5,677 matches
-
Blaj). Instinctul meu de apărare funcționă imediat - scosei din desagă masivul op de istorie literară contemporană semnat de camaradul de arme Ioan Holban (un fel de agă) - așezai uriașa înfățișare editorială în fața matahalei-tanc-dinozaur-sovieto-rus, să nu mă sfarme, să nu-mi înfigă cuțitul în rană vreo cătană Mitralierele amuțiră. Părea că Orfeu cânta, liber, la inefabila liră. Tăcuți, soldații începură să se adune în jurul cărții holbaniene precum la Templu Unii îngenunchiară. Alții începură a murmura rugăciuni O petardă aruncată de pe un bloc
SIMFONIA A 14-A SAU LISTA LUI VLADIMIR PUTIN by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/2406_a_3731]
-
Striga spre nucul bătrân Sub care fir de iarbă Nu mai creștea, Aici se juca. Într-un colț al grădinii O găină neagră Cu ochi galbeni, rotunzi Pândea, aștepta, Ciugulea și înghițea Tot ce găsea. Si ghearele ei ascuțite Cuțite înfipte-n pământ Săpau o groapă Adânc. Nucul bătrân Răvășea cu crengile lui Norii. Printre frunze Se strecurau tremurând Zorii. * Saveta, mama lui Petre, Strângea în brațe Trunchiul mărului tânăr. Scoarța lucioasă Se lipea de buzele ei Si suflarea fierbinte Năștea
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
găsesc un capăt de fir, e ca și cum aș trage apă dintr-o piatră. doar sudoarea mea, cu gust amărui și miros de sânge închegat, curge într-un râu fără izvor și fără vărsare într-o deșertică hartă. poezia, așchie ascuțită înfiptă în creier, se căinează ca un prunc ce n-a fost binecuvântat cu durerea nașterii, ci stă, urlându-și visul, în pântecul matern care a obosit să-l mai nască. Cu tot trupul meu cu tot trupul meu voi scrie
Poezii by Rodica Braga () [Corola-journal/Imaginative/3090_a_4415]
-
putea să fie un nou Dumnezeu numai că într-o lume pe ducă Dumnezeu răspunde doar la nume de împrumut ca atunci cînd iubești o femeie și toți (dumne)zeii răspund la numele ei. Plouă la Praga și ploaia își înfige ghearele în spinările noastre ca o turmă de pisici în călduri. Iarăși, cuvîntul De ce nu ar fi carnea mea bună de mîncat? Adică o privighetoare vă lasă gura apă, și o ciozvîrtă de om vă face greață? - Ce ne deosebește
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/3292_a_4617]
-
și în cugetul celei mai respectabile cuvioșii, fiindcă, perplex... Bătrânul, într-acea nerânduială, Nu știu ce întâi ar fi de a face, Ori să acopere a femeii sminteală, Ori pe frații luptători să împace? Și lung stete cu mintea îndoită Ș-ochii înfipți la beleaua golită. ,Beleaua golită"! Hm!...Și era abia pe la una mie și opt sute... Literatura română primea acest dar viguros. Verva, invenția, rafinamentul lexical al transilvăneanului umanist, numai Arghezi avea să le egaleze, neuitându-l pe celălalt diacon, pe Anton
Rușinoasa poveste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11095_a_12420]
-
Plotin, Spinoza, Kierkegaard și Nietzsche, ca să-mi încarc biografia cu încă o hibă, neintrată în calcul?, Ťașa încît găsește fiule o slujbă pe măsura înțelepciunii căpătate în facultateť (surîs subtil-ironic) și încă înainte de a mă îndrepta spre ușă și-a înfipt caninii într-un copan pe care l-a scos discret dintr-un sertar ticsit cu acte - declarații, autobiografii, mărturisiri, denunțuri". Nici tentativele de-a intra în viața literară nu se vădesc mai norocoase. Spectrul ,cozii" e prezent și aci cu
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
Iau o pauză de la cruciada mea pro Terry Gilliam ca să vă vorbesc despre Festivalul de Film Britanic. Am ratat câteva filme bune, aud, așa că mă feresc să dau un verdict în privința întregii manifestări. Cele trei lungmetraje în care mi-am înfipt ochii sunt, ce-i al lor e al lor, cel puțin în sensul pe care îl dau eu cuvântului: moderate, trendy și flegmatice. Nu se încăpățânează să caute metafizica cu lumânarea, nu vor să îți revoluționeze viața sau să fie
Cool Britannia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11169_a_12494]
-
bine încât ajunsese la momentul când în scenă vine un tanc cu un blid cu grâu și face o urâre lui Răzvan care ajunsese domn, si nu avea încă interpretul. De aceia venise în curte să caute un puști mai înfipt și din punctul ăsta de vedere găsise ce avea nevoie. Toți știam de pregătirea spectacolului-era un eveniment-deci va dati seama că mi-a trecut și usturime și tot când am auzit. Prima socoteală pe care mi-am făcut-o, a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
trupul/ și mintea nu călătoresc împreună?/ îți aud răsuflarea în care când văd/ pe imaginea lacului doar scrum, scrum deplin./ Perioada mea de scris asudă prin preajmă/ ca un mărunt muncitor din transporturi/ ce păstrează cuțitul/ ce i-l va-nfige-n piept un călător străin". Concepându-și poezia ca un sacerdoțiu, ca o solemnitate oraculară, de la care nu sunt excluși bufonii, goliarzii și menestrelii, Gheorghe Izbășescu își revizitează arhivele din copilărie, din păcate deja roase de ,șoarecii cu dinții de
