1,372 matches
-
s-ar fi simțit și mai rău. Când s-a dus să-i ducă, a întâlnit acea atmosferă apăsătoare de înmormântare, dar parcă și mai apăsătoare în casa Ilincăi. Nu era prea multă lume. Ilinca, îmbrăcată în haine cernite, plânsă, îndurerată, i-a stârnit mila. — Hai să mergem undeva să-ți dau banii. Cum ai făcut rost? — Nu te interesează pe tine. Să vedem cum ne organizăm. Împreună cu Ilinca, fără experiență în asemenea situații și pe deasupra răvășită de durere, și cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
speranța mea este în tine, pleacă Leontina oftând. A condus-o pe Suzana acasă, care plângea într-una. A mai stat un timp cu ea și cu Andrei, tatăl Nataliei, ca să-i liniștească. A plecat apoi cum a venit, dar îndurerată, fără să se mai gândească la cireșele culese, de care s-a ales praful, că nimeni nu le-a mai folosit. Pentru Natalia au urmat zile de calvar, nu atât din cauza durerii fizice, care se putea calma cu ajutorul medicamentelor, ci
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
noi amândouă și cum ne strângem în brațe. Mi-e dor de îmbrățișările tale, îi sărută și ea mâna plângând. De cealaltă parte, Matei cu capul pe picioarele ei acoperite cu cearșaful și Alexandru ținând-o de cealaltă mână plâng îndurerați. Medicii și asistentele văzând cât erau de distruși, ca să-i poată scoate de-acolo, că ei n-ar mai fi plecat, i-au încurajat că Cecilia va ieși din comă și au venit cu argumentul cel mai convingător, că Ceciliei
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
respectul și încrederea semenilor. Demnitate Demnitatea nu trebuie confundată cu aroganța. Verticalitate Principala calitate onorantă a omului demn este verticalitatea. PERSONALITATE CONȘTIINȚĂ CARACTER MORALITATE Voință Voința biruie neputința. Suflet Cel căruia-i ninge și plouă neîncetat, Are sufletul cătrănit și-ndurerat. Dorință A dori nu este totuna cu a înfăptui. Asemănare Cei ce se asociază la rele au aceleași tare caracteriale. Naivitate Naivitatea nu este o trăsătură exclusiv infantilă. Școli Pe fondul genetic specific, personalitatea umană este produsul mai multor școli
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
dintre oameni este cea din momentul trecerii în neființă. Chibzuință Chibzuiește bine asupra sfatului primit înainte de a-l urma, indiferent de la cine vine! Prudență Nu lua de bună orice promisiune dacă vrei să nu fii dezamăgit! Concordanță Suferința unui suflet îndurerat este adâncită de vremea neprielnică, după cum starea de fericire este amplificată de un timp frumos. Ațipire Somnoroșii tânjesc mereu după câteva clipe de ațipire precum înfometații după un coltuc de pâine. Sălășluire Fudulia și prostia, lenea și cu sărăcia adesea
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
din Politika. Discursul ținut de Nikola Bešević, vechiul lui coleg de la Direcția de cadastre („Tovarășul Djuro a slujit patria cu cinste atât Înainte de război, apoi În timpul ocupației, cât și după război, În perioada reconstrucției și refacerii patriei noastre distruse și Îndurerate“) a fost transcris În Întregime, căci indiferent de tonul arbitrar și de unele locuri comune sau retorisme, discursul lui Bešević, la catafalcul camaradului și compatriotului decedat, purta, fără Îndoială, ceva din mesajul și principiul pentru care pleda Enciclopedia morților. (Amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sale a fost atât de dușmănit și atât de hulit!) La un moment dat am luat hotărârea de a ne despărți. Și, precum un copil retardat, Îi presimțeam intențiile după țârâitul soneriei, după răsucirea cheii În broască. „Nu trebuie nimeni Îndurerat“, spunea el. „Eu nu am dreptul la dragoste.“ Astfel ne vom despărți de mai multe ori „definitiv“, rupând legătura noastră precum se rupe firul mătăsii „când perlele se rostogolesc pe scândura dușumelei galbene“ (din apartamentul meu de la ultimul etaj al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
noastre nunți; Și în stăruitorul declin, chiar tu renunți Să întîrzii pe culmea posomorâtă. Poate El doar să mai rămână... el, somptuosul crin Al formei care urcă și se desprinde, parcă. De malul apei unde tot gândul tău se-mbarcă Îndurerat, nesigur și silnic Lohengrin... Sfielnic gând, tu nu vezi cum luntrea frământată Și lebăda grăbită spre sfintele păduri Vor să-mplinești porunca? Dar încă nu te-nduri Și lași ținutul veșted al nunții de-altădată! Zorește, iar pe faldul ușor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
