1,348 matches
-
difuzoarele computerului. Pentru o clipă a apărut umbra clădirii Bank of America pe Ventura Boulevard. Altă apariție familiară: fața lui Clayton. Apoi computerul a început să moară. Înainte ca sunetul să se stingă de tot s-a auzit un vers înfundat și anemic din The Sunny Side of the Street. Apoi computerul a huruit întru tăcere, după care a murit. Singurele răspunsuri puteau veni de la Robby, mi-am spus dezlipindu-mă de birou. Scriitorul s-a materializat imediat. Scriitorul întrebă cu vocea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
noi, românii, pentru barba de mojic și privirea abstrasă) e prezent cu o proză și cu un interviu, acesta din urmă intitulat elegant-semnificativ, „Dacă postmodernismul rus înseamnă Viktor Erofeev și Vladimir Sorokin, atunci ne aflăm nu doar pe un drum înfundat, ci într-o groapă puturoasă”. Asemănarea cu invectivele unor înverșunați adversari ai postmodernsimului de la Chișinău este perfectă. Mihail Kuraev, cu nasul veșnic roșu, ne propune un jurnal de drum imaginar, „De la Leningrad la Sankt-Petersburg”, iar Valentina Soloviova - doamna exaltată, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Își revine În timp. Chiar și-așa, era nevoit să se injecteze În piele cam o dată la două doze. Dar nu ceda și nu „Împielița” doza decît după un chin de jumătate de oră de căutat, răscolit și curățat acul Înfundat cu sînge-nchegat. Unul dintre primii mei clienți era un tip din Village pe nume Nick. Nick picta - asta atunci cînd se-ntîmpla să facă ceva. PÎnzele lui erau foarte mici și arătau ca și cum ar fi fost concentrate, comprimate, deformate de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
acestea se încurcau în alge, se mergea mai departe la „ghionder”, adică folosind o prăjină lungă pe care o sprijineam în fundul canalului, și împingeam astfel barca înainte. Am trăit odată și un caz limită în care canalul s-a terminat înfundat, iar noi (două persoane) a trebuit să tragem barca pe uscat printr-o pădurice până la canalul următor, folosind pentru alunecarea bărcii traverse de lemn puse sub chila bărcii, traverse rezultate din vâslele pe care le-am rupt special pentru această
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
preluat cu atâta drag. Începând cu vârsta de trei ani, părinții au început să mă lase singură la țară. Mi-aduc aminte însă că primele ore din momentul sosirii mele la bunici le udam bine pe bătătura casei și plângeam înfundat de parcă încercam din răsputeri să-mi înăbuș sughițurile, înghițeam ca și când îmi mestecam propriul bol alimentar. Venea Maia, mă privirea dojenitor, mă urmărea apoi pe ascuns și mă lăsa să plâng până îmi ostoiam lacrimile. Știa Maia ce știa. Seara nu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
răcorește un pic. Îndărătul capelei cimitirului era iazul. Broaștele își înălțau orăcăitul până la cer. Când trăgeam stropitoarea prin iaz ca s-o umplem cu apă, broaște mari cât pumnul se azvârleau în adânc de pe frunzele din baltă, cu un sunet înfundat ca pământul aruncat la înmormântări peste capacul sicrielor. De parcă te aflai la propria-ți înmormântare și auzeai cel din urmă salut al bulgărilor de pământ prăvălindu-ți-se peste cap în sicriu. Căram stropitoarele pline și vedeam cum din mormintele
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
frica îl are. Faptul că la folosirea pluralului frici limba nu începe să freamăte e pentru mine dovada că limba nu îngăduie să faci orice din ea. Căci, spre deosebire de „ceruri“, „fricile“ tocmai că nu-s defel poetice. Sunt, dimpotrivă, surde, înfundate, nu se deschid spre nimic, obturează vederea, lucrurile din exterior se răcesc până la încremenire, lăuntrul însă viermuiește, se istovește și se mănâncă pe sine înnebunit, se încinge până la incandescență. Fricile le cunosc de la mine însămi și de la alții din România
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și tot el este cel ce se ocupă cu fișele noastre de prezență sau cu întreținerea aspiratoarelor portocalii marca Stihl. Fiecare aspirator urlă cât un motor de avion înainte de decolare; chiar și acum, în timp ce scriu aceste rânduri, le aud vuietul înfundat... Chef' ( nu am știut niciodată cum îl cheamă, dar toată lumea îi spunea astfel) nu are autoritate și, ca toți cei lipsiți de la natură de acest prețios accesoriu managerial, caută să o fabrice artificial: țipă, se agită degeaba, revine adesea asupra
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
