12,381 matches
-
înălțându-se din cuvintele abile ale lui Arkadian Porfirici, pentru a gusta certitudinea, confirmată de atotștiutorul Director, că între ea și tine nu mai există obstacole, nici mistere, în vreme ce Cagliostro, rivalul tău, nu rămâne decât o umbră patetică mereu mai îndepărtată. Dar satisfacția ta nu poate fi deplină atâta vreme cât nu se va rupe vraja lecturilor întrerupte. Și despre acest subiect încerci să discuți cu Arkadian Porfirici: — Ca o contribuție la colecția dumneavoastră, am vrut să vă oferim una dintre cărțile interzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-i aducea stăpânul pe copiii ăștia în casă? Or fi niște rude de-ale lui. Copiii unui văr de departe. O vorbă botswaneză din bătrâni spunea că trebuie să ai grijă de rudele tale indiferent de cât ar fi de îndepărtate. Sunt aici, Rra, strigă ea. Prânzul e gata! Domnul J.L.B. Matekoni ridică privirea. — Aaa, exclamă el. Am venit cu niște copii. Trebuie să ia și ei masa. — E mâncare destulă, răspunse ea. Am făcut o tocană pe cinste. Așteptă câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Oswald Ranta. — Trebuie să dau un telefon scurt, anunță ea. Durează puțin. Mma Ramotswe încuviință. Știa că poate avea încredere în Mma Makutsi în ceea ce privește telefoanele, spre deosebire de alte secretare, care, știa sigur, foloseau telefoanele angajatorilor ca să-și sune iubiții în locuri îndepărtate ca Maun sau Orapa. Mma Makutsi vorbi în șoaptă, iar Mma Ramotswe nu auzi nimic. — E acasă Rra Ranta, vă rog? — E la servici’, Mma. Sunt menajera. — Vă cer scuze că vă deranjez, Mma. Trebuie să-l sun la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ar zbura într-o peșteră întunecată? Urmări avionul cum trece aproape razant cu casa și văzu forma aripilor și conul strălucitor pe care îl proiectează becul de aterizare. Zgomotul motorului se auzea tare acum - nu mai era doar un bâzâit îndepărtat - ci un sunet puternic, huruitor. De bună seamă, o să trezească toată casa, reflectă ea, dar, când avionul ateriză pe pistă și motorul fu redus la tăcere, casa rămase tot cufundată în tăcere. Fetița se uită afară. Se vedea o luminiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
unsuroasă, după ce reparase exemplar o cutie de viteze complicată. Și, pe fundal, așezați în birou, el și Mma Ramotswe, mult mai în vârstă de-acum, cu părul încărunțit de ani, sorbind ceai de rooibos. Asta se va întâmpla în viitorul îndepărtat și mai erau multe de făcut până la realizarea acestui final fericit. În primul rând, o să-i ducă în oraș și o să le cumpere haine noi. Ca de obicei, orfelinatul fusese generos și le dăduse zestrea de haine aproape nou-nouțe, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să dau un telefon urgent, îi explică el. O chestiune personală, legată de o înmormântare. Secretara încuviință dând din cap și părăsi încăperea. În fiecare zi mor oameni, iar înmormântările astea, la care participă toate rudele, fie ele cât de îndepărtate, dar disponibile, și aproape toate cunoștințele ocazionale ale mortului, presupun o pregătire minuțioasă. Paul ridică receptorul și formă un număr pe care-l avea notat pe o bucată de hârtie. — Aș dori să vorbesc cu un inspector, văr rog, ceru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
față ideii de adulter (în adâncul inimii deja știa că soția nu-i este fidelă). Celălalt bărbat ar putea să se întoarcă în genunchi la soția lui și să-și accepte pedeapsa (probabil ar fi constrâns să locuiască în sătucul îndepărtat cu soția lui catolică), cât despre soția în pas cu moda, ei bine, ar putea petrece mai mult timp în măcelărie, decât să se odihnească în patul mare din Nyerere Drive. Băiatul, însă, nu putea fi lăsat în voia soartei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să înghesuie în ele orice plătitor de bilet. Acesta, care avea nevoie de niște garnituri noi, scotea un fum negru așa de înecăcios încât jucătorii ajunseseră să se plângă de probleme de respirație. Motorul fusese demontat, iar cureaua de transmisie îndepărtată. Cu ajutorul celuilalt ucenic, domnul J.L.B. Matekoni atașă un scripete la butucul motorului și începu să-l scoată afară din vehicul. Motholeli, care privea concentrată operațiunea din scaunul cu rotile, îi arătă ceva fratelui ei. Acesta aruncă o privire scurtă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în vorbă cu bătrânii, e sigură că ar întâlni pe cineva care știe cu exactitate cine-i ea, cineva care ar putea-o plasa într-un arbore genealogic complicat. Ar da peste veri de-a treia, a patra spiță, rude îndepărtate care ar lega-o de oameni pe care nu i-a întâlnit niciodată și printre care s-ar simți imediat ca la ea acasă. Dacă ar rămâne în pană cu dubița albă, ar putea bate la oricare din ușile acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
