KorAP: Find »[drukola/base=înghițitură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...56 >

1,399 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

simpatică. Se opri și păru că se gândește o clipă. Dar da, cred că e și amuzantă. — Mersi. Jesse arătă spre manuscris și spuse: — Ai vreo părere până acum sau, după procedura standard, nu discuți până nu termini? Luă o înghițitură din sticla cu apă. Bucuroasă că el îi găsise o scuză în condițiile în care ei nu-i trecuse prin cap niciuna, Leigh răspunse vag: — Am citit doar șaptezeci de pagini, așa că mai bine aștept până termin. Tuși. Jesse o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Adriana lovi colivia cu dosul mâinii și imediat Otis încercă s-o ciupească. — Povestește-ne tot! Cine era? Unde? Când? Cum? A fost bine? E viitorul tată al copiilor tăi? Emmy se așeză pe podea și luă o luă o înghițitură zdravănă de vin, bucurându-se de atenția care i se acorda. — Îl cheamă George. E student la drept în Miami. Evident l-am întâlnit când am fost în vizită la Izzie și Kevin. Pur și simplu s-a întâmplat, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
simplu. Asta înseamnă că simți ceva pentru Jesse? — Nu! Adică, da. Într-un fel. De fapt Jesse n-are nicio legătură. E vorba de Russell și de mine. Emmy scoase o sticlă de apă din geantă, bău din ea o înghițitură, apoi i-o întinse lui Leigh. Leigh refuză clătinând din cap. Am priceput, spuse Emmy atentă. Dar sunt sigură că nu ai de gând să spui cuiva ceva dureros numai ca să te descarci pe tine. Adică, dacă nu-ți ajută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
că de-aia nu mai vreau să lucrez cu el și chiar a încercat să-mi explice că autorul ăsta cam gagicar făcea parte din înțelegere, un risc al meseriei sau cam așa ceva. Leigh râse cu tristețe și luă o înghițitură de ceai. Mă întreb ce-ar zice dacă ar ști că practic eu l-am tras pe Jesse în pat. — Querida, nu pot să cred că ți-ai dat demisia! Ce planuri ai? — Știi ce? Pentru prima dată în viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
așa? întrebă Adriana într-un fel care arăta că știa deja că răspunsul va fi Bineînțeles că nu. Doar nu se așteaptă că, dacă te-a găsit, acum trebuie să te duci după el ca un cățeluș? Emmy luă o înghițitură zdravănă de martini, puse cu grijă paharul pe masă și-i zâmbi Adrianei. Cred că ar trebui să încep deja să latru. — Emmy! dădu Adriana să spună. Nu te-am învățat eu că — Aceasta ridică o mână s-o oprească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

jos, studiind cu atenție spuma din paharele de bere. Ruby se Întoarse rânjind la locul ei. —Ei, dar știu că i-ai Întristat, făcu Sam cu o mutră impresionată. Ce le-ai zis? — De fapt nimic, răspunse ea luând o Înghițitură de apă. Le-am zis că ce frumos e afară. Dar cred că mi-am atins scopul, nu? Absolut, fu el de acord. După cină, Sam o duse cu mașina acasă. M-am simțit excelent În seara asta, Îi spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
plimbare. Mititelul a dat toată ziua din piciorușe, așa că mama s-a gândit că aerul curat o să-l liniștească. Să sperăm, admise Saul, dar indiferent cum o să fie, eu Îl hrănesc În noaptea asta. Ai nevoie de odihnă. Luă o Înghițitură de vin din paharul lui Fi și un pumn de alune. —Bun, mă duc până la Tony Fascistul. Trebuie să schimb țeava de eșapament de la mașină. Nu durează mai mult de două ceasuri. Tony Fascistul era mecanicul auto al lui Fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
oprești, nu mai vorbesc În viața mea cu tine. OK? —OK. Bridget Își turnă lapte În cană, urmărită de tinerele care aveau fețele schimonosite de efortul de a-și stăpâni râsul isteric. Apoi se Întoarse la masă și luă o Înghițitură din cafea. După care luă repede Încă una și Încă una. Cum e cafeaua, mămico? Întrebă Fi. — De fapt nu-i rea deloc. Și laptele nu-i prea gras. Pentru mine și laptele semidegresat e prea gras. Știi că sint

