2,826 matches
-
vedea o piatră în orișice agată și o infatuare-n al meu crez. Urc și cobor pe dune, convins că-i în zadar să cred că viața-mi încă mai cutează, sperând să mai găsească acea dorită oază unde să-ngenunchez ca-ntr-un altar. Regretul e nisipul în bice prefăcut ce mă plesnesc întruna fără milă. Și totuși încă-n gânduri un rest de clorofilă se vrea-ntr-un ulm, în plin deșert crescut. Hecate Am fost cumva Hecate? Îmi
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372920_a_374249]
-
golgote. ******* Mi se zbate-n piept pasăre de foc ce strânge grăbită din al meu nedrept pești de nenoroc ce vor s-o înghită. ******* Ne-nțelesul gând ce m-a torturat cu târzii regrete îți stă-n prag flămând și îngenuncheat de aceeași sete. ******* Carele de foc ce-au trecut vuind peste sentimente astăzi stau pe loc, pe-al uitării grind ruginind absente. ******* Vin ca să mă duc și mă duc să vin bâjbâind cu teamă pe ce drum s-apuc ca
ŢĂNDĂRI VIOLETE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/372982_a_374311]
-
ramificații în universul artistic, el însuși îmbrățișând artele frumoase. În patria sa de pe „Continentul negru” și-a întemeiat o familie, cu o fată sud-africană și totul părea să fie bine, dar jarul dorului de frate, apoi drama care l-a îngenuncheat pe acesta au dat putere unei boli care l-a învins și pe el. Toată viața trăită departe unul de celălalt a însemnat pentru Cornel și Mircea Constantiniu un dor amar, un plâns mocnit, continuu, o fântână de lacrimi în
CORNEL CONSTANTINIU LAVIURI PE PORTATIV de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/372990_a_374319]
-
Rasfrangere > ȘI POEMELE MOR Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 224 din 12 august 2011 Toate Articolele Autorului Se năruie Cuvântul peste mine Poemele de versuri se dezbracă Precum regina viforând albine Le mută în a codrului prisacă. Mă îngenunche apăsarea vinii Eliberând din rime suferința În albul iambic se îmbată crinii Metafora din roze bea căința. Accentele reclamă bumerangul Întors din ferecatele tenebre. Pierzându-și pragul,lamura și rangul Versetul ia ecoul din vertebre. Referință Bibliografică: și poemele mor
ŞI POEMELE MOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371181_a_372510]
-
în inima mea. După câteva lovituri, timp în care ieșea un praf de parcă ar fi ieșit sufletul pietrei, aceasta se sfărâma, se desprindea în felii, după cum o formase timpul. Priveam cu uimire forța omului, în fata căreia până și pietrele îngenunchează. Câți ani le-au trebuit să devină bolovani, iar omului nu-i păsa de viața lor, îi rănea, îi sfărâma fără pic de regret! L-am rugat și l-am întrebat, mai în glumă, mai în serios: „Nicule, mai încet
NICOLAE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371189_a_372518]
-
da naștere unui Fiu... „Păstorii s-au întâlnit, s-au sfătuit,/ și la drum au pornit,/ locul să găsească unde Fecioara Maria/ pe Hristos avea să-l nască,/ Fiul ei cel Sfânt,/ Om-Dumnezeu pe pământ./ Pruncul în pântecul mamei a-îngenuncheat/ și pe Dumnezeu l-a rugat/ ca Maica să-l nască,/ lumea aceasta s-o cunoască,/ nouă să ne prorocească./ Maria genunchii Fiului i-a mângâiat/ și Dumnezeului s-a rugat/ pentru noi să-l nască./ În acea noapte sfântă
CRĂCIUNUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344817_a_346146]
-
atitudini, învățături, tâlcuiri, îndrumări și explicații care sunt valabile și astăzi. Tragedia vieții Sfântului Ioan ne arată ce adâncă conștiință religioasă a avut ierarhul, în fața moaștelor căruia a trebuit să se plece împăratul Teodosie al II-lea (408-450) și să îngenuncheze, cerând iertare pentru păcatele părinților săi. În calitate de Episcop, Sfântul Ioan Hrisostom a aplanat unele conflicte între împărat și oficialii săi, în special în probleme foarte importante; a intervenit în probleme disciplinare convocând sinoade, destituind episcopi, închizând biserici non-niceene; de asemenea