care s-ar simți imediat ca la ea acasă. Dacă ar rămâne în pană cu dubița albă, ar putea bate la oricare din ușile acestea știind că ar primi ajutorul pe care la botswanezi îl pot cere rudele oricât de îndepărtate. Lui Mma Ramotswe îi era greu să-și închipuie cum ar fi dacă n-ar avea nici o rudă. Știa că există oameni care nu au pe nimeni pe lumea asta, nu tu unchi, nu tu mătuși sau veri de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu care să poată părăsi pentru totdeauna exilul voluntar. Dar, În băltoace, apa Îi reflecta mereu nechimbata imagine cu trăsături de iguană. În fiecare dimineață, Oberlus repeta, ca și cum ar fi fost o Îndatorire, același traseu, Începînd din punctul cel mai Îndepărtat din nord-vest și Încheindu-și drumul În dreptul cotiturii pe care o formau pietrele aflate sub stînca Înaltă de la miazăzi, Într-o plimbare tihnită, În care ochii lui albaștri aproape transparenți - singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Își mai amintea profunda uimire ce-l Încercase Într-o dimineață, cînd, după trei luni de luptă cu valurile și curenții puternici de la Capul Horn fără să Înainteze nici măcar cu o milă, s-a trezit dispus să contemple aceeași coastă Îndepărtată, cenușie, murdară și sălbatică și a descoperit că tot ceea ce nu era mare - chiar și vaporul - era acoperit cu o mantie albă, Înghețată. Pe la mijlocul dimineții, crivățul a umflat pînzele, marea s-a Încordat, deși era calmă de-acum, iar Old
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
căci În felul ăsta Elegbá mi-a dăruit un sclav atît de vînjos ca tine... Haide! Îl grăbi el ridicîndu-se din nou În picioare. Curînd o să iasă soarele și vreau să văd cum muncești... Își continuă mersul rapid spre culmea Îndepărtată. Soarele era sus pe cer cînd au ajuns, iar el se Întoarse, mulțumit, să mai contemple o dată mica insulă, „regatul” lui, În care dispunea, Începînd din acea dimineață, de un prim supus cu care putea face orice voia. Fregatele, pescărușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În aer perdele de apă Înroșită. Pentru femele și pui, născuți pe acea insulă generație după generație, după ce poate cu mii de ani În urmă curentul rece și puternic dinspre Polul Sud Îi azvîrlise pe coastele arhipelagului pe cei mai Îndepărtați strămoși ai lor, viața nu prezenta alte pericole decît acela al rechinilor Înfometați sau al ferocelor orci, de care știau să scape În apă grație vitezei lor drăcești. CÎnd unul dintre masculi Îmbătrînea, altul mai tînăr venea de Îndată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cuiburilor de părăsi marine formase, de-a lungul veacurilor, un fel de persiană neobișnuită, ireală și delicată. Străbătu Încet minunata sa descoperire; băgă de seamă că galeriile Înguste Înaintau și mai mult spre mijlocul insulei și dădu, În cel mai Îndepărtat ungher, peste un mic grup de stalactite din care picura apă curată, cu un gust ușor amărui, care mai apoi se pierdea Într-un sol buretos, precum și peste găinaț și coji sparte de ou, deci nu mai Încăpea nici o Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
alte grupuri de pasageri - doi preoți, un militar și patru-cinci cavaleri care păreau la fel de Înstăriți - debarcau pe rînd, Împrăștiindu-se pe insulă, unii dintre ei făcînd rugăciuni, alții cercetînd fauna și flora, iar doi făcînd baie, goi, Într-un colț Îndepărtat al ansei. Mai tîrziu, trei bărbați intrară În mare pînă la genunchi, Îndeletnicindu-se cu scoaterea de sub pietre a unor languste enorme, pe care le aruncau direct pe focul aprins Într-o groapă săpată În nisip. Crustaceele săreau și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
iubitului ei dispăruse În ocean, Înghițit de valuri. În fiecare dimineață, fata cobora pe plajă să implore oceanul să i-l dea Înapoi pe logodnicul ei, și În cele din urmă lacrimile ei Înduplecau marea, care Îl elibera de pe insula Îndepărtată unde Îl ținea prizonier. Iguana Oberlus se suprinse atunci plîngînd amar, dar și mai mult fu surprins să observe cum, dintr-odată, fata amuți, Înfiorîndu-se ca și cum ar fi luat-o cu răcori și tot trupul i-ar fi fost scuturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