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
cu o cutie de carton maro. Le explică tuturor că firma de defibrilatoare făcea aparate cu baterii pentru uz domestic și că Îi dăduseră și lui unul să se joace cu el. —Mamă, e fantastic, exclamă Sylvia. Mai luă o Înghițitură de vin și a Început să desfacă o punguță de plastic. Conținea niște mănuși de cauciuc, o mască de chirurg și o foarfecă de tăiat hainele pacientului. —Trebuie să testăm, mai zise ea, despăturind foaia cu instrucțiuni și aruncând o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

apoi numele. S-a oprit asupra numelui, și după o clipă s-a întors la prenume. Un val de căldură i-a aprins chipul, a simțit nevoia să tragă aer în piept și a făcut-o cu greutate, ca și cum o înghițitură obraznică s-ar fi așezat în drumul aerului. Atunci și-a uitat rolul în care mila nu avea ce căuta și ți-a privit chipul ca o femeie oarecare. Ți-a cercetat trăsăturile tumefiate, sperând să alunge spaima gândului aceluia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
fundul unui recipient din aluminiu și care, topindu-se, ar fi emanat poate același miros de maioneză râncedă și de cârpă de spălat podelele rău păstrată, care plutea în aer. M-am așezat în fundul localului, lângă tonomat. Am băut o înghițitură lungă și zgomotoasă, alcoolul mi-a pătruns înăuntru ca o durere seacă, o vâlvătaie care s-a stins imediat într-o prospețime prelungită și intensă. M-am uitat la ceas, aveam încă mai bine de o oră de așteptat. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
câteva fire de rumeguș murdar și puțin mai încolo picioarele celor doi jucători. Când m-am ridicat, mi-am simțit capul îngreunat de mișcarea aceea bruscă. Băiatul mi-a pus paharul cu vodcă pe masă. Am băut-o dintr-o înghițitură. Privirea îmi plutea spre tonomat. Era un model vechi de un albastru pestriț, prin ecran se vedea brațul metalic alunecând pe discuri atunci când era în funcțiune. Mi-am spus că mi-ar fi plăcut să ascult o melodie. Oricare. Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Manlio, un divan lung, de firmă. Începusem prin a măsura divanul și descoperisem că locuința lui era de două ori mai mare decât a noastră, sau poate Elsa fusese cea care îmi atrăsese atenția. Participam la discuție, sorbeam câte o înghițitură, Martine îmi servea aperitivele, vorbeam, și cu coada ochiului o priveam pe Elsa. Așezată pe brațul divanului, picior peste picior, soția mea privea afară. Nu cerul, nu. Măsura metrii pătrați ai terasei ce dădea spre râu. Fără să-mi dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Traversează întunericul camerei, o aud cum coboară în bucătărie. Mă gândesc la trupul ei gol, abia luminat de beculețul de la frigider și mă întreb dacă mă mai iubește încă. Se întoarce cu o coca cola în mână. — Nu vrei o înghițitură? Se așază pe pervazul ferestrei și rămâne acolo să bea privind afară. Acum în fața frunzelor întunecate ale palmierului se află ea, cu spatele lipit de perete și picioarele ușor îndoite. Cu trupul gol pe fundalul nopții, pe fundalul fantasmelor mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
aș putea să-ți spun. — Pentru că vreau să văd zburând un zmeu, spun, și nu știu ce am spus. În sfârșit, tensiunea slăbește, a fost un joc, o glumă. Mama ta mă privește din nou fără neîncredere. — Cretinule, râde. Și bea o înghițitură de coca cola. — Ne simțim bine și așa, nu crezi? Dar eu mă gândesc la un fir care vibrează în vânt, la o mică încheietură care să mă țină prins de pământ. Eu sunt, Elsa, zmeul acela, eu sunt cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
din viața mea. Mâncam sub privirea atentă a Italiei, care nu pierdea nici o mișcare a poftei mele de mâncare, o însoțea cu ochii, cu mici mișcări ale umerilor și brațelor. Părea să mănânce la rândul ei, gustând cu mine fiecare înghițitură. — Mai vrei? — Da. Să fii sătul era o senzație de bine pe care o uitasem. Îmbucătură după îmbucătură, simțeam că mâncarea aceea îmi face bine. M-am întins să iau sticla de bere rămasă departe de mine, a mișcat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
dar apoi am prins obiceiul să mă duc până acolo aproape în fiecare zi. Dimineața beam o cafea și citeam ziarul. La apusul soarelui Gae își făcea capriciul de a prepara aperitive dense și cu mult alcool, care după câteva înghițituri te amețeau. Compania era modestă, polonezii se îmbătau, vorbeau cu voce tare, Gae se așeza la masa mea și îmi oferea o țigară de marijuana pe care eu o refuzam. Și totuși îmi plăcea locul acela. Acolo marea, poate din cauza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
că voi pleca. Nu voi mai fi bărbatul acestei case. Ne așezăm la masă. Chiar și mâncarea este mai deosebită decât de obicei. — E prea picantă, nu-i așa? — Nu, e foarte bună. Gura mi-a luat foc, beau o înghițitură de vin. Vreau să mănânc repede, să o pun să stea pe divan și să-i spun cum stau lucrurile, dar nu credeam să o găsesc atât de dezarmată. A pus prea multe mirodenii în ridicola asta de tocăniță exotică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
acestei lumânări nemișcate în vânt. Un vânt care s-a iscat pe neașteptate, un praf care mă orbește. Închid ochii și mă las maltratat. Nu mă pot gândi la nimic, e prea devreme. Mănânc crema de zahăr ars din câteva înghițituri, apoi pun degetul în farfurie, îl moi în lichidul din zahăr maro și îl duc la gură. — Când ai aflat? — Aveam o mică întârziere, m-am dus să cumpăr dopuri pentru urechi, pentru că le uitasem acasă, și am cerut și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
erau punctați de solzișori argintii. — Mi-e sete... , a șoptit. Sete. Pe noptiera de metal se afla o sticlă pe care o adusese asistenta pentru mine și din care, după febra operației care durase aproape șase ore, băusem dintr-o înghițitură aproape toată apa. Mai rămăsese exact o picătură, imobilă pe fundul de sticlă verde. Am vărsat puțină apă pe batistă și i-am șters buzele crăpate de uscăciune. Deschise gura ca un pui însetat. — Mai... Am udat din nou batista

