1,423 matches
-
o prăjesc puțin și dincoace scot untdelemnul din ea. Bătrânul își purta mâinile ca un scamator. Îl priveam cu admirație sinceră. Până la urmă, s-a așezat pe un scăunel. De fapt era o buturugă. Scărpinându-se apoi în barbă - cam încurcat - cum mi s-a părut mie - cu un zâmbet pișicher, a grăit: Îți aduci aminte de lichiorul pe care l-ai băut mai ieri? Da, părinte. Și ce bunătate! Păi de unde crezi tu că pot lua eu rachiul pentru lichior
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
locuiesc unde vezi și tu, și-mi câștig existența ghicind soarta oamenilor. Le mai scriu femeilor scrisorile de dragoste și le ascult necazurile. Sunt foarte dezgustat de Japonia de azi. Spune-mi, cum ți se pare Japonia actuală? Gaston zâmbi încurcat, zâmbet pe care și-l arbora când nu înțelegea întrebarea. După cum bine vezi, locuiesc în văgăuna asta, dar îți pot spune ce-i lipsește Japoniei de azi... încredere... încrederea în oameni. Politicienii și intelectualii sunt mai suspicioși decât vulpile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ce ești tu? — Nimic. — De unde vii? — Franța. Răspunsurile lui erau inconsistente precum vata de zahăr. — De ce... de ce-ai venit în Japonia? — Cu vaporul. Gaston confundase cuvântul „cum“ cu „de ce“. — Ticălosule! Te întreb de ce-ai venit? Gaston a zâmbit încurcat și nu a răspuns. — Nu ești actor, nu? Aha, asta era, deci! Omul acesta făcea doar pe prostul. În realitate era un om deștept, abil, care realiza tot ce se petrece în jurul lui. „Așa stau lucrurile, probabil“, gândi Endō. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că nu-l mai doare, l-a abordat direct: — Bara aceea de oțel te-a lovit? — Da. Gaston a dat din cap, dar a evitat să-l privească pe Takamori în ochi. — Ce făceai tu la șantierul acela? Era vădit încurcat, pentru că nu știa ce să răspundă. — Erai cu un asasin de profesie, pe nume Endō, nu-i așa, Gas? — Da. — Am fost tare îngrijorați din pricina ta. Ce noroc ai avut că ai scăpat de el! — Da. — Știai ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de ruj movuliu, iar cei vreo zece admiratori încearcă să vadă cu ochii lor cum acesta nu există. Își țin răsuflarea. - Din ce e acest pahar? întreabă profesoral. Din ce? Pe urmă tușește în pumn. Scuipă pe podea. O liniște încurcată, scărpinături în creștete. Meditație. - Din sticlă... se trezește în sfârșit unul. - Ești prost! îl taxează scurt maestrul. Tu vezi, pentru că ești prost, sticla... Repet: din ce e acest pahar? - Din votcă... încearcă să glumească altul. - Ești idiot! cade verdictul necruțător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu știu Shakespeare, dacă nu-și amintesc cine plimbă scăfârlia și de ce, dacă n-au habar de vrăjile bătrânului Prospero, de ghidușiile lui Ariel, până la urmă? - Ghițăăă, unde mă-sa ai pus șpaclu’? vine de-afară, pe fondul tăcerii mele încurcate. - Ău... - Șpaclu’, că n-am cu ce răzălui aici... - E-n găleata aia de plastic legată cu sârmă... Acolo l-am pus! - N-o văd... Am căutat... - Da’ pe sărăcie... Cască ochii... Acolo l-am lăsat... - Nu-i acolo... - Bă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dacă ai americani și manglitori, e altă treabă... Ei aduc grosu’. Am avut și eu doi buni tare, da’ mi-au rămas în Franța, și-au găsit neveste franțuzoaice... Le-o plăcut... - Da’ la mână ce-ai pățit? - Treabă mai încurcată... Mi l-a tăiat unu’ din altă gașcă, ne râcâiam între noi de mult, de la o mașină și-un cur... M-au prins mai beat într-o noapte și mi l-au retezat... Io nici nu mai lucrez de-acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Aștepta descumpănită. De ce-i spusesem "Du-te"? În glumă? Îmi băteam joc de ea? ― Ei, ce mai stai? Du-te odată, am îndemnat-o din nou. Și pentru că nu pleca, am adăugat: Cui vrei să telefonezi? ― Unor prieteni, bâigui ea încurcată, neștiind ce să răspundă. ― Și ce le spui? am insistat. În situația aceea de perplexitate, negăsind altă soluție pentru a ieși din încurcătură, se hotărî să braveze. ― Că nu pot veni deocamdată, zise ea. Să nu mă aștepte. Mai stau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