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. IOAN ALEXANDRU MIZGAN, SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR – ARHIEPISCOP LA CONSTANTINOPOL, EDITURA „THEOSIS”, ORADEA, 2016, 116 PAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2092 [Corola-blog/BlogPost/344792_a_346121]
-
scurt timp, cei prezenți au luat cunoștință cu evenimentele petrecute, separat, în viața familiei Cristache. Doar nebunul înțelesese poate altceva. Se apropiase de gard și se agita, arătând cu mâna spre cele patru femei. Apoi ridică brațele spre cer și îngenunche, întregind tabloul în care murmure de vară curgeau laconic peste viață. Referință Bibliografică: PROMISIUNEA DE JOI (VIII) / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 829, Anul III, 08 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gina Zaharia : Toate Drepturile
PROMISIUNEA DE JOI (VIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345745_a_347074]
-
Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 838 din 17 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Voi fi una cu pământul și voi respira ca el Îmi vor crește flori pe frunte, m-or ascunde rădăcini Un copac în pragul serii va îngenunchea fidel Să mă apere de teamă, să-mi mai cumpere din vini... Și pe brațe-or plânge plopii, ca-ntr-un vers nevinovat Ghiocei vor face umbră cu miresme de copil Ploi spăla-vor umbra morții de cenușă și păcat
DE DINCOLO de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345866_a_347195]
-
piept o inimă infamă. Mi-e Țara- nlăcrimată sub cerul fără stele. În gând, mângâi în șoaptă încărunțitul plai. Un curcubeu de... lacrimi se-nalță până-n rai Picurând de-acolo... tristețile din ele. Pe-altarele tristeții s-au adunat cascade... Îngenunchez în fața pădurilor ce... mor Și încă sper ca Glia-mi să-nalțe baricade Întinse pînă-n Rai, în Lumea fără de... nor. © D. Theiss Referință Bibliografică: Mi-e Țara-nlăcrimată / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 843, Anul III, 22 aprilie
MI-E ŢARA-NLĂCRIMATĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345957_a_347286]
-
menghină. Stresul acest dușman al omului modern mă biciuia. Dar atunci și acolo am înțeles cum poate fi învins stresul această urâtă stare a minții și a sufletului ce vine peste om ca o plagă ce cuprinde întreaga ființă. Am îngenuncheat și am făcut următoarea rugăciune, o redau ca ideie nu cuvânt cu cuvânt pentru că nu am înregistrato. Dar vreau să afirm că nu a fost ceva magic în cuvintele mele, ci în atitudinea suferindului care simțind că nu mai are
STRĂBĂTÂND VALURILE VIEŢII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346040_a_347369]
-
aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Strivește-mi tâmpla cu ultima „mână de întuneric” când zorii mijesc doar așa voi purta în suflet semnul zilei aducătoare de noroc... Strivește-mi tâmpla cu dumnezeiasca frumusețe a florilor ce-și dăruiesc parfumul drumeților îngenuncheați la răscruce... * ... n-o să mă doară nici oglinzile sfărâmate ale cerului căzute peste brațele-mi ce și-au dorit un legământ cu absolutul și-o singură îmbrățișare cu Zeii... Strivește-mi trupul cu munții falnici și izvoarele repezi și n-
DIN JURNALUL UNEI ZILE ( *50 DE PRIMĂVERI ŞI CEVA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347764_a_349093]
-
