1,346 matches
-
știut de lucrul ăsta, altminteri l-ai fi menționat și pe el în scrisoare. Știu că mi-ai cerut să-ți făgăduiesc că te voi înștiința dacă am de gând să mă statornicesc vreodată cu cineva. (Am fost atât de îndurerată când Rita Gibbons mi-a povestit că ai pus-o și pe ea să-ți făgăduiască același lucru! Nu i-am povestit și de promisiunea mea. Ea pretinde că nu se consideră angajată, pentru că făgăduința i-a fost smulsă sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
împiedica să-l venerez pe unchiul Abel și să-i dau târcoale ca un cățeluș lingușitor. Cel puțin în copilărie. Mai târziu, din cauza lui James, m-am arătat mai demn și mai distant. Să fi fost oare vreodată tatăl meu îndurerat pentru că-l socoteam pe unchiul Abel atât de „pitoresc“? Poate că da. Gândul acesta mă întristează acum, în timp ce scriu, mă străpunge ca o durere pătrunzătoare. Nu, tata nu se sinchisea de bunurile lumești dar, deși nu a arătat-o niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
evitat să-i spun minciuni și acum va crede... E îngrozitor, oh, cât sunt de proastă, proastă, ce să mă fac? — Rămâi aici, nu-i nevoie să te duci înapoi. Eram tulburat și puțin rușinat când am văzut cât de îndurerată și de îngrozită era, dar, în același timp, mi-am spus: „Să se suprapună dezastru peste dezastru, criză peste criză, n-are decât să se prefacă totul în praf și pulbere! Mie o să-mi prindă bine!“. Pe urmă însă, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o întindere de lumină festiv albastră, fără nor. Gilbert și Titus se așezaseră acum în umbra aruncată de turn pe iarbă. Îi auzeam cântând Eravamo trecidi. În mod deliberat, impusesem din nou o stare de interimat minții mele înnebunite, profund îndurerate. Era, într-adevăr, limpede că tot ce se întâmplase fusese manevrat de James, împotriva voinței mele. Dacă mi-aș fi menținut controlul, dacă aș fi perseverat, dacă aș fi avut măcar bunul-simț să o iau de la început pe Hartley din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
doream să-l ucid, nu înseamnă că-mi făurisem un plan concret, sau un proiect cu o anumită dată. Asta avea să vină, și va veni curând, din momentul în care mă voi afla singur. Inevitabila perioadă de pură cugetare îndurerată trecuse, și simțeam că în curând voi fi capabil să iau hotărâri. Ben încercase să mă omoare; și acum eram uimit, retroactiv, că fusesem în stare să trec cu vederea, să „iert“ această crimă, această insultă, fără să mă simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
morții și de care trebuie să și profiți instantaneu? O fi plecat cu nerăbdare la marele rendez-vous și o fi fiind acum „eliberat“ în cine știe ce straniu paradis de iertare, sau ce-o mai fi însemnând și asta? Ori poate că, îndurerat și slab ca umbra lui Achile, e captiv în cine știe ce purgatoriu, unde-și izbăvește niște păcate pe care eu nici nu mi le pot măcar imagina? Oare rătăcește acum prin vreun bardo întunecos, populat de monștri, unde întâlnește simulacrele unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
așteptăm afară în timp ce se descotoroseau de alt „mușteriu“. Fără îndoială, graba meritorie a colonelului de a rezerva o „nișă“ pentru James s-a dovedit extrem de prudentă. A fost de față și medicul. A venit și Toby Ellesmere, care părea sincer îndurerat. Niciodată până atunci nu mă gândisem (și nici de atunci încolo) la natura prieteniei dintre ei și James, care dăinuia, îmi închipui, dintr-un trecut îndepărtat. James și Toby fuseseră nu numai camarazi de arme, ci și colegi de școală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de ajutor, de un gest de afecțiune, deoarece cu ei viața nu a fost la fel de darnică cum a fost cu noi, ceilalți. împlicându-mă în crearea viitorului acestor copii timp de patru ani, am încercat să le aduc zâmbetul pe chipul îndurerat, iar mai departe caut să-i determin să creadă în puterea speranței (spunându-le că „speranța moare ultima”) și în forța iubirii celor de lângă ei, pentru că datoria fiecăruia dintre noi, dascălii, este să nu uităm să fim modele pentru elevi
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
virtuoase, miluieste-ne; Iisuse, indemnandu-ne să ne spovedim toate păcatele, miluieste-ne; Iisuse, daruindu-ne să ne împărtășim cu preacuratele Tale taine, miluieste-ne; Iisuse, revărsând peste noi darurile sfantuluiDuh, miluieste-ne; Iisuse, salasluindu-Te în inimile noastre cele îndurerate, miluieste-ne; Iisuse, ca să cunoaștem iubirea Ta cea mângâietoare, miluieste-ne; Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluieste-ne! Condacul al 11-lea Mare bucurie se face pe pamant pentru un bolnav care dobândește sănătatea, și încă mai
