1,250 matches
-
sunt purtătoare de semnificație; alături de ele, mai sunt menționate elemente paraverbale („tonul vocii, ritmul, accentul”) - și non verbale , „elemente ce Însoțesc enunțul”, cum ar fi anumite gesturi (făcutul cu ochiul, indicarea unui obiect sau a unei direcții, datul din umeri, Încruntatul) sau diferite acțiuni ceremoniale <ref id=”72”>Ibid., pp. 74-76 referință </ref>. Prin acțiuni ceremoniale nu trebuie să Înțelegem doar ceea ce În mod obișnuit Înseamnă ceremonie, cum ar fi ceremonia botezului, a Înmormântării, a cununiei, a Învestirii etc. Orice situație
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
sufletul către Dumnezeu. Michelangelo atinge puritatea cea mai înaltă atunci când înfățișează goli‑ ciunea omenească alături de reprezentări ale sacrului: este logica lui David în care omul este reprezentat gol și lipsit aparent de apărare. Și totuși privirea oblică a regelui David încruntată și hotărâtă întruchipează acea terribilità atât de caracteristică operei lui Michelangelo. Ea adaugă o dimensiune psihologi‑ că perfecțiunii formale a sculpturii. Pornind de la o disociere de ordin moral comună în Evul Mediu, Miche‑ langelo a valorificat contrastul dintre liniștea părții
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
unde o puteam găsi pe doamna aceea cu surâs enigmatic, și dacă era lume multă. Aveam aerul unui invitat zăpăcit în mare întârziere și care era gata în fine să pătrundă în salonul unei amfitrioane celebre. Portarul mi-a arătat încruntat o scară lungă, dreaptă, suind pieptiș și la capătul căreia se zărea ceva fantomatic înotând într-o lumină albăstrie. Urcam scara grea ca de tribunal din două în două trepte cu ochii la vedenia din capăt, un trup fără cap
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Deci să nu judecăm, ca să nu fim judecați! 66. Zâmbește, nu te încrunta! Un om cam posomorât se plângea într-o zi unui alt om pașnic și credincios, zicându-i: Nu știu ce au oamenii cu mine, de mă privesc cu fruntea încruntată și cu ochi răi! Acesta însă îi răspunse: Dumneata ești de vină! Cum așa? răspunse omul și mai posomorât și încruntat și aproape supărat. Foarte bine! Ia uită-te puțin în oglinda asta cu chip senin, voios și zâmbind. Acela
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
zi unui alt om pașnic și credincios, zicându-i: Nu știu ce au oamenii cu mine, de mă privesc cu fruntea încruntată și cu ochi răi! Acesta însă îi răspunse: Dumneata ești de vină! Cum așa? răspunse omul și mai posomorât și încruntat și aproape supărat. Foarte bine! Ia uită-te puțin în oglinda asta cu chip senin, voios și zâmbind. Acela privi. Credinciosul îl întrebă: Îți place? Sigur că-mi place! Acuma strâmbă-te, încruntă privirea și strânge buzele. Așa îți place
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
deduce ușor starea de atac sau de apărare a persoanei, Înainte ca aceasta să o facă prin intermediul limbajului. Neputând recurge la forme verbale, adolescenții vor recurge la priviri amenințătoare, nemulțumite, fixe, care sunt resimțite de către ceilalți ca agresive. Privirile Încruntate pot exprima mai mult decât o pot face cuvintele. Pentru psihologii care se ocupă În special de motivație, dimensiunea comportamentală este aspectul cel mai important de luat În considerare; pentru ei, există, astfel, două tipuri de violență sau de agresivitate
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
spală pe dinți lîngă camion, marșarier la punerea pe drum, basarabeanul scutură prosopul, se șterge, spre centru Protopopiatul 3 Sighet, zebră, firma cosmică SC "Lunița" SRL, ca și numele farmaciei "Saranda. Parafarmacie", ținută de mînă la colț de stradă, prea încruntată stăteai, răspunde tot cu limba scoasă, colț cu Pintea Viteazul, policlinica municipală, biserică în construcție, cîteva zeci de secunde pînă la a doua, șantier părăginit, trece peste calea ferată, suprapus ecartamentul larg al căilor imperiului, șoseaua liminară hotarului, DN 19
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
stabilității regimului politic interior și principalul instrument de afirmare pe fundalul politicii externe. În acest context a fost redactat Ordinul de zi nr.1, din ianuarie 1941, publicat în Monitorul Oastei nr. 19, din 1 ianuarie 1941: „Ostași, Cu fruntea încruntată și plecată, cu sufletul îndurerat și credința nezdruncinată, am ajuns la capăt de an vechi și la început de cale nouă. Și azi ca întotdeauna, în această zi de ispășire pământească și de înviere creștinească, azi mai mult ca altădată
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
