1,401 matches
-
murmurul surd, înfundat a ceea ce ne scapă. Fusese mai puternică decât mine, acționase ca o forță a naturii, nici un gând n-o speriase. Mă văzuse rău, n-avusese îndoieli că se putea înșela. Mă iubise doi ani, nu se dăduse îndărăt. Sentimentul începuse să-i fugă: nu numai că nu-l oprise, îl biciuise să fugă mai repede. Fusesem închis, mă așteptase, deși trădîndu-mă, deși poate că nu! dar căzusem, mă părăsea... Și totuși, despărțirea aceasta era împotriva mea, o luptă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
înainte hepatită și medicii au spus că analizele nu sânt încă bune și Silviuța n-are voie anul ăsta să meargă la mare. Au plecat, cum ar fi, dimineața, cu mașina. După-masă, așa, se întoarce șoferul, l-a trimis doamna îndărăt să-i aducă nu știu ce bijuterie pe care o uitase din pricina idioatei ăleia, așa mi-a zis, pe care când s-o întoarce o s-o trimită neapărat drept la pușcărie. Adică pe mine! Da' de ce sânt idioată, îi spun și eu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a ales și a plecat cu ele. Grija ta era să-i aduci aminte, zise șoferul, acuma eu trebuie să mă întorc iar la mare, că le vrea neapărat în seara asta și pe urmă iar să fac un drum îndărăt, că nu vrea să mă cazeze până mâine dimineață, asta înseamnă că trebuie să alerg cu viteză o mie de kilometri din pricina ta! O să dai de zbenga, ai să vezi!... Da' ce sânt eu?! Dacă nu-i place de mine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ia-o, dragă, și du-te cu ea și pe-acasă, ține-o cât vrei, nu e și copilul tău? Adică nu cât vrei, că nu poate lipsi mult de la școală, dar ia-o totuși într-o vineri și ad-o îndărăt marți, îți dau și o mașină cu un șofer care să vă ducă și să vină pe urmă s-o ia. Își aduce aminte de bunică-sa, du-o la ea să stea acolo, că la tine nu te pricepi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
astfel hazardul). Câștigătorul făcea apoi cinste... Așa se explica, poate, cum reușise el să-și cumpere o casă? Nu cheltuia bani pe băuturi! Bunica știa bine, leafa i-o dădea ei întreagă și nu-i mai cerea apoi nici un leu îndărăt până la următoarea. Iar bunica îi punea bine! Desigur, o socoteală cu creionul în mână putea fi, în acest sens, revelatoare, ca și în cazul acelor fumători care nu cumpără țigări: au alții, și cine te poate refuza când, cu candoare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bani, nu?" "N-am zis nimic de bani. Victor a spus, eu n-am spus." Vroia să rămână cât mai mult în domeniul indefinitului, să nu cadă în cursă, dar bunicul o mirosi: "Ba ai spus, degeaba îți iei vorba îndărăt, la bani te-ai gândit, că ași fi făcut eu prea multă "iconomie" (o ironiză el), nu te-am lăsat să-ți umpli dulapurile cu bulendre, ca taică-tu pe maică-ta. Asta e ceva nou, până acum ai zis
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ales de gură, care rămase ușor deschisă într-o bizară perplexitate: "...Credeți", zise. "Vă temeți?" replicai. Se înstrăină, ași zice, fulgerător, își reveni, apoi cu un efort la fel de implicat în avans și retragere, asemănător celui al racului, care înaintînd, dă îndărăt: "Da... Nu..." murmură luînd-o spre ușă. Apoi după un timp, în stradă, foarte hotărâtă în îndoială: "...Nu știu!" "Mai pozitiv ar fi să nu vă temeți, adică să ziceți nu, cu hotărârea cu care ați zis nu știu..." "Credeți?" Da
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să termin povestea începută, știu că te-am făcut curios și mâine, poate, n-ași mai putea spune nimic... sau cine știe când... Nu sânt imprevizibilă, cred eu, așa cred mereu, dar mă cunosc, sânt născută în zodia Racului, dau îndărăt... Și asta e ceva imprevizibil chiar și pentru mine însămi... Dar îmi revin, însă știi cum e asta, totdeauna pierd ceva... adică nu știu..." "Hm! făcui. N-ași fi crezut! Am gândit și eu asta despre tine!"' "Chiar?!" Da, e
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Dar ea nu se turbură în prima clipă, și abia după ce se lăsă între noi o tăcere grea țigarea îi căzu dintre degete. "Mă scuzi un moment?" zise. Și se ridică și porni undeva cu pașii ei care mergeau parcă îndărăt (acum mai mult ca oricînd), lăsîndu-mă parcă cu bună-știință să-i contemplu mersul, s-o înțeleg fie și numai dintr-atît, că nici o întrebare n-are rost, că gestul de față, clipa prezentă, sentimentul trăit de ea dăruit mie erau tot
