2,466 matches
-
copleșitoare de singurătate, chiar dacă asta nu avea să-mi priască. Am descuiat a treia yală, am dat un brânci ușii și-am intrat, Închizând-o apoi cu piciorul. Dar ușa nu se Închise sau n-am auzit eu zgomotul yalei Încuindu-se automat. Întorcându-mă, l-am văzut pe Hawkins stând În prag, țânind ușa cu mâna sa mare. Ochii ni se Întâlniră. El intră, trântind ușa fără a-și lua privirea de la mine. Zgomotul Încuietorii a părut că vine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
prieten comun. Și am scos plicul. Numaidecât, consulul Îl desfăcu cu grijă; Își luase de pe birou niște ochelari cu rame de argint și Începuse să citească scrisoarea când, pe neașteptate, i-am văzut degetele tremurând. Se ridică, se duse să Încuie ușa Încăperii, atinse hârtia cu buzele și rămase astfel vreme de câteva clipe, ca adâncit În meditație. Apoi veni spre mine și mă strânse În brațe ca și cum aș fi fost un frate scăpat dintr-un naufragiu. De Îndată ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tata era și administratorul blocului. Biroul pentru munca lui de administrator se afla deasupra apartamentului nostru, pe acoperișul întins ca-n palmă și căptușit cu un strat de smoală. Lumea vorbea că, din când în când, câte o femeie se încuia acolo înăuntru, cu el. Eu nu știu dacă o fi fost adevărat. La cină venea totdeauna la timp. În serile călduțe de vară, când la televizor se transmiteau filme rusești, oamenii veneau să-și plătească întreținerea. Luau liftul și urcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
verzi, pentru că Flash Gordon nu poate fi văzut în culori, e un film alb-negru și Ion se ostenea în zadar să aducă în televizor mai multă culoare. „Restul, pe diseară”, a spus el, mi-a dat mie telecomanda și a încuiat de patru ori ușa în urma lui. A cincea broască se închidea numai pe dinăuntru, de asta a avut grijă doamna Sanowsky. Tata s-a apropiat de mine. „Nu-ți scoți pantofii?” I-am scos. „Nu-ți scoți haina?” Am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mult. Există călătorii pe care le aștepți cu nerăbdare, iar în noaptea dinainte nu poți dormi, însă de bucurie. Îți faci bagajul, te speli pe dinți, te îmbraci, te privești în oglindă, controlezi dacă hainele stau pe tine ca lumea, încui ușa. După atâtea și-atâtea zile vii înapoi, ai văzut atâta și-atâta și te-ai bucurat atâta și-atâta. Faci totul în ordine inversă și la sfârșit te bagi iarăși în pat. A doua zi, povestești celorlalți întâmplări din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
din noi n-avea chef de vorbă, lângă ușă stăteau rezemate pungile cu provizii. Mama a tras toate perdelele, pe fiecare mobilă pusese câte un bilet cu un nume, pentru ca mătușa să știe cine ce urma să primească. Tata a încuiat ușile, am luat liftul și am coborât opt etaje. În casa scărilor ne-am întâlnit cu niște vecini, care ne-au urat concediu plăcut. Pe stradă, eu și Dorin ne-am dat mâna. El a spus: „Prin urmare, ne vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ocupat un loc Încă liber și rotunjește veniturile căminului, este o persoană al cărei destin este dinainte cunoscut, nu-l vom vedea plecând de aici ca să moară acasă sau În spital, așa cum se Întâmpla În vremurile bune, În timp ce, ceilailți oaspeți Încuiau În grabă ușa camerelor lor pentru ca moartea să nu intre și să-i ia și pe ei, azi știm că toate acestea fac parte dintr-un trecut care nu se va mai Întoarce, dar cineva din guvern va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
oare aceeași moarte ucide un om care știe că va muri și un cal care nu o va ști niciodată. Și continuă să Întrebe, În ce moment a murit viermele de mătase după ce s-a Închis În cocon și a Încuiat ușa, cum a fost posibil să se nască viața unuia din moartea celuilalt, viața fluturelui din moartea omizii, și să fie unul și același În mod diferit, sau n-a murit viermele de mătase pentru că trăiește În fluture. Ucenicul filozof
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