Poeme în limbaj alcalin by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11027_a_12352]
-
bucurie să o văd/ Pe întinsul țărm/ Cu părul despletit precum Cloe/ în timpul anterior" (Viața elementară în roșu). Ecentricității geografice i se adaugă proiecția în timpuri revolute. Atît de expresiv rural dar și dornic de emancipare, poetul declară: ,Un țăruș înfipt în islaz mă ajută să ies/ Din timp/ Și privind în oglindă să mă bucur de izbînda/ Asupra morții" (Cîntec despre substanță). Imaginarul i se proiectează în ,splendide vremi răscolite de fluturi", cu medievală amprentă: ,Mă sprijin de ele cu
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
cu experiențele comune. Cu tăcerile, cu visele și coșmarurile anilor petrecuți împreună. Își cunosc hachițele, glumițele, limitele, neputințele, se ceartă, se împacă. Fac toate astea mult mai blînd, mai tandru, parcă, decît în alte montări. Complicitatea este mai profundă, mai înfiptă în realitatea comună, în transele pe care le trăiesc, cu burta goală și cu ochii la Lună. Sînt marcate evident trecerile de la o istorioară la alta, de la realitate la fantasmă prin ruperi de ritm în discurs, în scene, în poante
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
marginea universului Câteodată, încerc s-aprind un colț, lăsându-le pe celelalte patru într-o umbră ce alunecă petale de piatră asemeni unei himere vii Mi-am strâns umerii înfiorați de plăcutul venin al vârfurilor de-amor pe care le înfig în sângele amorțit nopțile pierdute Iarna a trecut, și orice gând abandonat mă va prinde în visuri senine, Cuget lucid Inocență de lut. Pe șina speranței trec iubitorii de vid - spirite reci. Vid Când plângi, aduni viscole-ntre pleoape nori
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
trei decade de atunci. Acum, pentru a ajunge la mare trebuie să călătorești două ore și jumătate. Marea a ieșit din viața noastră de fiecare zi. Privind către nord, către muntele Pentadaktylos, care o ascunde, văd un mare steag turcesc înfipt în vârf... Evit să privesc către nord. În jumătatea rămasă de oraș vechi trec deseori... Biserica Phaneromeni, băile Emerke, vechea mânăstire a augustinilor, devenită loc sfânt pentru musulmani după ce, spune legenda, califul Omar a petrecut o noapte acolo. Cronicile vorbesc
Întâlnire cu Niki Marangou by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11059_a_12384]
-
de pildă, acopereau total volumele cu un material scorțos și rezistent, acum ei urmăresc îndeaproape forma feselor și, mai nou, și a labiilor. Rar găsești altceva pe piață. Dacă nu au cum să fie chiar permanent purtătoare ale vreunui falus înfipt în ele, femeile s-au obișnuit a purta musai ceva între picioare, fie acela și un tighel, o răscroială, o îndoitură zdravănă de material. Forma feselor îmbrăcate este calchiată după aceea a cupelor de sutien. Oh, sutienele de altădat?! Nici
Trup secularizat sau privirea tanga by Eugenia Țarălungă () [Corola-journal/Journalistic/10881_a_12206]
-
riguroasă, formalizată, instituțională, pe de alta: în ultimă instanță, celui ce (re)scrie istoria îi este indiferentă flama mistică originară. În finalul piesei, Pavel îi otrăvește pe toți, pentru a elimina martorii, și nu are nici un scrupul în a-i înfige cuțitul în spate Dumnezeului său. Acesta n-a fost răstignit pe cruce și n-a înviat în momentul auroral al creștinismului, dar iată că el se ridică exact înainte de căderea cortinei, cu pumnalul ieșindu-i firesc dintre umeri, și îi
Fictiuni by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10134_a_11459]
-
literarului nu a fost nici ea foarte imaginativă. Nu s-a făcut exces de curaj reportericesc și analitic, nu s-au explorat zone tematice noi, inaccesibile înainte. Ici-colo, un reporter frenetic, corespondent de front sau de catastrofă naturală, cu cizmele înfipte în nămol și mâna făcută streașină la ochi, înștiințează patria, la știri, asupra a ceea ce se mai întâmplă în lume și la noi acasă. De strâns în volum nu prea ai ce: clișeele cotidianului consumabil se scurg ca nisipul printre
Cele mai frumoase tâlhării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10173_a_11498]
-
nori. Grigore veni din spatele copacului și o cuprinse pe fată de mijloc. Ea se lăsă cu capul în jos și mușcă urechea. Îi șopti ceva în limba ei și-l gâdila cu limba ei lungă, subțire, despicată-n vârf. Își înfipse ghearele-n carnea lui și-l mușcă cu putere de obraz. El se tăbărî peste fată, iar iubirea începu. Au trăi Grigore cu străina câteva luni de zile fericiți, dar după o vreme fetei îi crescuse burta. Moșul plângea de