inițiat în stăpânirea forțelor telurice. Trebuia, la întoarcere, să salveze Stațiunea. Sau, dimpotrivă, să o distrugă, împlinind astfel profeția părintelui său și a Cititorului în stele. Făcându-i pe plac Romancierului! Nu-i este deloc ușor Magistratului cu atâtea treburi încurcate. Și câtă ordine era până nu demult, înainte de invențiile nu știu cui: există cineva care tot fabrică povești. Care derutează locuitorii, creduli și fricoși. De când cu rabia, fiecare bănuie pe fiecare; orice focar este imediat semnalat autorităților. Nimeni nu vrea să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
care tocmai terminase cu ziarele, ridică receptorul telefonului care suna. — Medicul-șef? zise Verma. — Ați greșit numărul, îi răspunse brigadierul. — Îmi cer scuze, zise Verma. Într-o clipă, telefonul sună din nou. — Ah, îmi cer iertare, zise Verma. Știți ce încurcate sunt liniile telefonice din orașul ăsta - doar din când în când se-ntâmplă să nimerești numărul bun. La câteva minute după aceea: țâr, țâr. țâr. — Vrei să-ncetezi să mă suni? țipă nervos brigadierul. — Cling, cling. — Vai, îmi cer scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și cum putea secretarul lui să vorbească! Nu putea să gândească deloc din pricina vorbăriei omului ăluia. Cu doar câtva zile în urmă era într-o vacanță de vis cu familia la Mussoorie, iar acum iată-l implicat în cea mai încurcată tragedie guvernamentală pe care și-ar fi putut-o imagina. — Maimuțele astea sunt o problemă teribilă, domnule, spuse domnul Gupta, încercând din greu să pară nefericit, dar arâtând, în ciuda eforturilor, foarte fericit. 21 Prima ședință ținută cu brigadierul imediat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ar trebui să treci pe acolo. Ea îl împinse spre ușa prin care dispăruse Enro, dar Gosseyn avea din nou comenzile. O reținu. Fusese frapat de numele ei. - Există vreo legătură, zise, între această Nirenă și vechea capitală Nirena? Păru încurcată. - Adineauri leșinai și acum pui niște întrebări inteligente. Caracterul dumitale este mai complex decât ar sugera-o înfățișarea. Ei, dar acum, grăbește-te. Trebuie. - Ce sugerează înfățișarea mea? întrebă Gosseyn. Ochii reci și gri îl studiau. - Dumneata ai vrut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să facă pe cocheta cu servitorii masculi. Reveni la Yanar și se hotărî. Irevocabil, fără apel, fără prietenie. Se apropie de el, încet, atent să nu facă zgomot. Prezicătorul își ridică ochii și-l văzu că se apropia. Se foia, încurcat, în fotoliu, dar rămase la locul lui. Părea nefericit. Gosseyn consideră că era semn bun. Cu excepția celor care se aflaseră în contact cu Discipolul, nici unul dintre acești prezicători, nu cunoștea tensiunea penibilă născută din imposibilitatea de a scruta viitorul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
umane păstrează o afecțiune trainică pentru locurile de baștină. Dincolo de reușitele lui Enro, de învelișul acestui om ale cărui cuvinte erau lege pentru nouă sute de mii de nave de război se ascundeau toate reacțiile unui sistem nervos uman. Atât de încurcate erau în anumite cazuri, încât abia puteau fi identificate ca umane. Totuși, acest om fusese un copil, un copil născut pe Gorgzid. Și atât de tare era această legătură încât această planetă ajunsese capitala Celui Mai Mare Imperiu. Un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
iacă-te cu mâna legată de gât! Spune repede ce-a fost. Da' mai întâi întinde-te pe pat să te odihnești. Liană, fata mea, toarnă-i vin în ulcică și ajută-l să se-așeze. (Liana toarnă, apoi pare încurcată: cum să-l ajute pe Brăduț?!) BRĂDUȚ: Că n-oi fi babă, să mă urc la clocit între perne și să mă afumați cu păr de lup ca să-mi treacă de sperietură! Mai degrabă mă aflu rușinat de întâmplare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
gât cu câteva pahare de șnaps. — Cum se descurcă Heinrich? am zis, deloc în largul meu, auzind sunetul inconfundabil al vocii băiatului care cânta în dormitor. — Nu a vorbit despre asta încă, zise Katia, glasul ei îndurerat ei părând puțin încurcat. Cântă, cred, deoarece vrea să evite să înfrunte situația. — Durerea îi afectează pe oameni în mod foarte diferit, i-am zis, încercând să inventez o scuză. Dar nu credeam deloc că e adevărat. De moartea prematură a propriului meu tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
acesta, a fost fără nici o îndoială un șoc la fel de profund pentru domnia-sa, ca și pentru noi toți, desigur. La aceste remarci se auzi un murmur de aprobare și Himmler păru să-și recapete controlul. Colorându-se un pic, probabil încurcat, el tresări și dădu scurt din cap: — Ai mare dreptate, Heydrich, murmură el. Un șoc teribil. Da, într-adevăr. Trebuie să-mi cer scuze față de dumneata, Kommissare. Cum ai spus, nu ți-ai făcut decât datoria. Foarte bine. Și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
