1,318 matches
-
la începutul secolului deși chiar și așa era mult prea demult și alta să te naști în secolul trecut. De ce l-a mințit? se întrebase el. Nu te-a mințit, a încercat maică-sa să-l liniștească. Spunând asta, zâmbise îngăduitoare. N-a fost decât o șotie de-a lu' taică-tău. Doar îl cunoști. S-a amuzat și el un pic... Dar lui Barnoschi Vasile nu i s-a părut că poți să glumești cu asemenea lucruri. Patru ani adăugați
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
are să recunoască niciodată că a greșit; la fel și interlocutoarea ei regățeancă. 6 Deși mulți vor fi suspectați că le-a rămas un oarecare accent rusesc chiar și peste mulți ani. Ceea ce nu-i adevărat. Nu-i adevărat! 7 Mai îngăduitoare totuși; ba chiar, spre a le face pe plac, încercând să vorbească rusește în casă, dar cu un tot mai pronunțat accent românesc pe măsura trecerii anilor. 8 Se cânta în draci Oci ciornîie și atâtea altele, precum Cijîk-pijîk, gde
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
compătimeam sincer. Euripide calmă situația folosindu-se de același gest autoritar al mâinii drepte, gest cu care se vede treaba că publicul era pe deplin obișnuit. - Am să trec cu vederea intervenția ta, domnule Maro, spuse Euripide, încercând să pară îngăduitor. Este posibil să existe anumite resentimente... știu și eu... un șir prelung de frustrări în fața unui asemnea talent, dar pe cuvântul meu, nu e cazul... aveți fiecare publicul vostru, nu? L-am simțit pe vecinul meu pregătit să desființeze cenaclul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
americană, după care a năvălit înapoi, cu dinții umezi recondiționați de o sumă consistentă. — Ce film e? am întrebat-o. A obținut informația bătând tastele cu unghiile ei roșii. — Pookie Hits the Trail, mi-a răspuns. — Zău? Și cine joacă? Îngăduitorul computer o știa și pe asta. — Cash Johnes și Lorne Guyland. — Ei, lasă-mă. Și care-ți place mai mult? — Nu știu, spuse ea. Amândoi sunt nașpa. Am intrat într-un bar discret luminat, dar fără discotecă, de pe Fiftieth Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
atât îmi venea să mi-o iau la labă acum. În tinerețe avusese un trup atletic, cu buze și ochi în care se citea naivitatea rurală ca o aluzie care te invita să îndrăznești. Anii care au trecut au fost îngăduitori cu Caduta Massi. Anii care au trecut au fost neîndurători cu aproape toți ceilalți. Timpul fusese năvalnic, virulent, răuvoitor. Timpul lovise din plin sub centură. Acum, la patruzeci-și de ani, ea putea să mai joace rolul principal de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pot fi distrus. Problema e că eu nu pot fi distrus. Ghicește cam câtă vreme a durat cuplajul lui Ossie cu Selina? Doi ani. Nostim, nu? Dacă am râs? aproape că am murit de atâta râs. Caraliii au fost totuși îngăduitori cu mine. Singura problemă care s-a ivit a fost dacă Fiasco-ul putea fi trecut în categoria vehiculelor deplasabile, lucru care a fost în favoarea mea. Aș fi putut scăpa doar cu acuzația de a fi fost băut. Fiasco-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Îmi pare așa de rău“. Toată dimineața aia, când moartea era atât de aproape și viața părea un lucru așa de bun - n-am chemat pe nimeni în ajutor. M-am întrebat de ce. Singura explicație ar fi cam așa. Fii îngăduitor cu mine, te rog. Toată viața mea a fost o luptă între rușine și frică. În cazul sinuciderii, rușinea învinge. Rușinea e mai tare decât frica, deși îți este în continuare frică de frică, și dintr-o dată vrei să pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
una alteia, ci se iau împreună în această ordine care, părintește, întinde brațele fiecăruia dintre noi, dintre popoare, luminându-ne, dându-ne aripile necesare zborului în tot ce făptuim. Ortodoxia este liantul acestui tot, nu pentru că este mai blândă, mai îngăduitoare, ci pentru că ea crede nelimitat în perfectibilitatea omului, salvarea omenirii. Analizând rătăcirile, căderile, să credem, fără pic de îndoială, că putem deveni mai buni decât ieri, mai luminați decât alții, mai apostolici=luminători theandrici. Nu infatuarea, mâna-n buzunar și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