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
În anul 1496, spre deosebire de alte lucrări din această perioadă, Michelan‑ gelo are un subiect religios aparte, Pietà din bazilica sfântul Petru, începută în anul morții lui Savonarola, lucrare mai apropiată de pantheonul grec, atât de apreciat de artist, față de madonele îndurerate ale căror strigăte de disperare au fost refuzate de artiști precum Donatello, Luca Signorelli și Andreea Man‑ tegna. Pietà este dominată de frumusețea calmă a unei madone copilăroase; trupul lui Cristos stă pe genunchii ei asemenea unui copil care doarme
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
În anul 1496, spre deosebire de alte lucrări din această perioadă, Michelan‑ gelo are un subiect religios aparte, Pietà din bazilica sfântul Petru, începută în anul morții lui Savonarola, lucrare mai apropiată de pantheonul grec, atât de apreciat de artist, față de madonele îndurerate ale căror strigăte de disperare au fost refuzate de artiști precum Donatello, Luca Signorelli și Andreea Man‑ tegna. Pietà este dominată de frumusețea calmă a unei madone copilăroase; trupul lui Cristos stă pe genunchii ei asemenea unui copil care doarme
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
pe care o dă acelui tablou: „Degetul meu indică spre locul unde mă doare”. În tabloul Elegie pentru Hristos portretele personajelor biblice sunt conturate realist, dar este surprinsă și o scenă pe care acestea o inserează prin exorcizarea urâtului. Mai îndurerată decât Maria, văitându se, femeia dintre Madonna și bărbatul care o ajută în a-l coborî de pe cruce pe Mesia, pare a purta o mască, la fel ca și Sfântul Ioan. Împreună cu bătrânul ce ține într-o mână cearșaful cu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
metafora gândul cezura Vai vouă cititorilor dacă dispare cenzura Ori numai așa intra-vom în eternitate cu câte-o desagă de vameși în spate RUGĂ ÎN TREI I Fă, Doamne cum vrei numai nu seca Marea Neagră a ochilor mei Că-ndureratele înneguratele și vai! contestatele lor plângeri-priviri adună oștiri Încearcă-a străbate incontinuu trădate Raiuri promise speranțe ucise Străpung depărtările necuprinsele zările II Nici Munții Carpați ai răbdărilor mele nu-i lăsa, Doamne, să se macine-n stele C-atâta cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
al țării pășește cel din urmă spre sicriu rostind ultimele cuvinte de rugă:,,Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească”. Este cea mai augustă slăvire a marelui mister această sobră și patetică despărțire de viață. Suveranul prezintă condoleanțe familiei îndurerate, în vreme ce mareșalul salută cu bastonul dând supremul onor fostului său comandant. Nu au însoțit sicriul decât coroanele de frunze de stejar ale sătenilor lângă sabia și casca admirabilului soldat. De la locul acesta de veșnică odihnă cei prezenți coboară înapoi la
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
când ni se cere ajutorul. Cercetând posibilele răspunsuri ale unui guvern străin, v-ați putea întreba: Ce opțiuni sunt deschise spre acea guvernare? De ce natură sunt conducerea și sistemul politic ale țării? Ce părere are țara respectivă despre sine? Este îndurerată și nerăbdătoare să se lupte? Încrezătoare? Disperată? Speriată? Ce așteaptă de la noi? La fel cum se întâmplă cu oamenii, și națiunile sunt influențate de evenimente care le fac să gândească diferit în legătură cu ceea ce este posibil și ceea ce este necesar. Al
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
a îndrăgostit de Ghilgameș, eroul i-a respins iubirea, ceea ce a determinat-o pe zeița celestă, capricioasă și răzbunătoare, să trimită Taurul ceresc să-l omoare pe trufașul rege și pe fratele lui, Enkidu. Acesta din urmă a murit și, îndurerat, Ghilgameș l-a plâns; neconsolat, a plecat să caute nemurirea. A renunțat de a căuta nemurirea, s-a întors în cetatea sa pe care a condus-o până la adânci bătrâneți. Ghilgameș, erou semilegendar, are la bază un personaj istoric real
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Sainte Beuve scria că este ultima dintre metresele unui rege demnă de acest nume din istoria Franței și cea mai strălucitoare, era bolnavă de tuberculoză, a murit la Versailles, în 15 aprilie 1764, probabil de cancer pulmonar. Profund afectat și îndurerat, torturat de regrete, regele a urmărit cortegiul care o conducea pe marchiza de Pompadour pe ultimul drum, pe o ploaie torențială. Au fost și răutăcioși cinici care i-au caracterizat existența astfel în zicala: A fost douăzeci de ani virgină