n-am mai fi avut decât să așteptăm să mai apară Viorel și Leontina. Dormea sau ce dracu’ făcea acolo? S-a ascuns aicea... Ba parcă-i mort. Andrei Îl trăsese spre noi de piepții cămășii. Figura aia lividă și Încruntată parcă ne-ar fi mustrat părintește. Unde naiba fusesem, pe unde umblasem tocmai când a avut atâta nevoie de noi, când l-au părăsit toți, și până și noi, copiii lui?... Mă uitam când la el, când la ranga din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
prăjită În ea. Se răcise și era numai bună de mâncat. * O vedeam că se uită cam cruciș tot Învârtindu-se prin țarcul ei printre noi, goală pușcă și parcă i-ar fi pierit tot cheful. Ce naiba nu priise? Tăcea Încruntată acum, nu mai gemea și nu mai mugea și nu mai dădea din mâini. Cam dădusem buzna și profitasem, ăsta-i adevărul. Picasem nu prea bine acolo-n agoniseala ei, măcar că Andrei i-l salvase pe Florinel de garoii ăia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tot bătrânul continuă, privind în pământ. „... Acu’, de curând, o pornit cu „lămuritu’... să ne înscriem în „colectivă”.. Încearcă să ne prostească și pe noi, cum s-o făcut în alte părți.. da’ noi, nu ni dăm !”. „ - Hm..?!”, făcu Baltă încruntat, cu gândul la bătrânii lui părinți. „ - S-o făcut și „recesământu”, vitelor, continuă bătrânul. S-o introdus și cotele obligatori’... Dacă mai pui la socoteală și săceta de anu’ trecut, te’ntrebi, pe bună dreptate, de unde să mai dai și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
aici !”. Baltă își mușca buzele la sânge, de rușine.. că, pentru a doua oară îl năpăstuia pe nedrept de „vânzare”. Cârțu fără nici o vorbă, își dădu drumul pe povârniș spre punctul de observație, de unde s-au auzit împușcăturile. Căpitanul Baltă, încruntat, cu o privire în ochi înfricoșătoare, îsi frământa mintea... Ceva nu înțelegea... ceva nu-i era clar. Peste puțin.. Ion Cârțu, om din cale-afară de voinic, apăru de după un desiș, cu Neagu în spinare... „Filologul” avea pieptul zdrobit, străpuns din
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de sudoare.. cu ochii însetați, Baltă căuta din ochi, fântâna de sub nucul lui Păun,.. fântâna cu cea mai bună și mai rece apă din sat. Mulțimea adunată pe la porți: copii, femei plângând mocnit cu palma la gură, bătrâni cu frunțile încruntate... stăteau muți. În privirea lui, pâlpâi atâta îngrijorare și umilință, că ei își lăsară ochii în pământ. În lanțuri, cu chipul stâlcit în bătaie, cu privirea fixă, îi lăsă pe săteni fără glas. Pe chipul lui uscat, împietrit, era întipărită
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
hrăni mai bine sentimentul împlinirii și satisfacției personale. Fata de duminică Cristina NEAMȚU Oglinzile Ca toate ființele umane, am devenit conștientă de mine - și m-am format totodată - prin reflecția iubirii, a fețelor zâmbitoare, îngrijorate, dezamăgite, resemnate, obosite, încurajatoare sau încruntate ale părinților mei, prin gesturile lor, timbrul vocii, tonul și cuvintele lor destinate mie. Comunicarea lor cu mine, cu rădăcini adânci în speranțele, stereotipurile și temerile lor, conștientizate și neconștientizate, a fost lichidul amniotic în care am continuat să evoluez
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
anului. Bănuiesc că multe dintre florile de aici provin din donații private ale firmelor active în domeniu. Preotul care supervizează împodobirea raclei nu răspunde însă la întrebarea mea, „au donat oamenii flori pentru Sfânta ?”. Mai mult, se uită la mine încruntat, cu furie sublimată în priviri, parcă-mi cer să plec cât mai repede de acolo. Ceea ce și fac, după scurtă vreme. În difuzoarele din jur începe să se audă muzică, o prezență sonoră mai degrabă discretă, dar continuă, materială parcă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
timpul pe teren, și la celelalte pelerinaje. Oroarea sacră versus dorința de a poseda „moaște acasă”. Ofițerul de jandarmerie. Circa 40 de ani, căpitan, în ținută de teren, bine protejat împotriva ploii și a frigului. Însoțit de un plutonier, supraveghează încruntat accesul pe una dintre ușile laterale de acces ale Catedralei. Intrăm foarte repede în dialog, după câteva schimburi de replici avem impresia că ne cunoaștem de când lumea. Jandarmul acesta este mai degrabă tipul de individ „antisistem”, greu adaptabil, nu îi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
i se adresau cei din jur : „maică- doctor, mai trebuie ceai”, „maică-doctor, avem o problemă la stâlpul 12”, „maică doctor care este dozajul?”. O combinație rară de autoritate medicală și monahală. Mă opresc în fața maicii-doctor. Ea se uită la mine încruntat, ca împărăteasa Teodora a Bizanțului la un scrib imperial ce a îndrăznit să dea buzna nepoftit. „Ce vreți”, mă întreabă, cu o voce la fel de rece ca și ploaia de ieri, maica. Îmi declin rapid identitatea, apoi îi spun că fac