holocaustului roșu- iadului comunist - care prin nenumăratele ucideri de vieți, conștiințe și idealuri, de dislocări și împrăștieri de familii, de mutilări fizice și sufletești, de deposedări de agoniseala de o viață a oamenilor, etc., a îmbolnăvit un popor optimist, ospitalier, îngăduitor și iubitor de frumos, libertate, adevăr și dreptate. Stilul sobru, coerența selectivă a faptelor, contextul istoric anapoda în care se derulează evenimentele și, mai ales, conținutul înfricoșător, de abator, al capitolelor VII și VIII, respectiv închisorile Pitești, Gherla, Baia Sprie
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de departe. Sacerdotul întinse mâna - pielea lui brună se lipea de oasele lungi, subțiri ale degetelor -, arătă spre stelă și întrebă: — Voi, grecii, o numiți obeliskos, nu-i așa? Adică micul obilos, dacă nu rostesc eu rău, mica suliță. Surâse îngăduitor, dar acel surâs pe fața brăzdată de riduri izvora, poate, dintr-un sublim dispreț. — Vouă vă place să glumiți. Dar n-ați înțeles. În limba sacră se numește ta te-hen, pământul și cerul, adică mintea omului care se înalță în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
presiunea elastică a pielii cuiva. În a patra zi, fără nici un motiv anume, anestezicele au fost retrase. Toată dimineața am vomitat în vasul smălțuit pe care mi-l ținu sub față o infirmieră. Femeia se holba la mine cu ochi îngăduitori, dar imobili. Marginea rece a vasului sub formă de rinichi mă apăsa pe obraz. Suprafața lui de porțelan era împodobită de-un fir mic de sânge rămas de la cine știe ce necunoscut care îl folosise înainte. Vomitând, mi-am sprijinit fruntea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
stâncă cu siguranță mai ocrotește poiana cu narcise sălbatice și toate basmele perenelor copilării cu viteji din rărunchii pământului fețe de fum ochi de negru diamant plaiuri sfințite de chiotele noastre copaci zâmbind neastâmpărului din noi precum chipuri de bunici îngăduitoare ciobani bălai cu ochi de stele adună flăcări din huila serii în mijlocul stânii pentru filonul de aur ce fierbe-n ceaunul cel veșnic toropită sub țolul aspru aud cașul ce-și picură zerul sub bârna de lemn afumată trupul copilului
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
știe mai multe decât Stelian despre bătrân, căci se grăbi să-i strângă mâna. Domnul Zalman! făcu el cu glas condescendent. Nu sunteți dumneavoastră fratele Anei Pauker, cel care s-a întors din Israel?... Omul cu chip de ascet zâmbi îngăduitor, ca în fața cuiva care cunoștea adevărul, dar numai pe jumătate. Te înșeli, domnul meu, clătină el din cap. Acela de care ai pomenit dumneata este Zalman Rabinsohn, un adevărat sfânt printre noi... Eu sunt doar prietenul său apropiat și frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
el se întoarse cu vestea îmbucurătoare că lucrurile erau pe cale de a se rezolva într-un mod favorabil și onorabil pentru toată lumea. Dar mai onorabil pentru ei..., replică medicul Gutman, care nu închisese deloc ochii peste noapte. Zalman Aron surâse îngăduitor, își scoase cu gesturi măsurate pălăria și se așeză pe un scaun. Nu, nu, nu, clătină el din cap, așa cum am spus: onorabil pentru toți. Și veți vedea de ce... Sprijinindu-și mâinile în baston, el începu să istorisească, cu vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
malițios. Academicianul schiță un zâmbet strepezit, apoi se prefăcu interesat să consulte un exemplar din Talmud, aflat la îndemână pe o masă, și nu mai zise nimic. ...Și ar mai fi ceva, dragii mei, glăsui Zalman Aron cu același surâs îngăduitor pe chip. Domnul cu care am tratat ar vrea să nu faceți declarații publice defavorabile pentru regim... Eu nu i-am promis nimic în privința asta... Se-nțelege că voi o să faceți așa cum o să vă dicteze conștiința... Să ne vedem ajunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de la gara din Vidra. Stelian mai lucră puțin la scriptele sale, ca să nu lase neterminat ce începuse, apoi le strânse de pe masă și le vârî cu grijă într-un dosar. Mă ocup de contabilitate, nu de politică, îi lămuri el îngăduitor ginerelui său. Nu e nimic dezonorant în treaba asta... Sever nu păru prea convins de explicație. Bău un pahar cu apă și refuză un păhărel de țuică, apoi vorbi foarte răspicat și decis: Cel mai bun lucru, tată socrule, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spună ceva, Virgil bombăni în chip de scuză că banii aceia vechi erau plini de microbi și că nu se cuvenea să fie dați pe mâna copiilor, să se joace cu ei. Arătându-și dantura încă zdravănă într-un surâs îngăduitor și complice, socrul Grigore își clătină capul bombat și lucios ca o