1,441 matches
-
ales, a naturii divine a lui Iisus Hristos. Iată un scurt, dar relevant pasaj, pe care l-am extras dintre rândurile respectivei analize: "Poate fi întruchipată divino-umanitatea lui Hristos prin mijloacele filmului? Poate fi "jucat" Hristos? Dispune histrionul care se încumetă la o asemenea ispravă artistică de puterea iconică necesară întruchipării Persoanei dumnezeiești, fără să aducă prejudicii naturii divino-umane a lui Hristos? Poate un actor să întrupeze "artistic" o icoană? Oare cel care poartă numele lui Iisus în filmul lui Zeffirelli
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
gura. Formația cântă un vals. Lucas o invită la dans ca un adevarat gentlemen. Făcu o reverență și spuse zâmbind: „Îmi acordați un dans, domnișoară”?! Diana Îi dădu mâna și acesta o conduse În mijlocul ringului. Erau primii care se Încumetaseră să danseze vals. După care, au mai prins curaj și alții astfel, că, pe ring se aflau câteva perechi care se armonizau În acord cu muzica. După acest vals, Lucas nu i-a mai dat drumul. Au dansat În continuare
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
epidemiei]. După ce s-a îmbolnăvit maica Eupraxia, m-am mutat în odaia maicii Stratonicăi și nu m-am îmbolnăvit"11. De unde se vede că destinul îi ocrotește pe cei îndrăzneți, chiar când sunt extrem de neprevăzători... Despre netransmisibilitatea holerei s-a încumetat să vorbească și George D. Păltineanu, în teza sa de doctorat, susținută în 1875, la Facultatea de medicină din București. El amintește că, în 1873, Spitalul Colentina a fost destinat internării holericilor, rezervîndu-li-se acestora anumite saloane: " În timp de aproape
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
știință, am văzut în Olt și medici care, de teama holerei, nu se apropiau de bolnavi, nu intrau în spital și, de departe, ordonau agenților sanitari ce să facă bolnavilor". Tot datorită spaimei izvorâte din ignoranță, asemenea medici nu se încumetau să practice autopsiile la bolnavii sucombați brusc, ci-i puneau tot pe agenții sanitari să se ocupe de aceste "formalități" reglementare. Informatoarea noastră ține totuși să precizeze că, și în județul Olt, se înregistrau excepții la un atare comportament nedemn
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
te audă că ți-o furi de nu te vezi. Îi răspunse un moș de la altă masă. - Adică mă bate sau ce zici acolo, bade Vasile?? Mă, nu știu ce ce-ți face, da’ parcă nu te văz bine... Vreo doi se încumetau să zâmbească, în timp ce alții râdeau de-a binelea. Dudu fierbea în el. - Cătălino, mai adă una puicuță. - Ei, hai, bade Neculai. Oi fi eu puicuță, da’ matale tre’ să-ți zic sar-mâna că ți-o cam trecut vremea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
lăsau glasul să se audă. Timp de trei zile soarele nu s-a arătat. Ploaia a căzut necontenit, iar vântul urla flămând. Fulgerele despicau cerul în două, iar tunetele opreau inima în loc. Din când în când, câte un om se încumeta să iasă din casă și să aibă grijă de animale, în rest nici țipenie. Satele erau mute. Ascultau doar gălăgia ploii. La cele dintâi raze ale soarelului, Varvara se sui în căruță cu omul ei și porniră spre casa părintească
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Depinde însă pe ce raft îi așază. Proștii nu-i invidiază pe cei inteligenți. Îi compătimesc. A ajuns în culmea ratării. Îl laudă toți proștii. Cel care rage nu mai are nevoie de adeverință că-i măgar. Imbecilii nu se încumetă să transforme lumea. Le vine mai ușor să o răstoarne. Proștii nu se mănâncă între ei. Vor ceva mai fin. Nu s-a crăpat de ziuă în mințile tuturor. Și când voi fi țărână, mă voi repezi spre ochii imbecililor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Ce vom putea trece, oare, pe curat din secolul nostru? Arta tulbură, știința îngrozește. Planeta noastră se grăbește din răsputeri să se alinieze celorlalte rebuturi cosmice. Șenilele progresului au călcat întotdeauna și pe cadavre. Nici un zeu nu s-ar fi încumetat să dea de-a berbeleacul pământul, așa cum se străduiește, în zilele noastre, știința. Pentru omul contemporan, televizorul a devenit indispensabil. Mai ceva ca săpunul. Dacă bucătăriile noastre vor fi lipsite de energie, vom deveni ori vegetarieni, ori canibali. Timpul și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fost cea care s-a năpustit asupra mea. Mi-a părut bine, totuși, pentru că - dacă n-aș fi avut de-a face cu o persoană ca Joan, care să mă împingă de la spate - nu sunt sigur că m-aș fi încumetat. Ne-am căsătorit, și, conform obiceiului, am trecut-o peste pragul vechii noastre case. După ce i-am dat drumul din brațe, s-a uitat la mine lung de tot, cu o privire tare ciudată. În cele din urmă, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
