8,189 matches
-
cu atenție toate speciile de animale acvatice, de la lebede la cufundari. Iubitorii de animale mă întreabă deseori: Oare câinii și pisicile, la sfârșitul vieții lor pământești, sfârșesc într-un anumit "paradis al animalelor"? Nu îndrăznesc să răspund că, dimpotrivă, mă îndoiesc de faptul că într-o epocă în care, din motive de spațiu, se pledează în favoarea incinerării în detrimentul înmormântărilor, se vor mai crea cimitire pentru animale. Mă întreb și dacă animalul, ființă pură, nu este cumva mai ocrotit decât omul... Pe
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
tu spui credincioșilor de pe amvon că Dumnezeu a făcut din nimic cerul, pământul și toate elementele firii, atribuindu-i deci, atotputernicie; când îi ascrii omniștiință și afirmi, că este a tot văzător // a tot țiitor etc., cum de te mai îndoiești pare că El n-ar fi-n stare să-nvieze pe un om nu numai din cenușă, dar chiar de ar fi fost transformat într-un element mult mai subtil chiar decât electricitatea? "Să știți dar spune Scriptura în Deuter
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
iar pacea și înfrățirea dintre oameni propovăduite de El, sunt ocolite cu dibăcie și socotite utopii ridicole. Și să nu uităm că chiar creștinii noștri desăvârșesc asemenea fapte, ba încă merg până acolo că unii tăgăduiesc învierea morților, alții se-ndoiesc de ea, iar alții, fanatici și sclavi ai tradiției și a tot felul de prejudecăți, limitând sau negând Atotputernicia lui Dumnezeu, cred și mărturisesc că numai trupurile îngropate vor învia, nu și cele incinerate (arse). Acestora le voi aminti cuvintele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și a-l birui, ajunge să se zdrobească de el. Sistemul de ansamblu format din corpul meu aflat în mișcare și făcând efort, Corpul meu imanent în mod absolut subiectiv și în mod absolut viu de către corpul organic care se îndoaie și se încovoaie de efort -, din Pământ, în sfârșit, care refuză să cedeze la rândul său și se opune efortului, dăruindu-se în el ca ceea ce nu poate nici birui, nici face să cedeze, aceasta este esența originară a tekhne
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Juan Vicuña și Licențiatul Calzas, iar Chiorul Fadrique Încuviință cu gravitate din cap. Căpitanul Alatriste Îl privea pe don Francisco, zâmbindu-i larg și melancolic; poetul Îi Întoarse zâmbetul, pe când Dómine Pérez, lăsându-se păgubaș, se concentră asupra tămâiosului său Îndoit cu multă apă. Dar acum poetul se dezlănțuise, recitând un sonet pe care Îl relua din când În când: Privit-am zidurile țării mele, cândva semețe, acum năruite... Apăru Caridad Lebrijana adunând stacanele goale de pe mese și cerându-le tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
eretic cu sânge regal, tânăr și frumos, este În stare să facă ce-a făcut acesta pentru ea o sperie și o fascinează În același timp. Dar e o infantă de Castilla, așa că protocolul veghează cu strășnicie asupra lor. Mă Îndoiesc că vor fi lăsați măcar o clipă singuri, nici ca să zică un „Ave Maria“, darămite să-și șoptească vorbe dulci... Întorcându-mă acasă, mi s-a năzărit Începutul unui sonet: Veni Wales, pe infantă s-o pețească, năzuind la mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
că mi-era frig și frică. Dar eram fiul lui Lope Balboa, soldat merituos al regelui, mort În Flandra. Și nu-l puteam părăsi pe prietenul tatălui meu. Portița Sufletelor Părea să fie un tribunal, iar Diego Alatriste nu se Îndoi nici măcar o clipă că asta și era. Lipsea unul din mascați, bărbatul trupeș care dorise să curgă foarte puțin sânge, numai strictul necesar. Însă celălalt, cel cu capul rotund și părul urât și rar, era acolo, cu aceeași mască pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mult ai greșit. Existența dumitale, căpitane Alatriste, nu mai valorează nimic. Ești un hoit care, printr-o stranie Întâmplare, Încă se mai ține pe picioare. Neinteresat de amenințarea aceea teribilă, mascatul presăra nisip peste rândurile scrise, ca să le usuce. Apoi Îndoi hârtia și o puse Într-un buzunar interior, cu care ocazie Alatriste Întrezări din nou marginea unei cruci roșii de Calatrava sub haina largă și neagră de deasupra. Mai observă ceva, și anume că lua toți banii de aur, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vreo duzină de fente și atacuri descriseseră deja un cerc Întreg În jurul lui. Două lovituri piezișe alunecaseră pe pieptarul lui din piele de bivol. Cling-clangul spadelor de Toledo răsuna de-a lungul și de-a latul