ghiulea, de om învățat să lupte și să doboare greutățile vieții, și zise că băiatul nu făcuse nimic rău, îi plăcuse banii și voia să se joace cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și afirma cu convingere și mândrie că Victor avea să ajungă ceea ce merita: un matematician de înaltă clasă. Adică, frate, tu-i aplici băiatului zicala lui Creangă: dacă e cal, să tragă și, dacă e popă, să cetească! spuse Norica îngăduitor. Și tu, care la început ai crezut că elevul ăsta al tău nu se pricepe să extragă nici măcar o rădăcină pătrată!... Ce zici tu de Creangă e altă poveste! i-o întoarse Sever cu un aer grav, uitându-se o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zise ea printre hohotele de râs. Și nouă să știi că ne plac poeziile pe care le scrii, ținură să-l asigure pe blond celelalte două studente, vorbind la unison. Tu ești Nichi, poetul îngerilor!... Stelescu surâse blajin și dădu îngăduitor din mână: Tu, mă Ioano, și tu, mă Gheorgițo, sunteți niște fete bune, rosti el cu bonomie. Nu știu, zău, dacă chiar sunt poetul îngerilor... Că atunci când m-apucă năbădăile parcă mi-aș pune și eu o rubașcă de drac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-l aștepte pe Gildas. În noaptea aceea, pe faleză. * * * Laboratoarele Pérec se Întindeau pe două hectare la marginea mării, Înecate Într-o vegetație care datora mai mult mîinii omului și unor mari salarii plătite grădinarilor decît unei naturi prea puțin Îngăduitoare. Unitate de cercetare și de fabricare a unor produse de Îngrijire cosmetice pe bază de alge și de plancton, Întreprinderea creată de bătrînul Pérec În anii ’70 plutise pe creasta valului unei reîntoarceri la natură extrem de la modă la vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
s-ar cuveni să încerce să lege o conversație cu el, dar cum stația ei de coborâre se apropia, fără nicio introducere, i-a cerut, pe cel mai firesc ton, umbrela. Fără a-și deranja o clipă grimasa surâzândă și îngăduitoare, domnul cel în vârstă i-a întins-o fără niciun fel de comentariu și cu aceeași naturalețe. Ea a înșfăcat-o fără să stea pe gânduri și a început să înainteze cu ea pe culoarul autobuzului, ținând-o oblic, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pic. Dacă n-ar fi fost foamea care să-l irite, ne-am fi înțeles de minune noi doi. Vocea lui Lupino era caldă, moale și prietenoasă. Labele îi erau împreunate liniștit dinainte, corpul relaxat, urechile plecate. Ochii inteligenți clipeau îngăduitor. Căprioara se dezmorțea încetul cu încetul din înțepenire. S-ar fi îndepărtat, dar puiul hămesit nu dădea semne că avea să se sature prea curînd. Erau acolo, la doi pași de dușmanul lor de moarte, și știa că pierduse definitiv
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
miros de piatră și de oaie. Dughenile, scobite în zidurile de lut, se împuținaseră; Janine simțea că n-o mai duc picioarele. Bărbatul ei, în schimb, era din ce în ce mai vesel. Începea să-și vândă marfa și de aceea se arăta mai îngăduitor. Îi spunea Janinei "micuța mea". Călătoria se arăta a nu fi fost zadarnică. "Nici nu încape vorbă, spunea Janine, e mult mai bine să ne înțelegem de-a dreptul cu ei." Se întoarseră în centru pe o altă stradă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
bază le Însumau pe cele de sus și erau scrise mai apăsat cu o cerneală roșie care le oferea un impunător aer concluziv. Ce de aritmetică, domnu' Precup! exclamă Gheretă În timp ce restituia carnețelul cu un nedisimulat respect. Dionisie Precup zâmbi Îngăduitor. Se aștepta la o asemenea confuzie. Aritmetică, Sebastiane? (Își permise să-l tutuiască acum când superioritatea sa nu mai era doar una a vârstei.) Viață, Sebastiane, viață! Viață, viață, Îngână nedumerit Gheretă, da' la ce servește, asta-i Întrebarea, dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
când ajunge pe Vaczi Utcá sau pe Kärtner Strasse. La intervale știute de el, claxona o dată scurt. Taximetriștii din parcarea hotelului Îi răspundeau imediat cu claxoane muzicale spre Încântarea celor fără mașini, care fluierau sau aplaudau, după posibilități, sub privirile Îngăduitoare ale polițiștilor puși să supravegheze acest miting al prieteniei româno-evreiești. Pe ducă, măi, a zis șefu', odată cu plecarea lu' domnu' Cain. Care și lui i-o fo' reparat odată ceasu', spuse sergent Ispas, gata să sfarme microfonul pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]