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
deci în ajunul Anului nou, s-a făcut frumos, nu vrei totuși să facem Revelionul la Braserie? Avem masă reținută, am și plătit-o, dar n-are importanță. Domnul Jenică mi-a spus că dacă nu venim, îmi dă banii îndărăt." " Nu, zise, facem Revelionul la noi." Tăcui. La noi, adică unde? La părinții ei? De la întreruperea sarcinii nu se mai întorsese acasă, fără să-mi spună însă că rămânea definitiv cu mine. Nu mă bucuram totuși mai puțin, deși aveam
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Vocea lui Hicks răsună în conducta de aerisire: ― Ripley. Ripley?... E-n ordine acolo? ― Da. (Conștientă că poate nu o auzise, adăugă mai tare:) E-n ordine. Amândouă suntem bine. Ne întoarcem. Fetița nu se împotrivi când Ripley făcu drumul îndărăt, trăgând-o de glezne. 7 Ghemuită pe un scaun, copila își ținea genunchii strânși la piept și privea în gol; nu-i vedea pe adulții care o observau curioși. Un manșon de biomonitor, al cărui diametru fusese redus de Dietrich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Știu că armele astea sunt blindate, dar ați văzut cât de coroziv este fluidul lor vital. ― Dacă roboții mai trag, înseamnă că sunt neatinși, îi răspunse Hicks. Proiectilele RS-urilor au o forță de impact grozavă, iar dacă împing mereu îndărăt, acidul n-o să-i atingă. Se împrăștie pe pereți și pe jos, dar nu pe arme. Așa trebuia să fie; roboții-santinelă își continuau tirul de baraj. Trecură două minute, trei. Controlul armei B ajunse la zero și bubuitul care venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
copil. Urma să sară pe ea când Ripley dădu buzna în sală și apăsă pe trăgaciul vibratorului. Glontele făcu țăndări creatura strânsă înaintea saltului. Fulgerul deflagrației lumină silueta unui adult din apropiere. Ființa o atacă pe intrusă și fu catapultată îndărăt de două descărcări ale puștii. Ripley avansă continuând să tragă, cu fața schimonosită de o furie ucigătoare. Lucrul acela se clătina spasmodic și femeia îl termină cu aruncătorul de flăcări. Focul nimicea cadavrul și Ripley alergă la Newt. Substanța rășinoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de vânt și fum. Naveta dispăruse. ― Bishop! Strigătul îi fu luat de o rafală de vânt, în timp ce ea scruta neliniștită cerul. ― Bishop! Newt suspina la gâtul ei. Un vaiet îi atrase atenția: cușca liftului de marfă apăru încet. Ea dădu îndărăt până la balustrada din jurul platformei. Femeia și copilul se aflau la al zecelea nivel deasupra solului, iar peretele stației de epurare a atmosferei era neted ca sticla. Nu puteau nici să urce, nici să coboare; nu aveau nici măcar o conductă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Toți vorbesc și scriu peste tot de asta. Demască. La noi toți demască. Părinții sunt primii care bat în retragere și se jenează singuri de fosta lor morală. La Moscova, un tată și-a sfătuit fiul să nu se dea îndărăt de la nimic pentru a face rost de bani; se știe din presă. Uitați-vă la generalul meu. Ei, ce s-a ales din el? De altfel, știți ceva? Mi se pare că generalul meu e om cinstit; zău așa! De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
salon, intrând câte unul și manifestându-și curiozitatea obraznică; însă când domnul cu pumnii, „cerșetorul“ și încă vreo câțiva, printre ceilalți oaspeți, îl remarcară pe generalul Epancin, în prima clipă fură atât de intimidați, că începură să dea câte puțin îndărăt, retrăgându-se în cealaltă cameră. Doar Lebedev, fiind dintre cei mai curajoși și convinși, pășea aproape în rând cu Rogojin, conștient de ceea ce înseamnă un milion patru sute de mii și o sută de mii chiar acum, în clipa asta, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu privirile lui. Și omul care se ascundea în nișă apucase să iasă din ea cu un pas. Timp de o secundă stătură față în față, aproape lipiți unul de celălalt. Brusc, prințul îl înșfăcă de umeri și îl trase îndărăt, spre trepte, mai la lumină: voia să-l vadă mai bine la față. Ochii lui Rogojin începură să lucească și un zâmbet turbat îi strâmbă fața. Mâna lui dreaptă se ridică și în ea străluci ceva; prințul nici nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