piațetei și nu mă Îndoiesc că, dacă locul ar fi fost mai locuit, Încrucișarea armelor albe și Împușcăturile mele ar fi umplut ferestrele de curioși. Atunci, Întâmplarea, care sub chipul norocului În Înfruntări Îl favorizează Îndeobște pe cel ce rămâne lucid și ferm, Îi sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și în mișcările tatei în clipa când mi-a pus plicul în mână. Căci există ceva nebărbătesc, ca să nu spun nepatern, în întreagul procedeu: să scrii o scrisoare pentru fiul tău matur, bărbos, să alegi cuvintele unul după altul, să îndoi foaia atent, aproape matern, și s-o pui într-un plic, iar apoi să închizi plicul cu propria salivă, ca să spun așa, intimă. Nu e nevoie să-l deschizi, a spus el. Nu, cu siguranță nu-l vei deschide niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
terminat, cu excepția imaginii propriu-zise a orașului. îngerul întindea degetul arătător și Ioan se apleca un pic în față, ca să vadă mai bine întreaga splendoare. Doré n-a trebuit să sufere nici o clipă. VIGNETA Ucenicii care erau de față s-au îndoit mult timp că el murise. îngerii îi provocaseră de la început dificultăți. Aripile le erau un pic prea ascuțite, ca ale pescărușilor ori ale rândunelelor, iar chipurile, din motive teologice, trebuiau să le fie lipsite de expresie. Dar ce putea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și consolator la cei mai mulți dintre oamenii lui Gustave Doré: se răsucesc, se scufundă și țipă spre cer, gata să fie distruși de o durere insuportabilă, dar nu o simt. Manfred a primit de la comună paie de plastic. Ele pot fi îndoite, ca să le poată ține mai ușor în gură. Trei picături pe zi în paharul cu apă, spune Manfred. Sau șase. Sau nouă. Sau un alt număr, ales la întâmplare. Important este că e mai bine. Din odaia de jos se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ci după câteva minute, cât îi trebui ca să-și schițeze micul rechizitoriu: Vrei obiecții? Atunci poftim. Unu: limita de spațiu pentru mesaje este mult prea mică. Poți face un comentariu cu cap și coadă în numai 800 de caractere? Mă îndoiesc. Dacă depășești limita, fiindcă ideea pe care vrei s-o comunici o cere, mesajul trebuie fragmentat, ceea ce îl face mai greu de receptat, mai ales când se intercalează și alte mesaje printre fragmentele tale, lucru care se întâmplă destul de des
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
despre tine că ești un om sfârșit, nu înțeleg!... Numai lașii renunță, dar tu nu ești un laș! ... Ai încercat toate mijloacele de luptă cu suferința ta și ai văzut că nimic nu-ți mai este de vreun folos? Mă îndoiesc!... Asprimea mustrării îl făcu pe Bart să tresară și să-și ridice bărbia din piept, ca să o privească mai bine pe această femeie care ținea cu tot dinadinsul să îl clintească din convingeri pe care el unul le considera definitive
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
spital! spuse Crăița vădit mulțumită de aprecierea mamei ei. Mam,... mă uitai pe internet la meningită, Mădălina poate rămâne cu sechele... dar ea rămâne oricum sora mea! Tu?... Și eu am să o iubesc oricum, spuse Arm repede, nu te îndoi de mine, vă iubesc mult pe amândouă.... Știam eu! răsuflă Crăița ușurată. Privirea ei se-ntoarse către Mădălina. O imensă tristețe se așternuse pe fața ei fină, de păpușă de porțelan. Arm, careși cunoștea fetele foarte bine, își dădea seama
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
lupte pentru asta. O întâmpină cu un zâmbet bienvoitor pe chip, pentru ca ea să nu creadă cumva că i-ar fi trecut prin minte să abandoneze lupta. Ferit-a sfântul. Mergea abia sprijinindu-se în baston, săltând lejer picioarele și îndoindu-le din articulații precum buclucașul Pinocchio după ce ieșise la iveală din bucata de lemn cioplită cu iscusință de meșterul Gepetto. Arm îl privea cu sprâncenele ușor ridicate. Sărutându-i mâna delicată și îndemnând-o să se facă repede comodă, îi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ușor. Corpul energetic este un lucru serios, nu o glumă. Bart se grăbi să schițeze un gest de conciliere: A, ferit-a sfântul, sunt convins că este ceva cât se poate de serios! Să nu crezi că... Ba te cam îndoiești, doctor Rațiune, dar o să te lecuiesc eu pe tine de scepticismul ăsta al tău, nu te las așa... Tu chiar nu înțelegi că medicina tradițională chineză lucrează de patru mii de ani pe corpul energetic?! Că acest corp energetic există
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
