1,615 matches
-
că plecați. ― Am să mă întorc. Vă promit. Melania Lupu îl conduse până la ușă. Își împreună palmele a rugăciune. ― Îmi dau seama că e o îndrăzneală din partea mea și n-aș vrea deloc să vă închipuiți... Maiorul o privi surprins. Îngână de circumstanță: ― Vă rog... ― Îngăduiți-mi să-l vizitez pe Doru la spital. Trece prin momente grele... Lacrimile îi inundară din nou ochii: N-are pe nimeni și... Știu că abuzez, dar dacă mi-ați permite să-i duc și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
capul?" l-am întrebat. A râs. "Nu, aici îmi e continuu frică". Mințea? N-am insistat deoarece a intervenit Călugărul: "Ați auzit? Îi e frică. Dumnezeu să-l binecuvânteze. Amin". Domnul Andrei mi-a atras atenția să ascult ce cântece îngîna Călugărul când era beat. Erau melodii tărăgănate, în care te așteptai să fie invocat cerul, dar deodată descopereai, uimit, că fostul călugăr își amintea de o femeiușcă pe care o iubise. Când se trezea din beție, era cuprins de remușcări
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fost adusă o mare coroană de flori, cu aceste cuvinte pe panglică: "Moartea este începutul nemuririi"; și Bătrânul în persoană ar fi ținut un discurs pe aceeași temă. Totul se petrecuse într-un fel de preistorie a azilului care se îngîna cu legenda. Întreaga asistență, își amintea Domnul Andrei, singurul care supraviețuise acelor vremuri, a vărsat lacrimi pe mormântul răposatului, cu toate că nimeni nu-l iubise și nu-l regreta. Însă după acest început promițător, a urmat o listă lungă de eșecuri
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de închisoare. De-acolo nu mai revenise în cătun. Într-o zi se zvonise că fusese zărit la o fereastră a azilului, iar Profetul rătăcise câteva săptămâni prin bălării, spionând. Pe el nu-l mușcau câinii care hălăduiau pe-acolo. Îngâna cu ciotul lui de limbă sunete nearticulate pe care însă câinii, se pare, le înțelegeau, ca și în cazul Hingherului. Dar n-a izbutit să afle nimic și cu timpul nimeni n-a mai crezut în zvonul care făcuse cătunul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
seama, noi, ființele umane când „aceasta” va deveni conștientă de propria putere? Este posibil ca acest lucru să se fi întâmplat deja și noi să nu fi prins de veste? Ce este acest sunet pe care miliarde de computere îl îngână la unison? Este lipsit de riscuri? Noi suntem cei care creăm un viitor extrem al neo-inteligenței pe care puțini dintre noi o înțeleg pe deplin. Următoarea imagine de ansamblu furnizează o anumită evidențiere a „conștientizării” internetului, precum și a urmărilor acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
trupul voluminos sprijinit În mâini și genunchi. — Unchiule? a zis Armanoush, gata-gata să scoată un țipăt. — Bunăăă! a strigat Dikran Stamboulian din dulap. — Casa asta e plină de personaje cehoviene, a murmurat Armanoush ca pentru sine. Dacă spui tu, a Îngânat-o o voce de sub chiuvetă. — Ce faci aici, unchiule? Știi că bunică-ta se plânge tot timpul de robinetele vechi din casă. Așa că În seara asta mi-am zis că de ce să nu Închid magazinul mai devreme și să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fiu nu era de fapt virgină când s-au căsătorit, nu domnule, nu era deloc virgină, ci divorțată! Asya s-a oprit din respect pentru melodia care tocmai Începuse. Era It Aint’t Me, Babe. A fluierat melodia și a Îngânat cuvintele Înainte să se Întoarcă din nou la discursul ei. — În orice caz, Amy asta ne scrie din senin spunând că e studentă la Universitatea din Arizona, că e profund interesată de cunoașterea altor culturi și că abia așteaptă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
au exclamat mătușile În cor, impresionate de cunoștințele de bucătărie turcească ale musafirei lor. Armanoush a zărit dintr-odată ultima cratiță așezată pe masă. — Ooo, mi-ar plăcea să vadă și bunică-mea asta, asta da tratație, kaburga... — Uau! a Îngânat-o corul. Până și Asya s-a Înviorat cuprinsă brusc de interes. — Restaurant turcesc multe În America? a Întrebat mătușa Cevriye. — De fapt, cunosc mâncărurile astea pentru că fac partea și din bucătăria armenească, a răspuns Armanoush Încet. Fiind prezentată familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În acea clipă chelnerul și-a făcut din nou apariția și a Înlocuit carafa de vin goală cu una nouă. — Ei, cine știe? Poate că și vouă vi s-a spălat creierul, a spus Armanoush Încet. — Mda, cine știe? a Îngânat-o Asya. Ce știm noi despre 1915? Câte cărți pe subiectul ăsta ai citit? Câte puncte de vedere controversate ai comparat și ai opus unul altuia? Ce cercetări, ce literatură?... Pun pariu că n-ai citit nimic! Însă ești atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