întregului său veșnic... De dincolo de ușă auzeam patefonul. Același charleston. și revedem aievea întâlnirea noastră. * De 19 luni în orășelul Rogerville (Franța) un câine vine zilnic la mormântul fostului său stăpân, își lipește fața de marmura monumentului funerar și urlă îndurerat. Faptul pare cu atât mai surprinzător cu cât în ziua înmormântării câinele fusese închis în casă și n-a putut cunoaște locul în care i-a fost înmormântat stăpânul. 7. Era în zori, pe câmp, la începutul unei toamne. Lăsam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ci își dorea, dacă ar fi cu putință să o ia adupra lui. Vroia ca fiul său să fie descătușat de suferință. Nu-i putea vedea chipul înlăcrimat, pentru că nu dorea să-l aibă în imaginea care i se întipărea, îndurerat și trist. încă îl percepea ca fiind un copil inocent. Avea regrete, pentru că nu mai avea puterea de altă dată și Radu crescuse prea repede. Dar se consola cu faptul că l-a putut întreține și îndruma spre o facultate
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
mai amâne puțin acest moment dureros, Radu se duse în camera mamei sale. -Mamă... și începu să plângă. Mama lui nu plângea, ea îi făcu semn cu mâna să se așeze pe scaunul de lângă patul ei de suferință. îl privi îndurerată dar duios, reușind foarte bine să-și abțină pornirea în lacrimi, tocmai pentru a nu-i intensifica durerea, mângâindu-l pe cap cu mâna ei slabă dar frumoasă pentru a se liniști. Bunicul intră și el cu lacrimi în ochi
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
schimbă câteva vorbe cu bătrânul preot, intră în casă, așezându-se la capul mamei sale, zicând în gândul său "Și tu mă lași, măicuță". în timpul slujbei, ori de câte ori preotul pomenea numele mamei sale, Radu izbucnea în lacrimi. Ramona, care-l privea îndurerată și ea plângea. Slujba ținută de bătrânul preot răspândea multă jale în mulțime. Cei mai mulți plângeau din milă pentru Radu. Ajunși în cimitir, după ce sicriul a fost coborât în groapă și slujba se sfârși, oamenii aruncară cu bruși de pământ peste
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
vorbă cu El, până când negura zdrențuita a zorilor de zi cade silențios, ca o cortina veche, amestecându-se cu dimineață învelita în aură lăptoasa a zilei neîncepute încă. Mă chinuie setea, dar imi opresc tentația la gură sticlei, cu gândul îndurerat căzut în genunchi lângă cei însetați, sub acoperișul alb încremenit și mut al necruțătorului februarie. Tăcerea îmi sparge timpanele. Într-un târziu înțeleg de ce este atâta liniște. În alb de zăpadă, vorbește Doar El !
T?cerea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83352_a_84677]
-
trebuit să treacă prea multă vreme, că prin fața noastră a trecut - alergând împleticit - un flăcăiandru a cărui spinare numai vârci sângerânde se vedea prin cămașa zdrențuită. În urma lui - doi darabani călări - îl plesneau cu șfichiul biciului...Urmăresc scena cu sufletul îndurerat... De ce darabanii nu strigă la el să se oprească dacă vor să-l prindă, părinte? Așa li-i obiceiul. Îl fugăresc lovindu-l până împricinatul cade zdrobit de durere și sângerare. Ai văzut doar că bietul flăcău abia bleștea...Va
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Cortina de Fier, ea nu făcuse altceva decât să continue această revoluție pe cont propriu. Adică a încercat să nu fie ceea ce fiul ei îi spunea că sunt oamenii: niște Degeabiști. Ce cuvânt mai e și acesta, îl întreba ea îndurerată că propriul ei fiu începea să semene tot mai mult cu maidaniștii din vremurile de azi, adică să mestece gumă, să scuipe în valorile universale în care ea crescuse și cărora li s-e închinase ca unor icoane, și ceea ce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ale tinerei furnici drept avansuri acceptate, greierele-viorist încercă să o ademenească spre o canapea cu husă vegetală, care era dispusă în penumbră. Se trezi cu un croșeu fulgerându-i fragilul maxilar și pe când își freca falca, abia îndrăznind să ridice îndurerata-i privire spre partenera-i de dans, o auzi glăsuind: Stimate oaspete, deși numele poporului meu indică receptarea și pasivitatea în dragoste, ne place să fim noi călare pe situație și nu viceversa... Când, sub vălul în destrămare al nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