greșeală; când mi-am dat seama, era prea târziu. În felul acesta, n-am făcut altceva decât să acumulez trecuturi peste trecuturi în urma mea, să multiplic aceste trecuturi, iar dacă o singură viață mi se părea prea densă, ramificată și încurcată ca s-o port cu mine, închipuiți-vă atâtea vieți, fiecare cu trecutul ei și trecuturile celorlalte vieți, care continuau să se înnoade unele de altele. Degeaba îmi spuneam de fiecare dată: Slavă Domnului, pun kilometrajul la zero, șterg cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de corespondeță de serviciu se ivesc aluzii la intrigi, comploturi, mistere, iar pentru a explica aceste aluzii, sau pentru a explica de ce nu vrea să spună mai mult, Marana sfârșește prin a se lansa în fabulații mereu mai pătimașe și încurcate. Scrisorile sunt datate din localități risipite pe cele cinci continente, dar par să nu fie încredințate niciodată poștei regulate, ci unor mesageri ocazionali, care le franchează altundeva, din care cauză timbrele de pe plicuri nu corespund țării de proveniență. Și cronologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
este scris poate da iluzia că citim ceea ce nu este scris. Auzind speculațiile mele, domnul Okeda a rămas tăcut, cum face întotdeauna când mi se-ntâmplă să vorbesc prea mult și nu mai știu cum să ies dintr-un raționament încurcat. În zilele următoare, mi s-a întâmplat să mă aflu foarte des singur acasă cu cele două femei, căci domnul Okeda se hotărâse să întreprindă personal la bibliotecă cercetările care până acum fuseseră obligația mea principală, preferând ca eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
într-o manieră oprimantă: decid s-o suprim complet; în locul ei, un cer lăptos se înalță deasupra pământului gol. În același fel elimin alte cinci ministere, trei bănci și câțiva zgârie-nori ai unor mari societăți. Lumea e așa de complicată, încurcată și supraîncărcată, încât, pentru a vedea puțin mai clar, e nevoie să curățăm terenul. În mișcarea neîntreruptă de pe Bulevard întâlnesc mereu persoane a căror vedere îmi este, din diferite motive, dezagreabilă: superiorii mei ierarhici, căci îmi amintesc de condiția mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ceea ce s-a întâmplat în seara aceea, presupunând, așa cum și facem, că Paul e normal și e bărbat. Emmy, fii sinceră. Chiar vroiai să faci sex cu el? Îți plăcea de el? Chiar îi doreai trupul cu adevărat? Emmy râse încurcată. — Uau. Nu știu ce să zic. Cred. Da, sigur. Practic m-am aruncat în brațele lui la doar câteva ore după ce l-am cunoscut, nu? — Și când zici că “te-ai aruncat în brațele” lui vrei să spui că “ai transmis — sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
părea să-și dea seama de treaba asta. Ca o replică, numele lui Toby se aprinse pe ecranul celularului. Așteptă să sune de trei ori, apoi răspunse. — William? întrebă ea pe un ton confuz. — Adriana? Tu ești? Bietul Toby părea încurcat și ușor indignat. — Oh, Toby, querido! Ce mai faci, iubitule? Ce bilet minunat mi-ai scris! — Cine e William? se răsti el. — Care William, dragule? Oftă în sinea ei. Toată șarada asta era obositoare, dar necesară. Credeai că e cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a văzut în oglindă, aproape că i-a venit să leșine. Avea bărbia și obrajii iritați și, pe alocuri, era zgâriată de la barba lui; avea buzele umflate; pielea gâtului era roșie din loc în loc, cu urme de mușcături; părul era încurcat, cu noduri prin el; avea vânătăi pe pulpe de cât se împinsese el. Capul îi pulsa de cât se izbise în tăblia patului, osul pelvian o durea de la atâta frecat și pilea sensibilă dintre picioare părea că fusese frecată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu sunt atent la ele, graficele mi-au dat Întotdeauna dureri de cap. Mai bine să vă zic un secret. Care? Sandu Șpriț pare sceptic, nu crede că Gicu poate să producă mari mistere și secrete. Bilderbergii, ăia cu ițele Încurcate, cu francmasonii, cu ochiul și piramida... Ăia cu arhitecții, cică iosif al lu` isus nu a fost tâmplar, a fost arhitect. A fost isus al lu` iosif - cel puțin așa știa lumea din Împrejurimi, nu zice luca, În evanghelie, așa cum
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]