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

pleoape grele. De când am început să semăn cu tata? Mi-am îndreptat umerii și mi-am ridicat bărbia, dar tot vedeam ochii încercănați ai tatei în sticla neagră. Expresia aspră a gurii tot a lui era. Am mai luat o înghițitură din băutură. Bărbatul care semăna cu tata luă și el una. Felicitări, am spus și am făcut o plecăciune. Se înclină și el. Un lucru minunat, i-am spus eu și el încuviință. Un fiu. Să ducă mai departe numele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
farfuria lui Betsy. —Partea cea mai grozavă, ceea ce o salvează de la a fi de nesuportat, este triumful spiritului omenesc. Acum eram la spiritul omenesc. —Tatăl, Otto Frank, încă mai trăiește. Așa începe piesa. Cu el găsind jurnalul. Am luat o înghițitură din pahar. Nu-mi pot imagina, spuse Madeleine, cum s-a simțit. Avea dreptate. Nu putea. Atunci de ce naiba insista? Am ridicat lingura spre gura lui Betsy. Betsy își strânse buzele. Și mai știi ce a fost fascinant? Felul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619

anotimpul rece, dădeau doar din cap, zâmbind politicos, și Hans Saner spuse „mă rog...“ Nici măcar n-au catadicsit să se scuze pentru absența lor la inaugurarea vilei „Hackler-Halde“, cum își numea deja proprietatea, în ciuda invitațiilor trimise. Și Hackler luă o înghițitură din whisky-ul scoțian vechi de treizeci de ani, pe care îl adusese chiar el, cântărind în mână paharul de cristal pe care era gravată o betonieră. Mereu și mereu reveneam la fereastră, ne uitam la ogoare și câmpii, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
singur aici, spuse Hackler, îmi trimite copiii lui în casă, îi pune pe ei să mă roage și să cerșească. Mai jos nu poate cădea, chiar dacă joacă împreună cu domnii curling în fața casei mele. Și Hackler își goli paharul dintr-o înghițitură. —Tatăl vostru e un laș, spuse el, duceți-vă și spuneți-i asta. Pe urmă se ridică și părăsi încăperea. Pașii se estompau în covoarele de mătase. Când preistoria se sfârșise acolo în grotă, unul dintre puținele locuri unde se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

L-am pus în spatele scaunului și am comandat cel mai scump cocteil din meniu, ignorând meniul pentru copii, în încercarea mea de a corecta impresia (corectă) că aș avea gusturile unui copil de 12 ani. Am terminat băutura din trei înghițituri rapide. Impactul a fost mare din cauză că am băut pe stomacul gol, așa că am comandat multe paste ca să absoarbă alcoolul. Și o porție de cartofi prăjiți pe lângă. Și l-am rugat și pe Ed să-mi dea să gust și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]