intenționaseră să-i facă o surpriză plăcută lui Higurashitei, dar acum ascultau ca trăsniți ce le spunea bătrânul. Gaston, care auzise totul, a ieșit din ascunzătoare. Îi venea să plângă. Ceilalți nu îl puteau privi în ochi. — Napoleon-san, câine-san! strigă îndurerat Gaston. Bietul Napoleon. — Să nu ne pierdem speranțele, Gas. De obicei țin câinii cel puțin trei zile. Poate îl mai putem salva. — Unde? Unde? Când i-a spus Higurashitei unde se țin câinii, Gaston a și sărit: — Mă duc acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
reculeg. - Nu degeaba vorbea Costache-al meu, săracul, Dumnezeu să-l odihnească, că tare deștept a mai ieșit băiatul ăsta... Tare te mai iubea, să știi, măi... măi... pocnește din degete. - Ștefan, o ajut, să nu-și mai frământe mintea îndurerată. - Da, Fănele, tare te mai iubea Costache-al meu! E bine, e reconfortant să afli că te iubește cineva, chiar și-un mort. Cum am fost anunțați că groapa e gata, mi-l așez iar pe Costache pe umărul drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ceai. Nu-mi place să fac asta, Rra, spuse ea. Dar asta mi-e meseria. Uneori trebuie să fiu dură și să fac lucruri care nu-mi fac plăcere. Iar ceea ce fac acum trebuie făcut fiindcă undeva există o americancă îndurerată, care nu dorește decât să-și ia rămas bun de la fiul ei. Știu că nu vă pasă de ea, dar mie îmi pasă și cred că sentimentele ei sunt mai importante decât ale dumneavoastră. Așa că vă propun un târg. Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
trase din ea cu buzele strânse de parcă ar fi avut de gând să fluiere un cântecel. — Și știe că dacă vreodată ar rămâne cu adevărat fără bani, nu trebuie decât să vină să-mi ceară mie. I-am zâmbit, chipurile îndurerat: — Știu că nu sunt ceea ce s-ar putea numi drăguț, dar v-ați gândit vreodată să adoptați pe cineva ca mine? Ea râse când auzi asta. Am continuat: — Pare să fie un tânăr foarte norocos. — E foarte răsfățat, asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să înghit nodul din gât cu câteva pahare de șnaps. — Cum se descurcă Heinrich? am zis, deloc în largul meu, auzind sunetul inconfundabil al vocii băiatului care cânta în dormitor. — Nu a vorbit despre asta încă, zise Katia, glasul ei îndurerat ei părând puțin încurcat. Cântă, cred, deoarece vrea să evite să înfrunte situația. — Durerea îi afectează pe oameni în mod foarte diferit, i-am zis, încercând să inventez o scuză. Dar nu credeam deloc că e adevărat. De moartea prematură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
alamă, un cadou de la Göring. Primul-ministru le dădea întotdeauna brichete oamenilor care îi făcuseră vreun mic serviciu. Le folosea așa cum o dădacă folosește dulciurile. Că veni vorba... a fost eliberat? am întrebat. Fața subțire a lui Nebe luă o expresie îndurerată: — Nu, nu încă, îmi răspunse el. — Știu că este considerat doar un mic detaliu faptul că nu a omorât, de fapt, pe nimeni, dar nu crezi că e timpul să i se dea drumul? Încă mai avem și noi niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
rău că Emmeline a trecut pe lumea cealaltă, dar, așa cum însuși Reichsführer-ul a spus, este o binecuvântare că acum puteți ști sigur. — Da, își trase nasul Hildegard. E mai bine să știi, cred. Rahn își micșoră ochii și păru ușor îndurerat în timp ce mă strânse de braț: — Cred că, de asemenea, cel mai bine ar fi ca, din motive evidente, să nu spuneți nimic poliției despre evenimentele din această seară, dacă vin să vă anunțe că într-adevăr au găsit-o. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fusese deja depus, pământul scos zăcea adunat într-o grămadă. Anteriul preotului flutura, iar fumul din cădelniță venea spre noi. Șchiopul nu se mișcase, își aștepta recompensa. Îl găsise bărbatul de la pompe funebre și acum stătea acolo cu o expresie îndurerată, ca și cum ar fi intrat și ea în prețul cu care căzuserăm la învoială. Își ținea greutatea corpului pe piciorul mai lung. Rămăsese și paznicul cimitirului. Coborâseră împreună sicriul și nu fusese o treabă prea ușoară. Omul de la pompe funebre își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Pentru a risipi această jenă, care nu voiam să întrerupă visele mele de iubire, mi-a scăpat o mișcare nepotrivită a gurii: am strâns din dinți, de parcă aș fi mușcat ceva. Instinctiv, Makiko s-a tras îndărăt, cu o expresie îndurerată, de parcă cineva ar fi mușcat-o cu adevărat într-un loc sensibil. Și-a revenit imediat și a ieșit din cameră. M-am luat după ea. Doamna Miyagi era în camera alăturată, așezată pe jos pe o rogojină, ocupată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]