5,200 matches
-
foto: artist TOMPOS OPRA AGOTA felie de pâine în mâna crăpată de ger? agonie a sufletului hălăduind printre umbrele cuvintelor? palma întinsă a gândului cerșind adevăr, sensuri, taie noaptea și trupul strâns deasupra valizei de visuri. banal. milă a buzelor înghețate într-o metaforă falsă, vers, într-un poem al minciunii, și trup răstignit în uitare, nimic pe falii de timp, când culorile strigă în peștera așteptărilor? asta ești fericire? cine ești, umbră cu trup de femeie, furișându-ți picăturile de
CINE EŞTI? de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364533_a_365862]
-
NOSTRU SE-NTRERUPEA BRUSC Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Jocul nostru se-ntrerupea brusc În zilele ploioase ca o Veveriță când ieșeam să-mi usc labele. Iar tu strigai: Makao! Înghețase-n baltă pipirigul Eu aveam o teamă de scaieți Tu fugeai să nu te prindă frigul Să întâmpini alte dimineți Nu iubito, munții nu-s de vină Dacă tu nu mai citești jurnalul Trage storul, fă lumină Clovnul a fugit
JOCUL NOSTRU SE-NTRERUPEA BRUSC de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364598_a_365927]
-
am simțit nu numai protecția “valvelor înălțimilor muntoase” ci și ceea ce Eminescu numea “sămânța de lumină, ... duhul - reflexul energiei divine, loc al împăcării contrariilor: Iar duh dă-i tu, Zamolxe, sămânță de lumină/ Din duhul gurii tale ce arde și îngheață”(Strigoii). Sau poate ... era imposibil să nu te gândești la Deceneu, marele preot, viceregele dac aflat printre înțelepții despre care vorbesc și Placuțele de la Sinaia, cum e celebra plăcuță cu numărul 21, care amintește și despre doi (?! ) zei. Alături de “zeul
SEMNE ŞI MIRACOLE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361285_a_362614]
-
m-a trezit din reverie Căci vedeam cu ochii minții pământene peste mie! AȘTEPTÂND PRIMĂVARA Au răsărit fără veste ghiocei de-un alb aprins Bate vânt de primăvară peste-un crâng fără cuprins Soarele încremenit nici nu arde, nici nu-ngheață La-ntâmplare-au apărut smocurile de verdeață Insistent ciocănitoarea bate-n ușile din pomi Să trezească din visare milioanele de gnomi. Cum vremea e capricioasă, la începutul lui april, Gerul rece nu-mi dă pace să compun un vodevil. Fără
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
când până și aerul costă bani grei, cineva să dea trecătorilor, cărți de pomană. Glasul scriitorului putea fi auzit numai în micile pauze sau când arareori, vacarmul muzicii se domolea pentru câteva momente. Solomon repeta la nesfârșit, cu trăsăturile feței înghețate într-o ingenuă grimasă, ca și cum ar fi avut un junghi la inimă: ”Citiți, măi copii! Citiți. Atâta vă costă, dragii mei: să citiți...” Era în al nouălea cer că vedea pe fețele celor care primeau romanul, o nesecată fericire, el
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
un altfel de meșteșug prin care să intri subtil în straturile străvechi ale ființei tale, poate că descoperirile ar uimi soarele, luna și toate astrele uriașe prin care ai trecut odată demult prea curat să fi ars, prea iubitor să îngheți, prea sfânt să fii prins în coarnele nescinstitului. *** Să renunți într-un anumit moment la iluziile iubirii pământene, pentru că totul este iluzie în această iubire, și asta mi-o explică foarte clar o viziune veche bine determinată de care sunt
DESPRE IUBIRE DOMOL SE GÂNDEŞTE RAPID SE RESPIRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362759_a_364088]
-
teamă de animalele sălbatice? Afin: Le cunosc toate obiceiurile. Mai bine reușești să cunoști un animal decât un om. Oamenii sunt foarte schimbători. Sunt foarte puțini aceia care sunt ca o adiere caldă de primăvară. Majoritatea te ard sau îți îngheață sufletul. Psihologul: Ai trăit prea mult izolat de lume. Afin: Nu-mi pare rău. Lumea are reguli menite să-i rănească pe oamenii buni sau pe cei inocenți. Psihologul: Mai dorești să îmi împărtășești ceva? Afin: Poate. Psihologul: Te ascult
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
din fundal se poate zări chipul unei femei în interiorul unei picături de apă. Personajele: Afin, psihologul și polițistul. Afin: Într-o dimineață rece a lui decembrie o picătură de gheață mi-a bătut la geamul sălașului. Mi-am spus: A înghețat afară. Nu pot să uit acea zi. Era treisprezece decembrie. Am deschis ușa să admir noua față a naturii. Pe prag se afla o tânără. Era aproape înghețată. Am dus-o repede în sălaș și am așezat-o lângă foc