inului. Părea vechi și dădea impresia că mai fusese folosit Înainte. Nu avea nici o adresă, nici a expeditorului, ceea ce se mai Întâmplă uneori, nici a destinatarului, ceea ce nu se Întâmplă niciodată, și se afla Într-un cabinet a cărui ușă, Încuiată cu cheia, fusese deschisă exact În acel moment, și unde n-ar fi putut intra nimeni În timpul nopții. Întorcându-l ca să vadă dacă era ceva scris pe dos, secretara se surprinse gândind, cu o senzație difuză a absurdului de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
îl găsești în rucsac. Ca un convoi trist ieșim din casă, Udi slăbit și lungit pe targă, cu o expresie de încredere forțată, purtat pe scări asemenea unui bebeluș al cărui cărucior este ridicat de brațele devotate ale părinților, eu încui ușa în grabă, mă mai lipesc o dată ușor de ea la despărțire, cine știe când o voi revedea. Lângă ambulanță s-au adunat câțiva vecini curioși, ce s-a întâmplat, întreabă ei compătimindu-l, iar el, care în general abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o privire înăuntru, mi se pare că se aud de acolo suspine înăbușite, asemenea suspinelor venite de sub dărâmături, tocmai am vorbit cu ea la telefon, îmi reamintesc mie însămi, nu este aici, dar chiar și după ce ieșim din casă și încui ușa de trei ori, trebuie să urc din nou, să mă asigur că am stins boilerul, îi spun lui Udi, și alerg spre camera ei, privesc în jurul meu, o strig, camera ei este goală, dar cu toate acestea mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
asta? Răsfățul tău nu are margini! Dar eu sar în apărarea ei imediat, ești atât de insensibil, Udi, cum îi vorbești astfel, fetița își mișcă ușor capul chel, iar gura i se deschide, urletele stridente care se aflaseră până atunci încuiate înăuntrul trupului ei micuț sunt eliberate acum unul câte unul, ca sunetele unui șofar, în timp ce el ne aruncă priviri diabolice, din cauza noastră se dusese de râpă cea mai mare realizare a sa, murmură cuvinte liniștitoare în urechea ei, dar este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
respirația, nu poate pleca în felul acesta, fără un sărut, fără o îmbrățișare, chiar și când pleca pentru o săptămână, ne despărțeam cu un sărut, darămite acum, când pleacă pentru totdeauna, alerg spre ușă, încerc să o deschid, dar este încuiată, cheia mea zace, cu siguranță, undeva pe fundul genții, nu pot fugi pe scări după el, să îl trag înapoi în casă după mine, așa cum făceam adesea în timpul certurilor noastre, ies repede pe terasă, aștept o secundă, încerc să strig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
albe, murdare de lapte, important este să se însănătoșească, nu? Eu spun, sigur că da, aproape mulțumindu-i lui pentru formularea plină de înțelesuri, iat-o deschizând ușa, se desparte de mine încordată, pa, mami, eu o sărut pe frunte, încui panicată ușa în urma ei, învârt cheia de trei ori, numai să nu se răzgândească, să își continue drumul, să mă lase singură. Trag repede obloanele, astup fisurile luminoase, încăpățânate și mă prăbușesc pe pat, un culcuș umed și întunecat mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
La revedere. Am citit și recitit scrisoarea de sute de ori și de câte ori o citeam, simțeam aceeași tristețe profundă care mă învăluia ori de câte ori Naoko mă privea fix în ochi. Nu aveam unde să închid o asemenea senzație, unde să o încui ca să scap de ea. Nu avea nici formă, nici greutate, nici nu mă puteam înf\[ura în ea. Era asemenea vântului ce trecea pe lângă mine. O simțeam, dar nu avea gură să vorbească. Îmi petreceam sâmbetele seara în holul căminului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a spus ea, luând niște înghițituri de sake și rupând câteva fire de iarbă. Am deschis ușa și l-am văzut cu ochii mei. Când s-a întâmplat? — Alaltăieri seara. — Hmmm. Ușa nu era încuiată? — Nu. De ce n-o fi încuiat ușa? am întrebat eu. — De unde naiba să știu? răspunse ea, iritată. — Nu crezi că a fost un șoc pentru ea? întrebă cea mare. Îngrozitor! Îți dai seama ce e în sufletul ei? Nu știu ce să zic... poate ar fi bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