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
o infirmieră și ne anunță tăios: “Masa!”. Merg după bătrânii mei. La etaj, într-o sală foarte curată, oameni livizi, majoritatea - bătrâni, târșindu-și papucii. La intrare, o imagine duioasă de carton, cu Fecioara Maria și Pruncul. Scârbită mai mult, decât îndurerată. În capătul sălii, pe altă masă, un Hristos scofâlcit de durere parcă se strâmbă la varza leșiată a unui bolnav. Trosc! îmi trântește cineva o farfurie cu două linguri de mămăligă crudă și o lingură de brânză acră, de-mi
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
învețe carte. Măcar dumneavoastră să vă dați interesul dacă noi nu avem posibilitatea, că fetița a rămas fără de mamă de la etatea de un an și nu mai știe ce este mila de mamă. Rizea Dumitru Galați Vă scrie o mamă îndurerată care zi și noapte se gândește la acest copilaș, Adam Gabriela, care se află foarte departe de dulcea și draga sa mamă, care o așteaptă să revină cât mai urgent în sânul familiei. Adam Gabriela - Copșa Mică, județul Sibiu Fetița
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
ne-am luat rămas-bun, sfâșietor de prematur, de la un prieten și, paradoxal poate, de la o epocă. Trecut la cele veșnice, după o lungă suferință, cel pe care aș vrea să-l evoc aici a lăsat în urma sa, dincolo de o familie îndurerată și de prieteni triști, și amintirea unui timp auroral al presei ieșene pe care îl reprezenta vasta sa experiență jurnalistică. Ne-am cunoscut în urmă cu mai bine de un sfert de veac, în vremurile aurite ale studenției. Eu eram
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și în cazul Franței, prințesa a punctat chiar de la prima întâlnire importantă de la Buftea (22 aprilie 1909) necesitatea cunoașterii Marii Britanii. A fost, în fapt, mărturisirea despre călătoriile ei anuale în Franța și "uneori Anglia", la care Kronprinz-ul a replicat îndurerat: "Vai! Sunt cele două țări în care nu te voi putea întâlni"64. În același context, interlocutorul Marthei Bibescu se referea la "legăturile tensionate dintre Anglia și Germania", iar prințesa nu ezita să-l îndrume: "Dar ce mai aștepți? Du
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
deținut politic, automarginalizat ca fost legionar, prieten al lui Noica, Eliade, Steinhardt, Stelaru, Tonegaru, care-mi povestea scene din viața acelora și din alte vieți de mari artiști... Și la un moment dat l-am întrebat eu așa, naivă și îndurerată, cum e posibil ca din așa mizerie, alcoolism, trădare, ură, nesăbuință politică, să iasă lucruri atât de curate și de minunate ca poezia, muzica, pictura? N-am să uit niciodată râsul în hohote al acelui domn și privirea lui, mai
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
cum îl numește Vasile Paraschiv: făpturi umane dezarticulate, murdare, rănite, trăind în comun aproape în stare de nuditate, jelind sau, dimpotrivă, practicând pasul de defilare în chip autist, fiind biciuite atunci când erau dezorientate în chip animalic, alcătuind o „lume profund îndurerată și dezordonată care forfotea tot timpul fără rost - era o atmosferă de haos, un calvar”. Inclusiv spectatorului încă nealienat nu îi rămâne decât să stea ghemuit, cu genunchii strânși la piept, și să contemple frisonat acel spectacol al deznădejdii umane
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
inimii spre natură și spre sentimentele ce se nasc din ea, făcînd să ne iubim unii pe alții și lumea mai mult ca înainte". Aceste cuvinte ne prezintă baza. Ea conduce la zugrăvirea unor caractere și destine cînd serioase, cînd îndurerate, cînd înlăcrimate, cînd rîzînd, cu sensibilitate pentru lucrurile neînsemnate și pentru viața în cercurile mărunte. Ceea ce Shakespeare izubutis esă zugrăvească în uriașele sale opere, marea bogăție a vieții și puternicile contraste, pe baza unei profunde experiențe a vieții și cu
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
întâi de toate, Vinerea lungă, în regia lui Tompa Gábor, pe un text de Visky András (adaptare a romanului Kadiș pentru copilul nenăscut de Imre Kertésză: un spectacol foarte puternic, o combinație halucinantă de imagine, muzică și text, o litanie îndurerată a identității evreiești și a destinului său în secolul XX (efectul dramatic a fost sporit și de traducerea în română din căști, șoptită de o voce feminină, aproape ritualic și neliniștitoră. Apoi Gianni Schicchi (opera lui Pucciniă pusă în scenă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]