9,974 matches
-
gunoaie. Cu mîneca își tamponează rana din care curge un firișor de sînge. Privește la fațadele degradate ale clădirilor, la acoperișurile încovoiate, la gropile din asfalt și la copacii prăfuiți de pe marginea străzii. Un șofer îl claxonează văzîndu-l că nu îndrăznește să traverseze, deși se află în dreptul unei treceri pentru pietoni. Încă nu-și poate lua inima în dinți, se întoarce înapoi pe trotuar, la ce bun să mai treacă de pe-o parte pe cealaltă ca un cîine vagabond? își
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Dacă Unitatea mi-ar fi lăsată pe mînă, unul și același soldat s-ar putea găsi în aceeași clipă în mai multe locuri, efectivul și munițiile n-ar mai fi o problemă, iar dușmanul, speriat de moarte, n-ar mai îndrăzni să miște un deget în timp ce noi am sta liniștiți și ne am vedea de ale noastre. Table, remi, cafeluțe, țuiculițe, îi trece prin minte lui Santinelă, spuneți mai departe, dom’ Regizor, că-mi place de minune. Aș fi maestrul celor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de moloz, zice Gulie, minerii lăsaseră totul ca după război, bombardament, Dendé, bucăți de tencuială, cărămizi sparte, cabluri, fire, țevi, conducte, scurmaseră totul animalele alea dezlănțuite, doar-doar o să găsească ceea ce căutau. Nu se mai poate face nimic, dom’ Roja, a îndrăznit să-i spună atunci Tîrnăcop, dar s-a ales doar cu o scatoalcă după ceafă. Să-l fi văzut după aceea în elementul său, zice Dendé, parcă ar fi lucrat o viață la demolări, a spart tot ce i-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tot ce-i trebuie, iar la femeiușca vieții lui, zice Dendé, nici să nu te gîndești, de cînd ne zbatem să te facem să înțelegi că nu s-a schimbat? N-a fost niciodată unul dintre aceia care n-ar îndrăzni să atingă femeia nici cu o floare, e același amorez dintotdeauna. În plus, nu mai are nici măcar slăbiciunile de altădată, Revoluția l-a călit, l-a uns cu toate alifiile, nu mai are nici mamă, nici tată, zice Gulie. L-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
regina Angliei, cum s-o fi putut face tu, un militar avid de putere, pe care în acele clipe îl bucurau și cele mai mici recompense? Cu asta ți l-ai ridicat încă de atunci în cap pe Mortăciune, cum îndrăzneai tu să îl sapi pe el, mucosule? Și cum reușeai să scapi întotdeauna basma curată indiferent ce boacănă ai fi făcut? Asta nu puteau ei să înțeleagă. Ai vrut să fii șeful Gărzilor Patriotice, s-a rezolvat, ai vrut să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Așa se-ntîmplă cînd încurci taberele, se gîndește cum a pățit o și el pe propria piele, atunci însă lucrurile au putut fi reparate cît de cît, pe cînd acum totul era imprevizibil, și nimeni, nici chiar el, n-ar mai îndrăzni să facă predicții, să pozeze în clarvăzător, așa cum se aventura pe vremuri. Cum de fusese posibil ca totul să fie pus la punct atît de bine? Cum de nu-și putuse nici el da seama cît de bine fuseseră organizați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să se scuze, dar așa e cînd nu-ți mai arde să faci nimic. — Dați-mi voie, spuse Poștașul reușind să-și agațe paltonul în cuiul rămas liber. Dacă aș fi știut că se face atîta deranj, n-aș fi îndrăznit. — Vino după mine, îl întrerupse Angelina, nu e nici un deranj, zise, făcîndu-i un semn scurt peste umăr s-o urmeze. La intrarea în Gang îl trăsni un miros puternic de urină. Ținîndu-se de nas, foarte atent pe unde calcă, începu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vedem de cine e semnată drăcia asta, spune întorcînd fițuica pe toate fețele, căutînd atentă cu ochii în josul paginii. Cauți degeaba, se rățoiește Roja, pun pariu că e anonimă, face pe deșteptul. Îți bați joc de mine, cum de mai îndrăznești? își ia Delfina rolul foarte în serios, dîndu-și cu ciudă seama că bilețelul e nesemnat, chinuindu-se să se prefacă cît mai bine, să pară cît mai naturală. Ei, și ce dacă e anonimă? Tot o să-i dau eu de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se ridice de pe taburetul lui catifelat, dar se răzgîndește brusc. Oare unde mai auzise el glăsciorul ăsta de Aghiuță? — Știam eu că nu te-ai