idee. — Aș vrea să ne ia prizonieri niște pirați, să ne lase goi pușcă, lipiți unul de altul și să ne lege bine. — De ce să facă așa ceva? am întrebat eu. — Pirați perverși, spuse ea. — Tu ești perversa. — Apoi să ne încuie în cală, amenințându-ne: „Vă aruncăm în mare peste o oră. Până atunci, distrați-vă!“ — Și? — Și noi ne simțim bine timp de o oră, ne rostogolim și ne hârjonim... așa legați. Asta ai vrea tu să faci acum? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
iubită, dar mai știu eu din ce cauze, nu se pot culca și atunci el își satisface nevoile biologice cu cine apucă. Ce e rău în asta? Mie mi se pare absolut normal. Nu se poate să stea tot timpul încuiat în cameră și să se masturbeze, nu? — Da, Watanabe, dar dacă o iubești cu-adevărat, nu te poți stăpâni? — Poate că aș putea, am spus eu, luând o bucată de biban înmuiat în sos. — Tu nu prea înțelegi nevoile sexuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
despre ce-i vorba. — Ascultă, i-am spus din Întuneric, trebuie să luăm doișpe gălbejiți din Bacuranao. Tu trebuie să treci la timonă cînd Îți zic și să faci ce-o să-ți spun atunci. Îi luăm pe gălbejiți și-i Încuiem sub puntea din față. Du-te acum acolo și Închide trapa pe dinafară. S-a dus În față și eu Îi vedeam umbra În Întuneric. CÎnd s-a-ntorse, m-a-ntrebat: — Harry, pot să iau o gură? — Nu. Vreau să bei doar cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În spatele celuilat, cei șase gălbejiți au urcat. Erau tipi de toate mărimile. — Condu-i tu, i-am spus lui Eddy. — Pe-aici, domnilor, zice Eddy. O, Doamne, mi-am dat seama că s-a servit Într-adevăr din sticla aia. — Încuie cabina, i-am spus. — Da, domnule. — MĂ duc după ceilalți, m-a anunțat domnul Sing. — O.K. Le Împinsei barca și băiatul care-l Însoțise Începu să vîslească. — Ascultă-mă, i-am spus lui Eddy. Lasă sticla. Ți-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai mulți bărbați și-l Îngărmădiră pe pistolar Între două mese din stînga, În timp ce acesta se zbătea sălbatic, și cînd se auzi Împușcătura o apucai pe forțoasă de braț și mă aruncai spre ușa de la bucătĂrie. Ușa de la bucătĂrie era Încuiată și n-a cedat nici cînd am izbit-o cu umărul. — Lasă-te jos, aici, În spatele barului, i-am spus și ea a Îngenuncheat. Pe burtă, i-am spus Împingînd-o la podea. Era furioasă. Toți bărbații din bar, În afară de neamț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
douășopt de ani, brunet, slăbuț, cu cearcăne vineții și neras, tocmai Își scosese de pe el un pulver și-l Întinsese peste colivie. Și acum tînĂrul stătea În picioare, ascultînd cu gura Întredeschisă. Cineva tot Încerca ușa din față, care era Încuiată cu cheia și avea și zăvorul tras. Cum stătea așa, auzea frunzele de dafin foșnind În vînt, claxonul unui taxi care trecea pe stradă și vocile copiilor care se jucau pe un teren viran. Și apoi auzi din nou cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
taxi care trecea pe stradă și vocile copiilor care se jucau pe un teren viran. Și apoi auzi din nou cheia care se Învîrtea În gaură. Auzi cum se deschide ușa, cum se izbește de zăvor și apoi cum este Încuiată din nou. În același timp, pe terenul viran se auzi cum o bîtĂ lovește mingea de baseball, urmată de țipete ascuțite și strigăte În spaniolă. RĂmase În picioare, umezindu-și buzele și ascultînd cum cineva Încearcă să descuie ușa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pistolul din toc și el o plesni peste față. — Haide. Nu fi prostuță. Haide! Acum coborau scara și el o simțea aproape, lîngă el. Deschise ușa dintr-o lovitură, ieșiră Împreună și se depărtară de casă. Enrique se-ntoarse și Încuie ușa. — Maria, fugi, spuse. Peste cîmp, ia-o Încolo. Du-te! — Vreau să merg cu tine. Îi mai dădu imediat o palmă. — Fugi. După aia ascunde-te Între buruieni și tîrĂște-te. Iartă-mă, Maria. Dar du-te. Eu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lu’ mama În care-i spuneam că plec cu tine ca să te feresc de necazuri și i-am mai zis să nu spună la nimeni și că o să ai grijă de mine. I l-am băgat pe sub ușă, pentru că era Încuiată. — Of, rahat. Îmi pare rău, Piticot. Nu e vina ta, iar eu n-am cum să-ți Înrăutățesc situația. — Ești groaznică. — N-am putea fi mai veseli acum? — Ba da, sigur. Am adus whisky-ul, spuse ea cu speranță-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]