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
în februarie. Au fost cele mai magice luni din viața mea. Nimic mai frumos nu mi se putea întâmpla în viață. Știam sigur că ziua de treisprezece mie îmi poartă noroc. Era luni, într-o zi de treisprezece. Totul a înghețat, doar în viața mea s-a aprins o flacără. Fiecare zi avea alt chip. Povesteam ore în șir îmbrățișați și sobindu-ne din priviri. Când gerul era mai domol ne aruncam în zăpadă. Ne jucam până ce soarele asfințea. Nu mai eram
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
Eliza, s-o ia la urat. Fetele chiar începură o urătură copilărească. - Du-te și dă-le drumul în casă! zise mama către Eliza. Ai grijă sa nu fie dezlegat Leo, dulăul ... Eliza a adus fetele în casa. Erau deja înghețate de ger. - Unde v-ați pornit voi așa în noapte, pe gerul ăsta? Nu vă e bine în casă? Eliza simțea că prezența fetelor o va îndupleca pe mama ei s-o lase și pe ea la urat. - Mamă, nu
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
înapoi în casă!... Să nu mă duc eu după tine să te caut pe la casele oamenilor! Fetele chicotiră bucuroase. După ce Eliza se înfofoli bine la picioare și pe cap, ceata de fete plecă zglobie prin sat. Umblară cât umblară, până înghețară bine. Atunci veniră acasă, lăudându-se cu bănuții și darurile primite de pe la vecini. Fetele grupului se risipiră și ele pe la casele lor, încă înainte de a se face noapte târzie. Cam spre miezul nopții, când pădurarul cu soția lui, cu Moș
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
bine zis, este prins într-o irepetabilă ecuație a estetismului interior, acolo unde linia rațiunii se întretaie atât de armonios cu aceea a sufletului. Presupunând că, într-o oarecare zi nefastă din istoria omenirii, destinul acesteia din urmă și-ar îngheța brusc trecerea sa telurică, creațiile visătorului de altădată din vatra părintească a Beiușului românesc, iar acum din cea a Holonului israelit, vor putea cu certitudine recompune, la o simplă lectură a privirii, o mică parte din trecutul ei organic și
GEORGE GOLDHAMMER ŞI ARTA DE A IMORTALIZA TIMPUL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362854_a_364183]
-
azi la portiță/ Cu unelte speciale/ A pictat totul, în cale.// A-nceput c-o tușă fină/ Pentru raza de lumină,/ Apoi una și mai groasă,/ Pe la fiecare casă.// Cumpăna de la fântână/ De ninsoare-i acum plină,/ Pomii goi și înghețați/ Tot în alb sunt îmbrăcați.// Chiar și biata pisicuță/ Are-o pată pe lăbuță,/ Nici cățelul n-a scăpat,/ Tot cu alb e colorat.// Iar aleea e pavată/ Cu un covoraș de vată./ Ce culoare-a folosit,/ Mai rămâne de
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]
-
-i împiedica să vadă, sau să înțeleagă, ce se petrece, le spori nervozitatea și neliniștea. Cristian își croi drum fără prea multă ceremonie, trăgându-și mama hotărât de mână, dar văzând cele două trupuri înlănțuite ce zăceau încă, pe caldarâm, îngheță de groază. - Liviu... Lea!... strigă Maria, aruncându-se disperată asupra celor doi. Liviu acoperise cu trupul lui pe tânăra ce zăcea palidă ca ceara, imobilă și cu privirea golită de orice expresie, încercând parcă, să-i reanimeze sufletul ce paralizase
DILEME 23 de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362886_a_364215]
-
berbec, pe lângă una de oaie, o pulpă de cocoș lângă una de găină sau o pulpă de țap, pe lângă una de capră, ești avantajat. La fel, dacă iei din congelatoarele alea enorme cu uși culisante din sticlă, pe care-ți îngheață mâinile ca iarna, ceafă, creieri, limbă, mandibule cu gingii cu tot, unghii, femururi, tibii, adidași de porc, etc. Dacă în momentul decontului, lângă ceafa de porc, ai în coș și o ceafă de scroafă sau dacă lângă limba de vacă
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
câmp, le admira culorile și parfumul. După o mică pauză, a continuat: „Viața este atât de frumoasă numai dacă știi s-o trăiești”. Simțind parcă deodată fiorul iernii, a deschis ochii, șoptind: În munții noștri astăzi zăpezile torc leneși/ Izvoarele îngheață în clinchete subțiri/ Și caprele de munte...” Pe 22 decembrie, la ora 2 dimineața, a murit. Două zile mai târziu, la amiază, persoane îndoliate s-au adunat la Casa Scriitorilor, unde mai mulți scriitori proeminenți au citit și poemul său
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