lăsat încă de prostii, auzi din nou vocea lui Roja ca prin vis, uite cum îndrăznea să-i vorbească, trebuie să fii prudent, a fost întotdeauna una din calitățile care te-au scos din rahat. — Cine te-a trimis? mai reuși să adauge înainte să aibă marea revelație și firișoarele de transpirație să înceapă să-i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai mare încredere din tot grupul, era femeie. Voia să știe cum o întîlnise, fiecare cuvințel pe care îl schimbase cu ea mai ales în cursul primelor întîlniri. într-o dimineață întîrziase cîteva minute la un curs și nu mai îndrăznise să intre în sală în urma profesorului, așa că făcu cale întoarsă pe coridor hotărît să-și piardă orele rămase libere în una din cele două cafenele studențești aflate lîngă Institutul de Arhitectură. Era la cîțiva pași de casa scărilor, cînd trecînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care l-a lăsat, la faptul că peste tot mai existau Încă urme ale lui. Te gîndeai la cît de mult Îl ura pe bărbatul ăsta. Probabil că s-a purtat oribil cu tine bunico dacăl urăști atîde mult, ai Îndrăznit tu s-o Întrebi pe cînd ea stătea pe canapea mîngîindu-și pisica. Ea s-a uitat la tine preț de vreo două cilpe, apoi a privit În gol. Cu o voce tărăgănată și ciudată care părea să nu-i aparțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
și vărsam lacrimi amare. Când bunica mea era tânără și frumoasă scria Într-un caiet gros cu file gălbui poezii dulcege, din cele care erau la modă la vestitul Pension, pe care le compunea cu mult patos liric, dar nu Îndrăznea să le citească nimănui. Târziu de tot, pe când aveam zece ani, caietul a fost descoperit după moartea ei, Într-un cufăr cu Încuietori secrete, dar tatăl meu, profesor la o școală de hipoacuzici, un om sever și lipsit de imaginație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
apăsare de trăgaci. Mă Îndrăgostisem, și eram pregătit să lupt pentru a-mi apăra dragostea, să Înfrunt orice piedică mi-ar fi ieșit În cale, să sfâșii, să urlu, să rănesc, să fur, să mă bat, dacă cineva ar fi Îndrăznit să mă Împidedice. Devenisem o fiară la pândă și, dat fiind faptul că trebuia să ne ascundem iubirea, eram extrem de bănuitor și mă temeam În fiecare moment petrecut cu Ema, de o catastrofă, de ceva Îngrozitor, care ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dădeam importanță acestor bârfe, nu mă interesau, ba, chiar le disprețuiam. Până Într-o zi când.... Kawabata mărește ochii lui asiatici, privindu-l fix pe Antoniu. Ar vrea să-l Întrebe ceva, se vede asta, după cum se foiește, dar nu Îndrăznește să-l Întrerupă, simte că finalul poveștii se apropie și mai simte de asemenea că acest final nu este unul fericit. Antoniu duce la gură o sticlă de plastic, pe care a luat-o de lângă piciorul taburetului, bea o gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gălbui...“ — Citatul tău se potrivește chiar prea bine, frățioare, zise Alexander. — Prea bine? Nu-ți amintești mai departe? — Nu-mi mai amintesc. „Și sturzul, meșter cântăreț Și sprintenul scatiu, Și vrăbii, grauri, ciocârlii, Și cucul cântă-acu, Dar ce bărbat ar îndrăzni Să-i spună-n față nu?1 Alexander tăcu un timp. Apoi întrebă: — Ai înșelat-o pe Antonia? Întrebarea mă luă prin surprindere, însă am răspuns imediat: Bineînțeles că nu. Alexander oftă. În salon se aprinse lumina și un fascicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Georgie. Asta cel puțin era un fel de întoarcere acasă. Ia spune, cum a aflat? Ai vreo idee? am întrebat. Stând față în față cu Georgie mi-am dat seama că sunt rece și aproape furios pe ea. Nici nu îndrăzneam să mă analizez cât eram de furios pe mine însumi. Georgie era îmbrăcată cu o fustă veche și un tricou lăbărțat. Arăta ca un om care n-a dormit toată noaptea. Mă privi încruntată, își frecă nasul, apoi făcu puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