paharul și a arătat Înspre mătușa Zeliha - dragostea mea nebună. Mătușa Zeliha a simțit probabil că-i fusese menționat numele, fiindcă le-a făcut cu ochiul, a ridicat paharul de raki și a toastat: — Șerefe! Au făcut cu toții la fel Îngânând: — Șerefe! Cuvântul ăsta, după cum s-a dovedit curând, era un fel de refren repetat la fiecare zece sau cincisprezece minute. După Încă o oră și alte șapte Șerefe, ochii lui Armanoush străluceau din cauza alcoolului. A urmărit amuzată un chelner albinos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Însă promite, promite-mi că mă suni În zece... nu, nu, zece minute nu sunt de-ajuns, În cincisprezece minute. Trebuie să-nchid acum și să-mi adun gândurile și după aceea aștept telefonul tău. Promite-mi, promite-mi, a Îngânat Rose isteric. — Bine, mamă, promit, s-a bâlbâit Armanoush. Mamă, ești bine? Ce s-a Întâmplat? Însă Rose Închisese deja. Șocată, palidă și ținând Încă deznădăjduită telefonul În mână, Armanoush s-a uitat la Asya. — Mama m-a rugat s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pat dublu. Al treilea din această serie de obiecte a rămas preferatul nostru. În cursul nopții m-a trezit din somn un zgomot ciudat. Am deschis ochii și mi-am căutat ochelarii. Melissa, la lumina unor lumînări, În poziție lotus, Îngîna cu glas scăzut: „Infinită sînt, Om, Om, Om!“. Cea mai mare dorință a ei era să dispară vreme de trei ani În pustietatea unui munte Încărcat de vibrații spirituale, unde să recite de douăzeci și una de mii șase sute de ori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Porfiri intră în marea piață de la Arcada Apraxin din Strada Sadovaia, aproape de intersecția cu Aleea Apraxin. Trecând pe sub icoana Sfâtului Nicolaie care era atârnată peste îngusta poartă de lemn, el pășea într-un univers întunecat și agitat. Muzica flanșnetei se îngâna cu zumzetul tâmplarilor aplecați peste strung lor și cu strigătele vânzătorilor ambulanți și ale buticarilor. Porumbei zburau pe deasupra tuturor și se așezau bătând din aripi lângă mâțe placide, dar interesate de șoareci. Trepte cu balustrade din lemn acoperite cu icoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lui, erau aruncate pe un scrin închis la culoare și supradimensionat. ă Cine va plăti pentru ele? întrebă portarul. ă Poți să îmi trimiți mie factura. O să i-o transmit șefului Poliției spre aprobare, răspunse Porfiri. ă șeful Poliției! îl îngână portarul. Văzând însă seriozitatea celorlalți, inclusiv a băiatului, deveni descurajat și mofluz. Porfiri îi înmână o lumânare lui Salitov și luă una și pentru sine. Cei doi examinară camera cu atenție. Porfiri se uită sub pat, unde, deloc suprinzător, dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
văd dacă mă potrivesc cu cineva. — Mecanică? Sexul adevărat nu e niciodată doar atât! protestă Kitty, prefăcându-se ofensată. Mecanică, auzi... ce cuvânt oribil! A, da, Charlie, am uitat să-ți spun că lui Kitty Îi place la nebunie sexul, Îngână Desert Rose cu un fals aer ingenuu. — Nu-i nimic greșit În asta, zise el repede, fără să le lase să vadă ce se petrecea În mintea lui. Haide, Charlie, dă-i drumu’, știu că ai ceva de comentat, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zile din viața ei. Mi-e foame, zise el, hai să ieșim să mâncăm ceva. Pe drumul spre ieșire, Își luă din ochi rămas-bun de la locul unde se Îndrăgostise atât de neașteptat. — Viața asta e atât de ciudată, nu crezi? Îngână ea. Ai plecat la Las Vegas În căutarea aventurii, dar habar n-aveai că aventura te aștepta acasă. Exact, zâmbi el. — E valabil și pentru mine, zise ea. Am vrut să mă Întorc În Europa, În căutarea iubirii, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