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ca niște cocoloașe de hârtie creponată, care cădeau molcom. M-am apropiat și am privit spre fereastră în piața largă a Palatului, unde avusese loc „rebeliunea”. Visam cu ochii deschiși. Vedeam coloanele de ostași care încercuiseră Palatul, ofițeri cu chipurile încruntate, marșul nostru cu cântec și evrei deghizați în legionari, hora Unirii. Visul ar fi continuat dacă n-aș fi simțit o durere mai veche la genunchi, provocată de o cădere la un exercițiu la ora de gimnastică. Văzând că funcționarul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mai trăit mult, bietul om a trecut în lumea celor chemați de Dumnezeu, în „Cămara ospățului ceresc”. Istrate Micescu În această cameră se afla și un bărbat în vârstă înaintată, care, în momentul când m-am prezentat, a devenit deodată încruntat și așa a rămas mai multe zile. Oriunde mă mișcam privirea lui aspră mă urmărea. În timpul prezentării nu-i reținusem numele, dar se afla în cameră și un muncitor miner de la Petroșani, care era foarte afectuos față de mine. Stând cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
încă frumoasă, cu fruntea-i înaltă și linia impetuoasă ce luneca spre nasul delicat, aproape răsfrânt. Ochii căprui, luminoși, erau încercuiți de roșeața unor lacrimi de curând vărsate. În timp ce o priveam mă simțeam triumfător și încântat; dar arboram o mină încruntată. Lizzie își coborî privirile, se sprijini cu o mână de zid, își scutură din picior sandaua ruptă, și își lăsă piciorul gol în iarbă. Apoi spuse: Știai că acolo, printre stânci, e o masă? — Da, eu am pus-o. — Credeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
plic pentru voi amândoi. — Nu-i acasă, îmi răspunse Ben. Am simțit cu certitudine că mințea. — Mă rog, uite, asta-i mica mea notiță. l-am întins un plic închis adresat „Domnului și doamnei Fitch“. Ben luă plicul, îl privi încruntat, apoi îmi aruncă o privire inexpresivă. După care adăugă: „Mulțumesc“, și-mi deschise ușa. — N-ai vrea s-o citești? am întrebat zâmbind din nou. E doar o invitație. Ben scoase un mic oftat de enervare și rupse plicul, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de Hartley, a băiețașului tăcut, cu fața palidă. Biata Hartley! Ea fusese martora neajutorată a tuturor acestor grozăvii. — Mama ta trebuie să fi suferit foarte mult, pentru tine și alături de tine. Îmi aruncă una din privirile lui fugitive, bănuitoare și încruntate, dar curmă subiectul. Privit mai îndeaproape, arăta mai puțin frumos, sau poate că doar mai murdar și mai neîngrijit. Avea tenul palid al celor cu păr roșu, dar pletele lungi, nepieptănate erau soioase și ar fi avut nevoie de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un alt complement predicativ: „Am văzut-o intrând furioasă.” Numele (pronumele)-regent poate fi: • subiect: „Și tu privești tăcută și nevinovată asupra acestei lumi.” (M. Eminescu, P.L., 94) • complement (direct, indirect, de agent): „Nu-i vedeam obrazul dar îl ghiceam încruntat, amărât.” (M. Eliade, 342) „Îmi place să stau ore, zile și nopți în atelierul tău, numai ca să mă uit la tine lucrând, mai mult în aer decât în materie, umblând cu mâna pe deasupra cutiilor tale mici.” (T. Arghezi), „Lui nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sufletul către Dumnezeu. Michelangelo atinge puritatea cea mai înaltă atunci când înfățișează goli‑ ciunea omenească alături de reprezentări ale sacrului: este logica lui David în care omul este reprezentat gol și lipsit aparent de apărare. Și totuși privirea oblică a regelui David încruntată și hotărâtă întruchipează acea terribilità atât de caracteristică operei lui Michelangelo. Ea adaugă o dimensiune psihologi‑ că perfecțiunii formale a sculpturii. Pornind de la o disociere de ordin moral comună în Evul Mediu, Miche‑ langelo a valorificat contrastul dintre liniștea părții
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
sufletul către Dumnezeu. Michelangelo atinge puritatea cea mai înaltă atunci când înfățișează goli‑ ciunea omenească alături de reprezentări ale sacrului: este logica lui David în care omul este reprezentat gol și lipsit aparent de apărare. Și totuși privirea oblică a regelui David încruntată și hotărâtă întruchipează acea terribilità atât de caracteristică operei lui Michelangelo. Ea adaugă o dimensiune psihologi‑ că perfecțiunii formale a sculpturii. Pornind de la o disociere de ordin moral comună în Evul Mediu, Miche‑ langelo a valorificat contrastul dintre liniștea părții
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]