într-o parte; mergeam încet, legănat, puțin crăcănată, iar când mă opream, lăsam geanta jos și mă uitam de jur-împrejur, să văd dacă mă bagă cineva în seamă. Dacă da, îmi frecam șalele și gemeam tare ioai, ioai sau mai înfundat mâh, mâh, iar dacă nu, înșfăcam geanta și plecam în pas săltat mai departe, în timp ce cântam în poiana verde veselie multă cu băieți și fete cântă cucii cântă cu-cu cu-cu aaa-a aaa-a odiridi odirdidina odirididina u-ha
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cufărașe sau ca două farfurii adânci lipite una de alta, cu mânere cam tari și tăioase, tot din plastic, ce se închideau cu un țumburuș - și el din plastic. Dopușorul ăsta se vâra într-o mică gaură și făcea cumva înfundat pac, chestie care mă îmbăta de plăcere. Așa că, pe la 12-13 ani, mă înghesuiam să merg la alimentara după zahăr sau macaroane ca să bălăbănesc coșul pe lângă mine, țanțoșă ca un curcan, cu perlele false ale mamei atârnate la gât și cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ochelarii pe nas), mă gândesc să strig. Însă mi se pare complet aiurea să urlu în beznă ajutor, când nu se vede și nici nu se aude țipenie de om în jur. Așa că tac și mă mulțumesc cu niște gemete înfundate, pentru că genunchiul drept începe să mă doară. Iar în clipa când dau să mă scarpin la ochi și simt că n-am ochelari, fără să mă mai pot controla, încep să scot niște scheunături deznădăjduite. Chiar atunci se aud de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
au mai făcut și alții înaintea lui! Al doilea punct îl reprezintă responsabilitatea celui care transmite un mesaj. Este într-adevăr acest mesaj util cu adevărat oamenilor, sau acesta nu face decât să-i atragă spre direcții false, pe drumuri înfundate, cu consecințe imprevizibile?! Eu consider că astăzi multe apariții considerate cu mare tam-tam ,,best-seller”, nu reprezintă în realitate decât maculatură, scrieri care cel puțin pentru mine nu reprezintă nici o valoare; scrieri care nu au nici o legătură cu viața reală, nu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
că problemele dure prin care a trecut societatea românească în ultimii ani, au avut și au rostul de a-i aduce pe oameni să înțeleagă că drumul pe care merg este puțin greșit, că au fost împinși pe un drum înfundat din care trebuie să înțeleagă cum se poate ieși. Și lecția clară care trebuie înțeleasă aici , este că prosperitatea materială este direct legată de nivelul de moralitate al unui popor. Aici nu este nimic întâmplător, așa au fost făcute Legile
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
nebănuita lume a șobolanilor, cu uimitorul univers încărcat cu vapori de urină din umbra toaletelor comune sau cu fantastica lume a gîndacilor. Fan tastica lume a gîndacilor, căci despre gîndaci am să vorbesc. Ajunsesem la deprimare, o deprimare seacă și înfundată, ca sunetul unei cazmale ce lovește pămîntul. Uneori răbufneam. Am plîns mult și apoi i-am iertat. În cele din urmă, i-am înțeles. Acestei înțelegeri îi datorez tratatul de față“. Lucrarea - sau ce am apucat să scriu din ea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
drept, de atunci pe acolo de multe ori, cu dorința de a revedea locurile familiare și de a evoca anii senini ai copilăriei mele; dar niciodată, în ocaziunile acestea, n-am putut vedea mai mult, în tăcutul capăt de stradă înfundat, decât cele câteva case și grădini pline de umbră, a căror înfățișare nu se schimbase aproape deloc, cum și zidul lung care împrejmuia internatul, fostul internat, zidul care separa viața mea prezentă de trecutul inaccesibil. Și acum, aveam ocaziunea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
căzute pe podea din degetul nostru. Am urmărit o groază de imagini cu mașini care sar în aer sau se prăbușesc în prăpastie, dar ni se pare un capăt de lume dacă ne găsim propria mașină, în parcare, cu aripa înfundată. Și, de altfel, deși în imaginarul nostru nu ne mai spune nimic deosebit o armă, oricât ar fi de sofisticată, cei mai mulți dintre noi nau ținut niciodată în mână nici măcar un pistol. Prin intermediul televizorului, viața ni se umple zilnic de tone
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
o misterioasă legătură între planul terestru și cel cosmic, timpul individual alunecând în cel universal: ,,(...) influență oculta a lungii nopți magnetice”. Oglindă, creatoare de ficțiune, protejează somnul, uitarea, eroul putând intra în mit: ,, ( ...) gheață Lacului întins crapă cu un bubuit înfundat și peștii tresăriră în malul veșnic.” Dezghețul lacului induce drame existențiale prin pierderea armoniei. Somnul care îl domină pe erou chiar de la inceput declanșează nu doar onirism (prin suprapunerea imaginilor dispersate, prin îndepărtarea coerentei), ci și o stare interioară placentara