său. Alergase mult; cunoscuse popoare foarte diverse și idiosincrazii foarte diferite și se Întorcea dintr-un lung periplu prin Orient, unde contactul cu chinezii și japonezii reprezentase una dintre cele mai intense și interesante experiențe din viața lui. Chiar așa Îndepărtate cum erau de modul lui de a fi și de a gîndi, admitea cu oarece rezerve fatalismul orientalilor și indiferența cu care Își Înfruntau destinul sau moartea. Îi putea Înțelege, În pofida faptului că ideea lor despre onoare, relațiile cu femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
devastator decît seismul care-l provocase, iar cînd, după retragerea apei, Oberlus se ridicase foarte Încet pentru a contempla neîncrezător amploarea stricăciunilor, Înțelese că acel loc nu fusese o adevărată insulă pustie pînă În noaptea aceea. O lumină roșie, ireală, Îndepărtată și străină scălda totul, Înfricoșător incendiu ce se Întindea, pare-se, la linia orizontului, spre nord-est, și din al cărui centru se Înălțau enorme limbi de foc și bucăți incandescente de jeratic ce păreau să pîrlească stelele din Înălțimi. Pămîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
linia orizontului, spre nord-est, și din al cărui centru se Înălțau enorme limbi de foc și bucăți incandescente de jeratic ce păreau să pîrlească stelele din Înălțimi. Pămîntul se cutremură Încă o dată sub picioarele lui și Înțelese, ascultînd o bubuitură Îndepărtată, asemănătoare cu zgomotul pe care-l scot o mie de vase de război care trag deodată cu toate tunurile, că unul dintre nenumărații vulcani din arhipelag intrase În erupție. În noaptea aceea Își Închipui că toate rudele lui din iad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și focul, marea și lava, luminile și umbrele se luau la Întrecere să confere grandoare spectacolului, prin noi valuri care năvăleau În repetate rînduri pe faleză, aruncîndu-se asupra unui pămînt bolnav, cuprins de un brutal atac de epilepsie. MÎrîitul surd, Îndepărtat al vulcanului se unea cu zgomotul asurzitor al mării și croncăniturile disperate ale păsărilor marine, În timp ce iguanele alergau fără țintă, focile se strigau pe plajă și zeci de broaște-țestoase uriașe pe care prima zgâlțîitură le prinsese În picioare, se zvîrcoleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prima zgâlțîitură le prinsese În picioare, se zvîrcoleau cu burta În sus, osîndite să moară astfel, cîteva luni mai tîrziu, În cea mai crudă și mai lentă agonie. Îl zări apoi pe norvegian, a cărui siluetă se profila pe fundalul Îndepărtatului incendiu, mergînd În patru labe, cu lanțurile Încurcîndu-i-se și agățîndu-se de stînci și de tufișuri, și se ascunse În desiș, căci Își dădu imediat seama că era dezarmat și că noaptea aceea era potrivită pentru o eventuală răzvrătire a sclavilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
potrivită pentru o eventuală răzvrătire a sclavilor săi. Rămase așadar pe vine vreme de cîteva ceasuri În hățișul cel mai Încîlcit din ierburile rare, insensibil la zgîrieturile provocate de crengile spinoase sau la Înțepăturile ghimpilor de cactus, hipnotizat de spectacolul Îndepărtatei erupții, simțindu-se atît de mărunt și de neputincios cum nu se mai simțise niciodată de-a lungul extrem de dificilei sale existențe. Natura ținuse să facă o demonstrație a puterii ei uluitoare În acel colț al universului, iar Iguana Oberlus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
căci vîrful macetei strălucea la mai puțin de o palmă de nasul lui. - Liniște! Îi ordonă Oberlus sec. O mișcare numai și-ți retez căpățîna... Ți-aduci aminte de mine? O lampă minusculă cu ulei ardea În colțul cel mai Îndepărtat al cabinei, iar căpitanul trebui să facă un efort pentru a recunoaște, În lumina aceea atît de slabă, chipul diform al intrusului care rămăsese În picioare, amenințător, În fața lui. - Oberlus! exclamă el surprins. Ce faci pe vaporul meu? Ai devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se pierde pentru totdeauna În adîncuri. Prin văzduh pluteau funigei de cenușă, și un miros fetid a grăsime de balenă și de carne pîrlită Începu să se Împrăștie deasupra apelor, pentru a ajunge, În cele din urmă, În cel mai Îndepărtat colț al insulei solitare. În zori, cîteva scînduri, catargul central, două cadavre calcinate și jumătate de duzină de butoaie goale pe care curenții le tîrau În larg era tot ce mai rămăsese din ceea ce cîndva fusese o semeață și curajoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]