sat fabulos, era și este în Țara Făgărașului prin defileul Oltului unde, apa curge iute, aparent însă nu pare; albia râului este largă, dar sunt vâltori nenumărate pe unde nu te aștepți și de aceea rar sunt cei ce se încumetă s-o treacă în înot. Exista și un pod de frânghii pe care îl treceau încet, cu teamă, să nu facă balans. Oamenii sunt la fel, aparent liniștiți, dar iuți la treabă, la muncile câmpului și probabil la mânie. Este
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
bune, nici vântul deșertului, nici Dodo sau alte duhuri rele, nici șerpii, leii, hienele, panterele sau elefanții nu au putere asupra acestor oameni cât timp soarele își străbate drumul prin cer. Fața lui fierbinte și rotundă nici un zeu nu se încumetă a i-o răci sau a i-o acoperi cu nori. Norii trec sub el foarte rar, în câțiva ani o dată. Noaptea, oamenii se feresc de drumuri. Satele lor au garduri care le apără de fiare, iar duhurile nu pot
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din orizont. Nu se putea ști dacă erau corăbiile Atlantidei, dar erau corăbii. - De unde știi că sunt ale noastre? îl întrebă Auta. Iahuben îl privi încurcat: - Dar ale cui? Cine mai are atâtea corăbii? Ale lor de-aici nu se încumetă să taie marea. Umblă numai pe lângă țărm. Mai trecu un ceas și corăbiile se văzură deslușit. După rânduiala așezării lor și după mărime nu puteau fi decât atlante. Cei doi prieteni, sclavul și soldatul, porniră spre tabără. Oamenii rome, cărora
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a patra ceată, în fruntea căreia se dusese sutașul, nu se întoarse. Câinii luați de el mirosiseră urma sclavilor fugiți, numai că această urmă ducea departe, către înălțimile Muntelui de Foc, unde nimeni dintre soldați și nici sutașul nu se încumeta să se suie. Localnicii socoteau că locul acela era blestemat de zei și bântuit de duhuri răuvoitoare care nu îngăduiau omul în preajma lor. Robii fie că nu aflaseră de această credință, fie că în fața deznădejdii nu mai aveau de ales
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
greu să-mi spui adevărul și că-ți va fi tot atât de greu să mă minți. Un sclav fugit nu mai poate fi un ucis care este încă viu; trebuie ucis până la capăt, nu cu lancea, nici cu sabia. S-a încumetat să calce pământul Piscului Sfânt. Știi care-i legea! Auta îl privi îngrozit, murmurînd: - Rugul, stăpâne... - Cum îl cheamă? - Mpunzi, stăpâne... - abia putu rosti Auta. Bătrânul lovi globul de argint. Veni un slujitor, îngenunchind. Auta stătea mut, în picioare. Bătrânul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să se apropie de acești zei. Țăranii au părăsit tot grâul de pe câmp. Nu știu ce va fi. De aceea îți scriu ție, strălucitor fiu al cerului, să cobori de pe piscul tău sfânt ca să vorbești cu zeii. Nimeni dintre preoți nu se încumetă să se ducă acolo. Nici prea viteazul Puarem". Marele Preot îi spusese lui Auta așa: "Du-te tu, fiule, să vezi ce este. Poate că n-au fost decât vedenii. Știi bine că oamenii tot ce nu pricep în firea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să se întoarcă la cortul soldaților. Ațipi. Nu trecu însă mult și îl trezi din toropeală un foșnet. Deschise ochii: nu era nimeni. Nici nu putea fi cineva, căci oamenii din ținut, cu capul împuiat de prăpăstii, nu se mai încumetau să se apropie de locul acela nici chiar ziua. Fără să-și miște capul, Auta își roti ochii, dar nu se zărea nimic, nici umbră, nici lumină. Se mai auzi un foșnet. Auta se gândi că e vreun șarpe prin
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