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
fără frecvență, ca și diploma de inginer, cred", iar șeful a rîs cu poftă ca de o glumă bună. Ei, vorbesc eu în receptor, după ce aștept și nu obțin nici un răspuns, punctuală ca-ntotdeauna... Bună dimineața ! Se aude un sunet înfundat, semn că la celălalt capăt al firului cineva a rîs încet. Deci, continuu eu, nu vrei nici măcar să-mi răspunzi la salut. Asta de teamă să nu-ți recunosc vocea. Și dacă nu vrei să aflu cine ești, mă întreb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și lasă-mă-n pace; nu de alta, dar de mîine voi vorbi altfel. Aș face-o și azi, dar azi vremea-i schimbătoare, și eu, pe vreme instabilă, nu pot să înjur. În telefon, aud din nou același sunet înfundat, semn că rîde iar. Știți ceva, îi spun înfuriindu-mă, se poate izbucni în rîs din două motive: din plăcere sau din nesimțire. Dumneavoastră din care motiv ați izbucnit? Aud un sunet sec, apoi vine tonul telefonic. Sper să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
capul spre intrare și pornim într-acolo. Vino să stai lîngă mine, să auzi ce discutăm, îmi spune, intrînd în cabina telefonică, înghesuindu-se într-un colț, să încap și eu, dar imediat face un gest furios, arătînd spre telefonul înfundat. Telefonăm de sus, din cameră, îmi spune, plecînd spre recepție să ia cheia. Urcăm cu liftul pînă la etajul șase. Cristina deschide ușa camerei 604, îmi face semn să intru, închide ușa în urma mea și bagă cheia în ușă, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Voia să meargă la municipiu, ori la vreun ziar... Abia am putut s-o liniștesc. Am considerat că pot fi luate măsuri aici, în combinat. Nu e cazul să ne facem de rîs în fața întregii țări. Izbucnesc într-un rîs înfundat, batjocoritor. Mă ridic de pe scaun, împing scaunul sub masă și mă retrag un pas. Ce rost mai are...?!..., strîng eu din umeri. Ceea ce susține acum tovarășa Roman a depășit de mult granițele minciunii. Și cum dînsa are o funcție mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nou ciclu. Între mine și Vlad, comenzile încep să zboare scurt și ferm. Interfonul începe să vorbească parcă e vocea lui Graur, deși nu cred -, dar nu putem să-l ascultăm, așa că lovesc brusc clapa de închidere, lăsîndu-l să cîrîie înfundat. Cînd terminăm comenzile de pilotare a unui ciclu, deschid interfonul. Sînt Graur, aud în interfon. Mihai, spune-mi relația de la separator dintre tensiunea în filtrare și cîmpul electromagnetic. Ce te-a apucat, Petre?! mă mir eu. Nu ești la film
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îndrăznesc să fac invenții, iar tu să scrii literatură deranjează. Oricîte rezultate am avea noi doi, acolo în instalații, mereu se va spune: "Vlad face invenții în loc să se ocupe de producție", "Vlădeanu scrie literatură în loc să..." De pe pupitru, se aude hîrîitul înfundat al interfonului închis. Îl deschid și discut cu Nelu Arbore, care-mi cere să-i transfer comanda pe automat la transformatorul de înaltă tensiune al filtrelor. Cînd răsucesc maneta, un bubuit surd se aude în interfon. Clar! mormăie Vlad. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Graur. Vlad schițează un zîmbet, semn că a scăpat de trăsnet. Aer! anunță el, pornind pompa de alimentare. Manometrul de pe aer indică o creștere lentă a presiunii în tunelul de alimentare. De jos, din colțul încăperii, se aud cîteva pocnete înfundate. Scurtcircuit la etajul întîi de filtrare, spune Vlad. Merge, zic eu. Deschizi supapa cînd presiunea e la limită. Ai să poți? Pot. Din colțul de jos, alte două trosnituri ca de bici, mult mai puternice, sparg liniștea, semn că o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din crengi, s-a desprins o magnolie. O urmăresc cu privirea cum se rostogolește în aer, lovindu-se de cîteva ramuri întîlnite în cale. Una din petale i se desprinde, plutind încet în urma florii, care se lovește de pămînt, pocnind înfundat. Mă uit speriat spre moș Toader. Bătrînul strînge din umeri: Asta-i, murmură el. Căscatul acela de băiat, Tomiță, a făcut aerisirea prin obloane. E băiat fin, se strîmbă bătrînul, îl dureau urechile de zgomotul rulmentului spart. Dar nici să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]