încremenească pe loc și astfel l-a salvat pe prinț de lovitura inevitabilă a cuțitului, care cădea deja asupra lui. Apoi, încă neapucând să-și dea seama că e vorba de o criză și văzând că prințul s-a tras îndărăt și s-a prăbușit deodată cu fața în sus, drept în jos pe scară, lovindu-se în cădere cu ceafa de o treaptă de piatră, Rogojin se repezi pe scară, îl ocoli din fugă pe cel prăbușit și ieși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-l de mână, vă rog să fiți sigur că vă consider omul cel mai bun și de cea mai aleasă noblețe, orice s-ar întâmpla; vă rog să fiți sigur de asta... De uimire, Evgheni Pavlovici făcu chiar un pas îndărăt. Preț de-o clipă își stăpâni cu greu un hohot impetuos de râs; dar, privind mai atent, observă că prințul nu părea să fie în apele lui; în orice caz era într-o stare deosebită. — Pariez, prințe, exclamă el, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
frate, adăugă el, întorcându-se repede, de ce nu i-ai răspuns nimic? „Ești fericit sau nu?“ — Nu, nu, nu! strigă prințul cu nemărginită amărăciune. — Asta mai lipsea, să spui: „Da!“, râse cu răutate Rogojin și plecă fără să mai privească îndărăt. PARTEA a IV-a Itc "I" Trecuse aproape o săptămână de când cele două persoane din povestirea noastră se întâlniseră pe banca verde. Într-o dimineață senină, pe la ora zece și jumătate, Varvara Ardalionovna Ptițâna, care ieșise să conducă o cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să lăsăm ariciul. Dar mă bucur că, în sfârșit, pot pune capăt tuturor nedumeririlor acumulate. Dă-mi voie, în sfârșit, să aflu chiar de la dumneata: mă pețești sau nu? Ah, Dumnezeule! făcu Lizaveta Prokofievna. Prințul tresări și făcu un pas îndărăt. Ivan Feodorovici se prefăcu într-o stană de piatră. Surorile se încruntară. Nu minți, prințe, spune adevărul. Din pricina dumitale sunt supusă la interogatorii ciudate. Aceste interogatorii au vreo motivație? Hai! — Nu te-am pețit, Aglaia Ivanovna, rosti prințul, înviorându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îngăduitoare decât cea veche. Ea nu cere de la om sa fie născut cu minte și cu caracter din mila lui Dumnezeu, ci se mulțumește cu atestate cari dovedesc urmarea regulată a studiilor. Înaintea măsurii vechi onor. d. Costinescu rămâne foarte îndărăt, căci e cam mărginit din fire și caracterul consistă în aptitudinea de-a vâna funcții și întreprinderi cât se poate de grase. Așadar, pentru măsura trecutului nu întrunește nici o condiție pentru a sta unde stă. Din punctul de vedere al
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mai potrivit cu trebuințele neînsemnate ale unei producțiuni asemenea nu tocmai însemnate. La ce folos sunt atunci toate îmbunătățirile și tot progresul daca ele se soldează cu însuși existența poporului nostru? Știm bine că, odată intrați pe calea aceasta, orice pas îndărăt e greu, daca nu cu neputință. Cu toată Constituția liberală, dar mai cu seamă egalitară, suntem mai departe decât oricât de adevărata libertate, mai departe decât oricând de acea elementară facultate a poporului de a-și fixa singur dările în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cât se poate de lucrativ pentru advocați? Dreptul așa cum se prezintă la noi nu numai că e o știință, dar, mai mult încă, e o știință străină, care trebuie învățată de la străini. Îmbătrâniți ex officio și pe cale artificială, nici un pas îndărăt nu ne mai poate reda tinereța etnologică, tinereța ca popor. Cu vremea, peste o sută - două de ani, am fi ajuns în adevăr, propășind ca tot ce e organic, încet, la o civilizație a noastră proprie, tot atât de înaltă ca și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
că Anglia și Italia ar notifica numaidecât recunoașterea din parte-le a noului regat, în momentul în care li s-ar notifica din București în mod oficial știrea aceasta; Republica Franceză ar urma exemplului dat; Rusia asemenea n-ar rămânea îndărăt, pentru a recâștiga simpatiile pe jumătate pierdute ale românilor; deci n-ar mai rămânea decât Germania, care, cu toate relațiile ei cu germanul Hohenzollern, ar aștepta se vede ce va hotărî Austria mai întîi. În Ministerul de Esterne din Viena
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]