destul că v-am agresat astfel, nu mai e cazul să vă și plictisesc. Trebuie totuși să vă trimit această scrisoare pentru a vă adresa umile și foarte sincere scuze, fără a spera cu adevărat că le veți găsi acceptabile. Îndrăznesc să sper că nu v-am pricinuit nici un rău. Dacă v-am produs vreo suferință, vă asigur că mustrările de conștiință mă dor mai mult decât cea mai cruntă lovitură. Nu-mi pot explica ce m-a apucat, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am să-mi mai găsesc liniștea, am să-ți dăruiesc tot ce voi putea și numai Dumnezeu știe ce va însemna asta. Nu-mi pot imagina că prietenia noastră s-ar putea sfârși și tocmai pentru că cred în această prietenie îndrăznesc să-ți scriu o scrisoare atât de nesatisfăcătoare. Dar o scrisoare nesatisfăcătoare este, în acest caz, singura scrisoare onestă posibilă. Trimite-mi, te rog, un bilet ca să confirmi primirea scrisorii mele. Sper că ești bine. Te sărut, M. Am terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de a o vedea în carne și oase. Faptul însuși îmi părea a fi un miracol, o bucurie dureroasă, chiar dacă nu avea să dureze decât o clipă. M-am uitat la ceas din nou și m-am întrebat dacă să îndrăznesc să mă duc până la bar să-mi mai iau un whisky. M-am hotărât să rămân pe loc. M-am ascuns mai bine în spatele ziarului. Mă durea o mână. Mă cuprinse un fel de extenuare amețitoare. Atmosfera de sfârșitul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
tu când pleci? — Nu plec. M-am așezat pe un scaun de lângă fereastră și am spus: — Am înțeles, am zis, deși nu înțelegeam nimic. Ea se așeză în fața mea, pe celălalt scaun. Am dat din cap de câteva ori. Nu îndrăzneam să simt nimic altceva decât teamă și nedumerire. — Bun, și ce cauți aici? am zis pe un ton inexpresiv. Atunci mi-am îngăduit să mă uit cu adevărat la ea și, când ea îmi întoarse privirea, n-am putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Chibritul Îndoit s-a răsucit, s-a Învârtit și și-a dat duhul În scrumieră. După câteva fumuri Încurajatoare am reușit să mă adun. — Else, am zis și am zărit fumul rotindu-se În lumina proiectorului. (Nimeni n-ar fi Îndrăznit să i se adreseze cu „Else Oloaga“. ) S-a Întâmplat ceva și am nevoie de ajutorul tău. Dar trebuie să-mi promiți că nu mai zici nimănui. Și după ce am reformulat câteva lucruri, i-am povestit În linii mari ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
arătător și din cel mare formam un soi de coroană. Seamănă cu un arici, Îmi spuneam, plimbându-mi mâna liberă peste pielea plină de riduri și păr fin. Din păcate, Începuse să mă doară. Prepuțul era uscat și nu prea Îndrăzneam să continui. Și dacă trăgeam de partea aia din capăt, cea care se Încorda și Începea să mă mănânce? Existau biciliști care Își „trăgeau“ mușchii În timpul unor curse deosebit de extenuante la Giro d’Italia, iar eu eram pe punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
observat absența chiloților! Am încurcat-o! Mai mor! Da’acum, pe loc! — Mda, și ce fac...? — După ore te duci la fast-food-ul lui Harold și la Hazerai 1 Palace și mănânci cartofi-pai împreună cu Melvin Weiner. Nu-i așa? Să nu-ndrăznești să mă minți. Te-ndopi sau nu cu cartofi-pai și cu ketchup pe Hawthorne Avenue după ore? Jack, vino-ncoa’, vreau s-auzi și tu ce zic, strigă mama după tata, care tocmai ia baia în stăpânire. — Lasă-mă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
deștept foc, știi răspunsul la orice întrebare, răspunde-mi și mie acum: de unde crezi că s-a ales Melvin Weiner cu colita aia nenorocită? De ce și-a petrecut copilul ăsta jumătate din viață prin spitale? — Fiindcă mănâncă hazerai. — Să nu-ndrăznești să-ți bați joc de mine! — Biiine, urlu eu furios, atunci de unde s-a pricopsit cu colita? — Păi asta e, mănâncă hazerai! Da’ nu glumesc! Pentru că la el prânzul înseamnă un baton de ciocolată O’Henry spălată cu o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
rămâne decât să strigi „E a mea“ și te și repezi după ea. Căci, pe centru, dacă izbutești să ajungi la minge, a ta e. Ah, când sunt pe centru, mă simt cu totul altfel decât acasă, aici nimeni nu îndrăznește să pună mâna pe ceea ce am zis că-i al meu! Din păcate, eram mult prea emotiv la bătaie ca să prind echipa liceului. La testele de selecție pentru lotul elevilor din anul întâi mă balansam prea tare și ratam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]