în luna dulce-a lui april ne sărută îngerii și părul tău trece prin mine ca un râu părul tău de aur prăfuit de brume unduind în bucle blonde valuri face trestia vibrează limpede visându-l ochiul dus în doruri îngenunche gândul peste steaua dulce care stă să cadă nu mă pot întoarce să te văd cum vii tu mireasă dulce lasă-mă în gându-mi să te simt regină peste plaiuri sure să te am în sânge ca pe-un
IMN ÎNCHINAT DRAGOSTEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347795_a_349124]
-
Nici o statuie, nici o icoană nici un vas cu apă sfințită, nici o sfântă relicvă. Nu au preoți și nici sfinți. Păstrează bacșișul pentru „sfinții conlocuitori cu funcții”, iar cu Alah din ceruri discută direct, chiar și fără un mobil sau tabletă. Simplu, îngenunchezi cu fața spre Meca și îi spui Dumnezeului tău tot ce ai pe suflet. El, Alah, îți poate ierta păcatele mărturisite nefiind necesar un popă care le-ar putea divulga securității cum au făcut-o mulți în toate timpurile, nu
ÎNVIEREA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347860_a_349189]
-
care se numeșteParis și Elena. Știind că aveți mare talent dramatic, v-am copiat rolul și vi-l înmânez. Eu joc pe Paris și dumneavoastră pe Elena. Eminescu scoase o hârtie din buzunar și i-o întinse Veronicăi râzând. Apoi îngenunche în omătul ierbii și începu să joace rolul lui Paris: Tu ești o undă, eu sunt o zare Eu sunt un țărmur, tu ești o mare, Tu ești o noapte, eu sunt o stea, Iubita mea! Veronica Micle încremeni, se
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
încercat în tinerețe, acum devine realitate. „Florența... Cimitirul... Dante... Beatrice... Sarcofagul de marmoră al Beatricei... Dante coboară ușor culmea dealului privind, visător, panorama îndepărtată a orașului... Se întâlnește cu un grup de copii gălăgioși și se îndreaptă spre mormântul Beatricei, îngenunche în fața lui, Veronica parcă-l zărea printre pleoape... Adormise, gândurile ei devin vise... Ea, moartă la Florența în acel frumos sarcofag de marmoră albă. Dar era o moartă vie căci îl vedea pe Mihai, care-i luase locul lui Dante
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
în fața lui, Veronica parcă-l zărea printre pleoape... Adormise, gândurile ei devin vise... Ea, moartă la Florența în acel frumos sarcofag de marmoră albă. Dar era o moartă vie căci îl vedea pe Mihai, care-i luase locul lui Dante; îngenunchease lângă mormântul ei și evoca spiritele să-i învieze iubita. Ușor, din mormânt se ridică Veronica, reîncarnată în Beatrice, îl ia pe Mihai de mână și merg așa printre portaluri mortuare, pe sub colonade de gheață... Eminescu avea pe cap o
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
să sune și nu i se răspunse, împinse ușa, o întredeschise ușor, văzu că nu e încuiată și păși ușor pe coridor spre camera Veronicăi. Pe femeie o zări culcată în pat, citea între perini. Mihai se repezi în cameră, îngenunche în fața Veronicăi și, glumind, începu să recite câteva diatribe din Biblie: -La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul - șopti el, zâmbind, - și pământul era nelocuit și gol, întuneric era deasupra adâncului și duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
bine să fiu acasă, să-mi mângâi părinții, frații, să respir acelaș aer respirat de ei ei.... Prima dată când m-am întors acasă, după nouă ani petrecuți departe de plaiurile natale, atunci când am intrat în locuința părinților mei, am îngenuncheat și am sărutat... parchetul. A fost ca o ușurare sufletească, acel moment. Numai cine a trecut prin această stare sufletească, poate înțelege ceea ce încerc să redau prin aceste cuvinte... Soarta ne-a scris, pentru fiecare dintre noi, scenarii diferite; mie