transmită un mesaj la familia lui, să vină după el? Parcă auzind conversația din păpuriș, arătarea prinse a arunca spre ei o ploaie de apă îngroșată cu pământ, frunze și bucăți de trestii rupte, într-o zbatere nebună care le îngheță celor doi pescari sângele în vene. -- Ăsta e periculos, Nelule, s-a zis cu pescuitu’ din noaptea asta! Am face mai bine să ne cărăm de-aici. -- Dacă ne urmărește? Nea Fane căzu pe gânduri. Ce știa el despre extratereștrii
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
să-l strig Strâns în lațuri înghimpate, printre ochiuri să înoate... L-a îndoliat secunda ce pândea la colț de viață Să-i oprească destinații și să-l părăsească-n drum Într-o zi atât de goală, când și gândurile-ngheață Eu aștept încă, norocul într-un vers cu ce și cum Cu o iarnă-n brațe goale, cu-n Crăciun fără colind În păduri fără izvoare și cu brazi tânjind spre sus Cu o stea nemuritoare după care-alerg s-o
NOROC ÎNTEMNIŢAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363039_a_364368]
-
I. EUGEN SIMION - OCHIUL MAGIC MINTE DE ÎNGHEAȚĂ APELE, de Eugen Simion, publicat în Ediția nr. 1504 din 12 februarie 2015. România literară (nr. 1-2, a.c.), revistă condusă de acad. N. Manolescu, ambasadorul nostru la U.N.E.S.C.O., îmi dedică, la rubrica Ochiul magic, un articol foarte iritat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/363060_a_364389]
-
Holul lung și aglomerat cu cartoane, mirosea pătrunzător a mâncare. Mai bătu odată și pe dinăuntru. Se auzeau voci din bucătărie, așa că porni cu pas șovăitor în direcția lor. Bătu scurt în ușa semideschisă și făcu câțiva pași în față. Îngheță, cu ochii măriți. Părintele, preoteasa și încă doi oameni stăteau în jurul mesei, închinând cupe cu vin și cinstind din pomana unui porc. Preoteasa sări în picioare, ca și când ar fi văzut o nălucă: - Mătușă Saveta! Femeia se întoarse anevoios pe călcâie
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
fac o criză. După două ore de plânsete, țipete, refuzuri din partea lui Victor, sunt la capătul puterilor. - Gata. Te poți opri. Continui mai târziu, cedez eu. Iată că apare și cea mică de la joacă. - Tati! Tati! strigă ea fericită. Am înghețat. Mă uit la ea și îi observ obrăjorii îmbujorați. E ca o prințesă. Dar o prințesă murdară, plină de noroi înghețat. Unde o fi căzut? Acum nu mai are importanță. O iau pe sus și fug cu ea în baie
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
voi duce la zei. Speranța mă va ninge cu roiuri argintii, Când așteptările vor fi zădărnicite. Iar povestea noastră în care te-aștept să vii, Va răsuna mereu de proaspete colinde. Când viscolul îmi va duce dorul tău în zbor, Îngheață amintirea din basm fără sfârșit. Zăpezi eterne mă ascund sub nămeți de dor, Să nu pot uita nicicând, cât de mult te-am iubit! De dorul iubirii în selenare furtuni, Voi aștepta încă un veac de suferință, Colindele zăpezilor târzii
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
Iar cer de stele se oglindește-n ape, S-aprindă felinare-n feerică noapte. Pe munți strălucește cunună de stele, Când basm pune vrajă-n gândurile mele, Să îmi încingă ideile aprinse Și scântei să lase în slovele scrise. Privirea îngheață pe geamul de cleștar, Când lacrimi îmi topesc sufletul de ghețar, Să pictez ramuri cu mii de diamante, Pe geana lunii cu vise revărsate. În sânul iernii cu mantie de gheață Tremură de dor a inimii speranță, Iar gândurile cu
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
diamante, Pe geana lunii cu vise revărsate. În sânul iernii cu mantie de gheață Tremură de dor a inimii speranță, Iar gândurile cu vise poleite În raze de cuvinte sunt împletite. Cu dorul iubirii ce-n așteptări s-a stins, Îngheață speranța pe creștetul meu nins De ani ce-n tâmple argintii nu mai au loc. Să-mi ducă povestea în soartă cu noroc. Pe aripi mă duce idee măiastră, În stele să scriu basm din privire albastră, Când magică este
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
privire albastră, Când magică este povestea de viață, Cu floarea speranței în ramuri de gheață. Autor Maria Filipoiu Antologia „Colindele zăpezilor târzii", Editura Leric graph și Colecția Grai românesc VISCOLUL AMINTIRILOR Mă viscolește amintirea Din primăvara vieții noastre, Iar doru-mi îngheață privirea, Când ning tristeți din zări albastre. Pe chipul tău văd neputința De-a face un popas în trecut. Zadarnică îți e căința, Că în iubirea mea n-ai crezut. Din ochii tăi plouă regretul, Că nu poți da timpul
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]