capul?” l-am întrebat. A râs. „Nu, aici îmi e continuu frică”. Mințea? N-am insistat deoarece a intervenit Călugărul: „Ați auzit? Îi e frică. Dumnezeu să-l binecuvânteze. Amin”. Domnul Andrei mi-a atras atenția să ascult ce cântece îngâna Călugărul când era beat. Erau melodii tărăgănate, în care te așteptai să fie invocat cerul, dar deodată descopereai, uimit, că fostul călugăr își amintea de o femeiușcă pe care o iubise. Când se trezea din beție, era cuprins de remușcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fost adusă o mare coroană de flori, cu aceste cuvinte pe panglică: „Moartea este începutul nemuririi”; și Bătrânul în persoană ar fi ținut un discurs pe aceeași temă. Totul se petrecuse într-un fel de preistorie a azilului care se îngâna cu legenda. Întreaga asistență, își amintea Domnul Andrei, singurul care supraviețuise acelor vremuri, a vărsat lacrimi pe mormântul răposatului, cu toate că nimeni nu-l iubise și nu-l regreta. Însă după acest început promițător, a urmat o listă lungă de eșecuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de închisoare. De-acolo nu mai revenise în cătun. Într-o zi se zvonise că fusese zărit la o fereastră a azilului, iar Profetul rătăcise câteva săptămâni prin bălării, spionând. Pe el nu-l mușcau câinii care hălăduiau pe-acolo. Îngâna cu ciotul lui de limbă sunete nearticulate pe care însă câinii, se pare, le înțelegeau, ca și în cazul Hingherului. Dar n-a izbutit să afle nimic și cu timpul nimeni n-a mai crezut în zvonul care făcuse cătunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o fac. Dau vina pe el și pe maică-sa. — Ce mai face nepoțelul meu drag? zice În mesajul pe care-l lasă În fiecare zi, de mai multe ori, pe robotul telefonic. Cum Îi mai e bebelușului meu iubit? Îngînă ea, În timp ce eu scutur din cap, vrînd s-o scutur pe ea și să-i strig că nu e bebelușul ei, vacă proastă, ci al meu. Iar acum cîteva zile, zice „Salutare, băieții mei frumoși“. Lupt cu furia care crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
care nu era urmărită sau cunoscută că ar fi săvârșit vreo crimă. Toți însă, inclusiv adalingii, dacă găzduiau un străin pe timp de noapte, trebuiau să-l informeze pe șeful gospodăriei. A apărut la locul cu pricina când noaptea se-ngâna cu ziua; adunarea era deja întrunită. Era de față și Anselmo, judecătorul, așteptând porunci; m-am așezat lângă el. Liutperto a sosit lac de sudoare și a spus: - Faroald, preotul acesta este nebun; refuză să iasă din casă și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în ochii lor. Dintre toate aceste personaje, două păreau să se bucure de aceeași autoritate: Arioald din Torino și Gisulf din Benevento, care erau gasindi, adică vasalii cei mai apropiați regelui. În ziua întrunirii am pornit călare, pe când noaptea se îngâna cu zorii; pe tot parcursul drumului am văzut cum grupuri din toate colțurile regatului se îndreptau spre Verona. Am trecut prin for, am ieșit din incinta de ziduri pe o poartă dublă de marmură, am ajuns în breit, adică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și au depus mărturie că regina avea menstruație, dovadă stând fesele impregnate cu sânge. În aceeași seară a fost trimisă din nou la mănăstirea din care plecase, fără ca Rotari să-i adreseze măcar un cuvânt. Am însoțit-o pe când se îngâna noaptea cu ziua, având la dispoziție o mică escortă și două care. Era cu mine și micul Rodoald, care o ura din răsputeri pe Gundeperga și se bucura să o vadă în starea aceea de umilire. Am dus-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a fost găsit. Au ieșit la iveală rămășițele pământești ale unei femei sau ale unei tinere, drept care el odihnește alături de cineva necunoscut. Un cioban, ajuns cu puțin înaintea mea la biserică, a declarat că l-ar fi auzit pe muribund îngânând rugăciunea care începe cu cuvintele Suscipe, Domine, servum tuum, și iată de ce cred că s-a căit de erezia lui în ultimele clipe de viață, așa că nu m-am opus înmormântării sale în biserică, jurând totuși să păstrez taina locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fusese cea care Îl sunase pe când Își recita rolul nedemn din farsă. Pe display rămăsese numărul Majei. Alergă până lângă lacul statuii Minerva și se opri doar atunci când se consideră destul de departe de influența nefastă a Facultății de Drept. — Aris? Îngână vocea ei subțire, educată și perfectă. Bea-ți paharul până la fund - Îngenunchează, căci Ea Îi aparține, Închină-te, căci el are totul și poate totul, iar tu nu ai nimic. Ți-a lăsat fărâmele banilor lui, deșeurile eredității sale genetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]