VIAŢA ESTE MULT PREA SCURTĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347287_a_348616]
-
că mă trezesc printre năluci, dansând cu frigul iernii-n brațe. amețit, în piruete, mă taie, când țâșnesc, la mațe negre umbre din perete. și vii la timp, ca o salvare, în beznă, dulce licărit și, dup-o gingașă mustrare, îngenunchez spre răsărit... Referință Bibliografică: și dacă iarna ne desparte... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 734, Anul III, 03 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ŞI DACĂ IARNA NE DESPARTE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348816_a_350145]
-
își făcu apariția socrul lui Caiafa, arhiereul Anna. -Ce vom face? întrebă acesta îngrijorat. -Vom afla mai întâi de la căpitanul Ahav ce s-a petrecut, și vom vedea ce trebuie făcut. Ahav Caleb fu introdus în încăpere și vru să îngenuncheze și să sărute mâna arhiereului. -Lasă asta acum Ahav! Povestește-ne ce știi! Acesta istorisi tot ce văzuse și făcuse. Cei doi arhierei căzură pe gânduri. -Cum au reușit totuși? spuse arhiereul Anna bătându-și obrazul cu palma. -Căpitane Ahav
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
par în reluare, târându-se greoi, rafalele de vânt pătrund în trupul slăbit. Carne trecătoare. Încovoiat de timp înaintezi greu, mâlul gros împiedică mișcarea. Amintirile se derulează ca un film vechi, întrerupt de tehnica primitivă alb-negru, culorile străbat printre scene. Îngenunchezi secerat de durere. Neputincios strângi în pumni mâzga lipicioasă. Dorința de a ajunge la scări te impulsionează, pătrunde in sânge, acționează ca o supapă a gândului ... pompează prin vene, încălzește inima și urcă spre creier. Explozia de scântei inundă centrul
CALATOR.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348867_a_350196]
-
impozite”. Carol al Dii făcu ședință cu toți sa lariații și, plângând, le spuse că țara a pierdut pe cel mai mare om și trebuie să lase toți capetele în jos un minut în semn de respect, Ion al Oații îngenunche și se rugă pentru sufletul mortului, toți luaseră o mască de oameni triști, câțiva comuniști se smiorcăiau într-un colț de mila tovarășului... Imediat ce terminară ședința, Carol cu Ion al Oații plecară la București să-și ia la revedere de la
ÎNMORMÂNTAREA (FRAGMENT DIN ROMANUL MOROMEŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348915_a_350244]
-
au pus hlamide albe Brodate-n roz de soare. Sărută cerul floarea Când vântul o răsfiră Și se cunună zarea, Iar fluturii conspiră. E-atâta frumusețe La nunta de petale, Dar simt cumva tristețe Când văd cum ramuri goale, Umile-ngenunchează Tot sărutând pământul Și tremură a groază Când rău, nechează vântul. Ne-asemănăm cu ei În mândra tinerețe, Pe trupuri ca de zei, Veșminte îndrăznețe. În florile dorinței Stamine de candoare Și arșița ființei Prea mult risipitoare. Vâltoarea vieții fură
AU ÎNFLORIT CIREŞII... de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348941_a_350270]
-
Cuvânt, poetul clădește o cetate a veșniciei, lăsând să plouă cu raze de credință care să ne dezmierde trupurile și sufletele. Ne conduce către Adevăr și ne lasă să descoperim cea mai frumoasă cale de a ne mântui: cunoașterea Domnului. Îngenuncheat la tâmpla nopții, Traian Vasilcău alungă întunericul de orișiunde și face să răsară Soarele pe pământul existenței noastre. La picioarele sale cade lumina sacră lăsând pentru totdeauna să învăluie sfeșnicul în rugăciune. ---------------------------------- Alexandra MIHALACHE 28 aprilie 2015 Slobozia Referință Bibliografică
TRAIAN VASILCĂU, CĂLĂTORUL NEMĂRGINIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348946_a_350275]