai găsi drumul. Figura lui Gay păru brusc îmbătrînită. își încrucișă mîinile pe piept, își plecă fruntea și umerii, uitîndu-se pieziș la el, și-i spuse cu glas stins: — Te-aș putea duce acolo. Dar lui Sludden nu i-ar plăcea chestia asta. — Du-mă acolo, Gay! Ea te-a ajutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fel ca tine. Nu ți-am violat urechile. — Atunci de ce țipi? N-am țipat! — Nu te isteriza. — Nu mă isterizez. — Evident că nu ești calm. Lanark izbucni: — Cum să fiu calm, cînd... Și asurzi din cauza reverberației din domul îngust. își încrucișă brațele și așteptă înverșunat. Rumoarea se stinse, preschimbîndu-se într-un sunet metalic, prin care răzbătea, poate înu era sigur), ecoul unui hohot de rîs. — Vrei să plec? întrebă el în cele din urmă. Ea murmură ceva. — N-am auzit ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
simțise în stomac dispăruse în momentul în care văzuse mîncarea, dar acum îi revenise de două ori mai puternică. Se contopea cu suferința pe care o simțea față de plînsul Rimei și-i crea o stare cumplită, concretă de nefericire. își încrucișă brațele pe piept și zise hotărît: — Trebuie să rămînem așa pînă cînd lucrurile se îmbunătățesc sau se deteriorează și mai mult. Rima se întoarse spre el și strigă: — Vai, ce prost ești! și încercă să-i zgîrie fața cu unghiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o săptămînă, două. Poate o să discutăm chestiunile astea altă dată. Pînă atunci, sper s-o duci mai bine cu sănătatea. — Mulțumesc, spuse Thaw. Se prefăcu că scrie ceva pe o bucată de hîrtie pînă cînd pastorul se depărtă, apoi își încrucișă brațele și le puse pe marginea mesei lăsîndu-și capul pe ele. Era extrem de obosit, dar dacă-și pierdea o clipă controlul, fiara care-l sufoca s-ar putea repezi asupra pieptului său, așa că încercă să se odihnească fără să adoarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sînt sigură că am ceva de făcut diseară... Nu-i o scuză, chiar am mult de lucru. — N-are importanță, zise el amiabil. Intră în sala de mese și-l găsi pe McAlpin singur la o masă. Se așeză, își încrucișă mîinile pe masă și-și ascunse fața în ele. — Naiba s-o ia, zise el înăbușit. Naiba s-o ia. Naiba s-o ia. Naiba s-o ia. — Ce s-a mai întîmplat? Thaw îi explică, iar McAlpin îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să te gonească din casa mea? Nu. Mă duc să mă culc acasă. Noapte bună. Drummond veni după Thaw în hol. — Hai să fim raționali, Duncan. De ce-ar trebui să te culci? — Ca să dorm. Drummond rămase în picioare, își încrucișă brațele, își împreună sprîncenele lîngă șaua nasului și spuse cu o voce fermă și liniștită: — Te sfătuiesc să nu ieși pe ușa aia, Duncan. — Hopa! Nu ești în formă atunci cînd trebuie să recurgi la comenzi, zise Thaw, dar zăbovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să mă simt leneșă. El dădu la o parte desenele și se întoarse lîngă șemineu. Afară se întunecase aproape și unica sursă de lumină erau flăcările intens-pîlpîitoare de pe grătar. Marjory își ridică privirea spre el și zîmbi. își ținea mîinile încrucișate în poală. Thaw rămase lîngă masă și resimți tăcerea dintre ei ca pe aceea din ora de matematică, atunci cînd profesoara punea o întrebare la care el nu putea răspunde. — Știi, Marjory, mi-e teamă de tine, spuse el fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lanark se trezi cutremurat și văzu prin ceață un perete de stîncă deasupra lor. Aprinse lanterna și în fața lor apăru o ușă pe care erau următoarele cuvinte: IEȘIREA DE URGENȚĂ 3124 INTRAREA INTERZISĂ Rima se așeză cu spatele la ușă și-și încrucișă brațele. Lanark se holbă la cuvinte, încercînd să nu-și creadă ochilor. — Dă-mi să mănînc ceva, zise Rima. — Dar... dar... dar e imposibil! Imposibil! — Ne-ai dus în jurul carelor și înapoi de-a lungul drumului. Sînt sigur că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ori apare o dificultate. — Taci! Taci! — Pentru că te-ai hotărît să te porți urît, dă-mi coniacul, te rog. — Nu, am eu nevoie de el. El se ridică în picioare și zise: — Ai de gînd să vii, atunci? Ea își încrucișă brațele. El spuse pe un ton răspicat: — Dacă ai nevoie de trusa de prim ajutor, o s-o găsești în rucsac. Ea nu se clinti. — Te rog, vino cu mine, o rugă el umil. Ea nu se clinti. — Dacă bați suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ai găsit vreo casă? — Sute, toate mobilate și frumoase. Dar nu avem bani, așa că mi-am pierdut timpul. Nu asta doreai să spui? — Bineînțeles că nu! îl așezase pe Alexander în cărucior și stătea deznădăjduită, cu capul căzut și brațele încrucișate sub piept. El simți o furnicătură de tandrețe și dorință și se duse spre ea cu brațele întinse, șoptindu-i: — O, Rima, draga mea, hai să ne iubim puțin... Ea zîmbi, sări în picioare și începu să danseze spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]