creadă prea mult în spusele străinului, s-au învoit, zicându-și râzând că o să adune acesta la piei de n-o să mai aibă unde să le pună. „Trebuie să aveți încredere, e o condiție!” a continuat vânătorul. „Văd că vă îndoiți. Vă zic: nimeni nu cunoaște mai bine decât mine obiceiurile lupilor albi, vremea lor de furie, locurile unde dau buzna. Sunt vânător de lupi albi din copilărie; tatăl și bunicul meu tot cu asta s-au îndeletnicit. Sunt cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cu o trăsură tocmită în fața gării, sigur. După trăsuri trebuia să se uite. Tim nu găsea, poate, una care să pornească pe drumul acela desfundat, dar o căruță da. Tim urma să vină cu o căruță, acum nu se mai îndoia! Donna Iulia ar fi mers la gară să-l aștepte, dar nu se încumeta. Uneori i se înmuiau genunchii. În capătul târgului se așeza pe trunchiul unui copac răsturnat. Pe iarba deasă și moale, când nu ploua. De zile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
va dura câteva luni. Iar odată cunsocută înfățișarea Lisei Gherardini, specialiștii vor putea răspunde, în sfîrșit, la întrebarea: aceasta a fost femeia care i-a slujit drept model lui Leonardo da Vinci pentru tabloul „Mona Lisa”? Silvano Vinceti nu se îndoiește că lui Leonardo i-a fost comandat un portret al Lisei Gherardini, dar nu știe sigur dacă portretul aflat la Luvru o reprezintă chiar pe ea, cu fidelitate, sau dacă doar conține anumite trăsături ale ei. De exemplu, el susține
Cine se ascunde în spatele zâmbetului Giocondei? by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80490_a_81815]
-
de subiectivism furibund, pînă la fanatism (cea mai odioasă boală a spiritului ). Dumnezeule, ce plăcere îi face să se audă dizertînd! Nu îngîmfarea, nici măcar megalomania nu mă supără atît cît faptul că are numai certitudini și niciun dubiu!". Nu ne îndoim însă că o serie de date oferite de Silviu Brucan ( ce contează!) cu privire la "brusca și inexplicabila îmbogățire a unor personaje", după decembrie 1989, n-ar putea stîrni obiecțiile criticului nostru: "Nicolae Văcăroiu (la începutul mandatului de prim-ministru locuia într-
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
jurnalistică a anului în Statele Unite ale Americii. Jurnaliștii de la CNN și Fox News au relatat greșit despre o decizie a Curții Supreme din Statele Unite ale Americii, referitoare la legea sănătății, făcându-l chiar și pe președintele Barack Obama să se îndoiască, pentru moment, deși, el știa foarte bine care este decizia Curții, scrie rtv.net. Greșeala celor două mari posturi de televiziune a fost numită eroarea anului, într-un top realizat de Poynter, care a adunat cele mai importante gafe din
Gafa jurnalistică a anului 2012 () [Corola-journal/Journalistic/80545_a_81870]
-
suprafața pământului toate clădirile și copacii pe o suprafață de 2 kilometri pătrați în jurul navei. S-a format un val tsunami în port, care a generat valuri de 18 metri înălțime, iar suflul exploziei a smuls copacii din pământ, a îndoit șinele de cale ferată, a dărâmat clădiri și a răsturnat vasele pe o rază de mai mulți kilometri. În această catastrofă și-au pierdut viața aproximativ 2.000 de oameni și alți 9.000 au fost răniți de explozie, sub
95 de ani de la cea mai mare explozie non-nucleară din istorie () [Corola-journal/Journalistic/80602_a_81927]
-
acceptă anularea credinței într-o ordine transcendentă, sau într-un set de reguli care pot guverna societatea în numele spiritului. Conservatorul mizează pe diversitatate și pe misterul existenței umane, în timp ce iluministul raționalist pariază pe uniformizare și pe egalizare. Un conservator se îndoiește că societatea poate fi clădită în acord cu prescripțiile rațiunii omenești, fiind în schimb convins că facultatea rațiunii e mărginită și că ea trebuie să asculte de convențiile pe care tradiția le-a imprimat în mentalul unei colectivități. Pentru un
Stigmatul conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8066_a_9391]
-
traficul site-urilor de poezie contemporană? (Un singur exemplu, la poezie.ro. Vizitatori în ultimele 24 de ore: 8.473. Vizitatori în ultimele 7 zile: 60.512. Vizitatori unici: 54.529. Vizitatori în ultimele 30 de zile: 225.109...) Mă îndoiesc și de acest lucru. Fiind un critic specializat de fapt pe proză (așa cum alții, de la Gheorghe Grigurcu la Al. Cistelecan, sunt specializați pe poezie), Ion Simuț are despre genul liric nu judecăți, ci prejudecăți sever-diletante. Net mai serioasă, deși susținută
Cu cărțile pe masă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8072_a_9397]