adu-mi apă să beau. Sclavul porni spre ușă, tălmăcind străinilor din mers după ce se duce. Tefnaht îl opri: - De ce pleci? Ia apă de la ei! Ajuns lângă ușă, Auta răspunse: - Ei au apă puțină, stăpâne, și spun că nu se încumetă să ne-o dea, neștiind dacă apa lor nu ne face nouă rău. Mă duc în cort! Ieși. Amândoi preoții priviră în jur cu teamă. Rămași fără Auta, se simțeau stingheri și nevolnici, parcă și-ar fi lăsat marea lor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în Iahuben. Era atlant, era liber, fusese sutaș. Numai Agbongbotile izbuti să le arate în zilele care urmară că Iahuben era acum ca și ei și că numai pentru ei putuse veni în aceste locuri spre care doar deznădăjduiții se încumetau. În cele cincisprezece zile hotărâte dinainte, oastea de robi fu rânduită atât cât se putea rândui. Întârzierea însă nu putea fi decât rea, căci armele atlante se și mișcau în taberele de jos, așa că lupta trebuia dată. Erau mulți robi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sau trei, dregîndu-și cu ce puteau zdreanță pânzei, zărind din când în când, noaptea, steaua sau ochiul luminos din cer. Iar într-o seară marea se sfârși. Biata lor corabie, cu care nimeni pe vreme bună nu s-ar fi încumetat să iasă departe în larg, se opinti până la țărm scârțâind din încheieturi; și foștii robi ai Atlantidei, când simțiră în sfârșit sub tălpi pământul neclătinat, oftară ușurați și fiecare mulțumi zeilor săi că scăpase cu viață. Robia era departe. Atlantida
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vine la primul etaj În spatele meu. Sar În umbră și mă răsucesc spre scara din față. Cobor tiptil, apoi mă adăpostesc Într-o toaletă dintre etaje să-mi vin În fire. După ce tremur pentru câteva minute Într-o cabină, mă Încumet să ies afară. Terenul e liber. Ies pe ușă. Slavă Domnului că n-avem pază aici. Nu-mi vine să cred ce noroc am avut, pe când mă Îndepărtez de clădire, și o șterg spre Stockbridge și spre centrul financiar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a răspuns. Odată am auzit televizorul, așadar știm că Julie aia e acasă. Meciul de Anul Nou, Stronach o să joace În el. Dar nu, ziarele spun că au renunțat la Tom. Aș zice că totuși o să se ducă. Sigur. Mă Încumet să ies până la Safeway ca să iau mâncare. Nu ne putem mișca deloc capul În timp ce mergem. Ne auzim respirația În aerul rece: ritmată, profundă. Ne aruncă Într-un soi de transă. Încă suntem În viață. Suntem În supermarket. Respirăm. Cutiile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să avem un grad de civilizație mai ridicat. Poate dacă am fi avut o brumă de bunăstare n-am fi fost așa de nepăsători. Dacă aș avea ascultători și aș putea cânta și în străinătate ca aici, da! M-aș încumeta să trăiesc și în străinătate 11. Ați fi vrut să vă pun o întrebare și nu v-am pus-o? Fanfara din Cordăreni nu s-a situat niciodată până în anii 1990, pe picior de egalitate cu cele din Suharău, Mileanca
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
baza legilor naturii; ci se încrede în puterea lui Dumnezeu. (n.s. 376, p. 321) footnote>. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 62, în Filocalia..., vol. X, p. 321) „Prin acestea cunoașterea e păzită în hotarele firii și nu se încumetă să treacă peste hotarele ei nicidecum. Iar credința trece cu putere peste acestea<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Credința mobilizează forțele spiritului, superioare celor ale naturii, mai ales când spiritul este în comunicare prin har cu puterile ce curg din
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
tocmai ce știa că este, niciodată, când își afirmă 115 excelența, vorbele lui nu sună a fanfaronadă, nici măcar atunci când, vorbind despre sine, își spune - ca despre altul - „Ahile“ și proclamă că, de când s-a retras el, Ilionul întreg s-a încumetat la luptă doar pentru că nu vede venind împotrivă-i strălucirea coifului său. Și nici chiar când îi spune lui Licaon „nu vezi cât sunt de mare și cât sunt de frumos?“ și îi amintește lui Asteropeu că Zeus îi este
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
însă tocmai ce știa că este, niciodată, când își afirmă excelența, vorbele lui nu sună a fanfaronadă, nici măcar atunci când, vorbind despre sine, își spune - ca despre altul - „Ahile“ și proclamă că, de când s-a retras el, Ilionul întreg s-a încumetat la luptă doar pentru că nu vede venind împotrivă-i strălucirea coifului său. Și nici chiar când îi spune lui Licaon „nu vezi cât sunt de mare și cât sunt de frumos?“ și îi amintește lui Asteropeu că Zeus îi este
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]