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
mai veche și mai nuanțată decît ar da de înțeles doar episodul monumentului de la Ploiești. Dar în ciuda acestu fapt, la o analiză globală Constantin Brâncuși pare mai curînd o personalitate de tip eminescian, a cărui operă se dezvoltă organic, își înfige adînc rădăcinile în soluri imemoriale, în substraturi etno-arheologice și esoterico-metafizice, aspirînd evident spre lumea glacială și pură a nordului, spre acea lumină incoruporibilă a Walhalei. Solitudinea brâncușiană însăși, cu decorul ei arhaizant, cu mișcările ceremoniale și cu gesturile cotidiene resorbite
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10208_a_11533]
-
Vârful arborelui, care se află În Pădurea Neagră, s-ar ivi din vecinătatea stelelor, coborând pe crengi și pe brațe toată lumina siderală a lumii, ca pe o rășină. Trupul arborelui străbate cele mai spectaculoase locuri de pe croazierele sale europene, Înfigându-și apoi rădăcinile pământești În sud-estul României, la gurile de vărsare ale fluviului În Marea cea Neagră. Aici, trunchiul arborelui se desface În trei brațe - Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe - apoi În altele și altele, unindu-se cu apele lumii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
tufe de soc se aude cum fiecare strigă: “ Mă coc!!!” Unii au spus că vara vine Chiar din petale de flori, Că se scaldă În frumusețe În spume de fiori. Îți dă cireșe mari și mici Pe care să le Înfigi În bețe din raze de soare Ca să se coacă mai tare . Cu miros de fân proaspăt cosit Îți intră În casă, la umbră să șadă Și aproape că nu-ți dai seama când legănat de-a greierilor baladă Ai ațipit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Uneori, sonetistul petrarchist THEODOR RĂPAN devine, pentru puține, dar semnificative clipe, barochist levantin („Apusul se topește-n mahmudele,/Oglinzile îngână spovedanii,/ La balul tău veniră curtezanii -/Cătușele-ntristării-mi sunt inele!” - cf. Sonetul XXIII), dar și romantic întârziat, poesc („Zadarnicul înfige colți în mine/ Iar moartea, hâdă, râde pe-nfundate” - cf. Sonetul XXVI), ba chiar parnasiano-lecomtelisl-ian („Ți-am ridicat un loc pentru vecie/ Spre a te ști panteră și femeie”), alteori, cvasi-simbolist (prin corbii lui Bacovia și ai lui Tradem al
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
de pe alte tărâmuri, un dispozitiv uriaș de sticlă s-a dezechilibrat și s-a făcut fărâme pe pământ. **Leonetti a observat zgârieturi pe exteriorul unui geam de la blocul lui Langham, la etajul opt. Arăta ca o mână care și-a înfipt ghearele în geam. „A fost destul de tulburător, dat fiind că păpușa Annabelle își zgâria victimele”, ne atrage atenția regizorul. „Toți au făcut poze, poate pentru că s-au gândit că n-o să-i creadă nimeni, sau poate pentru că, cred eu, i-
etst [Corola-blog/BlogPost/96612_a_97904]
-
motivul războiului din Irak era fals. Este o minciună? Mai degrabă este vorba despre un corp românesc, o construcție patetică inexactă al cărei rost este afirmarea și sondarea realității care te depășește." (p. 5). Bizareria țipătoare a acestei echivalări, care înfige o savuroasă insignă de românism pe reverul președintelui Statelor Unite, ar putea fi îndreptată printr-o simplă corecție de literă. Înlocuind românesc cu romanesc, vom ajunge, dacă nu la adevărul strict, atunci la ficțiunea pe care cel mai puternic om al
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
turîndu- și/motoarele lîngă un Crist aurit împreună/Am inventat noi coridoare aeriene și am luat-o pe acolo/prin piețele și terasele sclipitoare împreună,/I-am uimit cu educația noastră frumoasă, cu farmecul/nostru năucitor, am fost două cuțite înfipte în iarbă împreună,/zvîntîndu-ne la soare,/înainte să înceapă furtuna”. Din nou, infuzia de grandilocvență în variantă „dandy” strică ansamblul. Pe acest fundal, Komartin reușește în poezia stărilor inefabile, generatoare de atmosferă interioară, ca în luminosul O portocală ascunsă sub
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
face că până și scenele pline de cruzime capătă aspect decorativ: „izbutesc uneori să-mi declanșez mici explozii prin cap/ și atunci totul devine limpede/ atât de limpede încât ori de câte ori clipesc bucățele de sticlă țâșnesc dintre pleoapele mele/ și se înfig în pereți”. Faptul n-ar fi cu totul imputabil poetului, de vreme ce expresionismul nu exclude o dimensiune estetizantă - îndeajuns de vizibilă, de pildă, la noi, în poezia lui Ion Mureșan. Din păcate, însă, scrisul lui Dan Coman își pierde efectul prin
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]