1,779 matches
-
jerpelit. Aveau acum amândoi senzația că trebuie să existe în el un ceva care să risipească misterul legat de Gaston. Într-o bună zi, Takamori a fost căutat la Banca F. de un polițist de la secția Marunouchi. Secretara părea puțin îngrijorată când i-a anunțat vizitatorul. — Higaki-san, sper că nu aveți necazuri. — Te rog să nu dai nici o declarație împotriva mea, glumi Takamori. A ghicit imediat că era ceva în legătură cu Gaston. A deschis totuși ușa camerei de oaspeți cu puțină teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Michael. Nu că m-ar deranja În mod deosebit. Ar putea fi chiar amuzant. Dar ne-ar periclita șansele ca cei doi să mai accepte vreodată să stea cu cei mici. — Știu, se Încruntă Trish. Trebuie să recunosc că sînt Îngrijorată din pricina lui. Se Întoarce către Linda și Michael. — A, Doamne, nu că aș crede că nu v-ați descurca. Nu asta intenționam să spun. Însă Oscar e foarte sensibil (Lisa și cu mine ne uităm una la cealaltă, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Întîmplat un accident. 20 Nu sînt prea conștientă de lucrurile care se petrec imediat după aceea. Dan mă ia de braț și mă conduce afară, la mașină, și Îmi dau seama vag că sînt Îmbrățișată, văd ca prin ceață chipuri Îngrijorate, aud murmure În legătură cu cine ar trebui să vină la spital și cine ar trebui să rămînă. SÎnt conștientă de ce se Întîmplă, dar parcă aș urmări totul de la depărtare. Parcă aș fi scufundată În apă: văd și aud, dar totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
poate rosti cuvîntul. — Nu! exclamă Michael, dînd-o cu blîndețe la o parte din drum pe Linda, care a devenit isterică. Doctorul Încă Îl mai consultă. În cele din urmă, toate sentimentele Îmi explodează Într-un urlet animalic, reverberînd printre șoaptele Îngrijorate care răsună În spațiul acesta complet alb: — Lăsați-mă să-mi văd copilul! Unde e fiul meu? Lăsați-mă să-mi văd copilul. Acum! Doctorul vorbește englezește. Slavă Cerului. — Are piciorul rupt și o Încheietură fracturată, dar mă preocupă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că am dormit atît de mult. — Bună, eu sînt. Te-am trezit? După voce, Trish pare uimită. — Da, am dormit prea mult. — Îmi pare rău. Voiam numai să verific dacă totul e În regulă. Păreai destul de... Încordată seara trecută. Eram Îngrijorată În privința ta. — N-am nimic, zic. Dar... Cum le spui oamenilor despre una ca asta? Cum recunoști faptul că soțul tău te-a părăsit, că ai eșuat ca soție? În decursul a doar douăsprezece ore, viața mea s-a schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Ți-o amintești pe prietena mea, Lisa. — Salut, Lisa. Mă bucur să te văd, spune el la iuțeală și fără interes, apoi se Întoarce iarăși la mine. Am aflat că fiul tău e bine. Nu-ți pot spune cît de Îngrijorați am fost cu toții În seara aia, cît de rău mi-a părut pentru tine. — Mulțumesc. Ești foarte amabil. Iar Tom se simte foarte bine acum, iar asta e tot ce contează. — Pot să mă așez lîngă voi? Întreabă Charlie trăgîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ei negri o gravitate aparte. "Știi, ai căpătat o privire mistică", i-am zis, jumătate în glumă, jumătate în serios. Am mers, împreună, pe la câțiva doctori, dar nici unul nu i-a putut spune din ce pricină slăbea. Cum o vedeam îngrijorată, înfricoșată chiar, am încercat s-o încurajez. M-a ascultat, fără să se lase convinsă, până într-o zi când, brusc, n-a mai vrut să discute subiectul. Mi-a zis, râzând forțat, că marile boli sunt un dar al
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
e drept să ajungă la acel om, chiar dacă el face legea. Folosește-l după cum a dorit cel care ni l-a încredințat. I-am întins monedele ce au dispărut iute sub dalmatica sa. - Vă rog tare mult - părea într-adevăr îngrijorat - să nu vă scape nimic din ce-ați aflat. Viața ne e în primejdie. Dar nu puteam să îngădui ca banii acelor oameni cucernici să ajungă în mâinile cui nu trebuie. Brusc a fost cuprins de o mare grabă. - Încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
izbucnise, boscorodindu-l cu o voce tăioasă și aspră: muncesc, nu-mi ruina și asta, lasă-mă În pace. Femeia cu impermeabilul stătea rezemată de un stâlp galben din stația de autobuz și din când În când Îi arunca priviri Îngrijorate. Stâlpul acela galben era singura pată de culoare Într-o lume Încețoșată, cenușie, de o tristețe și o paloare deprimantă. Antonio se așeză pe portbagajul mașinii și Își dezveli o bomboană. Voia să-i dea impresia că așteaptă pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mă simt atât de singură, Îi spuse Emma. Când o revăzu, singurul lucru pe care i-l spuse fu: Te-ai făcut blondă! Emma nici nu-și mai amintea când Începuse să-și vopsească părul. Nu-ți place? Îl Întrebă Îngrijorată și hotărâtă brusc să devină din nou brunetă. Ce contează? răspunse Antonio, ție trebuie să-ți placă. Ce mult s-a schimbat, Își spuse ea Înduioșată. În toamna aceea se frecventaseră pe ascuns. La sfârșitul săptămânii - dacă nu era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
el știe că cele mai multe dintre întâmplările cu fantome au explicații simple, sigur că nu vrea să le dezamăgească și speră din tot sufletul să fie o fantomă acolo și să le-o aducă legată fedeleș. Zoe îl privea amuzată și îngrijorată totodată, își dădea seamă că bărbatul acesta distins și elegant n-ar fi vorbit niciodată astfel. Pe de altă parte, era mișcată de privirea lui de om sfâșiat. De fapt, Zogru era fericit, o privea cu tot sufletul și voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mea, Ți-este dor de sora mea C-a plecat din casa ta! A plecat, s-a măritat Și de tine a uitat. Poate acum e fericită, De un băiat bun iubită. Poate stă și se distrează, Tu o plângi îngrijorată, Poate stă la o terasă Cu o scrumieră pe masă. Mamă, o caut de patru zile Ca să o aduc la tine, Dar deloc nu dau de ea Unde-o fi iubita ta. Domnișoară, stai așa! Tu semeni cu sora mea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de patru zile Ca să o aduc la tine, Dar deloc nu dau de ea Unde-o fi iubita ta. Domnișoară, stai așa! Tu semeni cu sora mea Chiar așa, frate, eu sunt, Cred că mă cauți demult. Soră, mama stă îngrijorată Și pe tine te așteaptă Maica plânge după tine, C-ai plecat, știi foarte bine ! Ea este maica mea Plânge după soră-mea, Dar o sun și-i spun așa, C-am găsit pe sora mea. La mulți ani, nouășpe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
uită poveștile din copilărie, uită totul, chiar și joaca și nu-și mai amintesc nici de ei însăși, îmi explica îngerul sunetelor pierdute. Uimită de ce se întâmplă, priveam cu nedumerire, căci oamenii nu mai cunoșteau nici propriul nume, uitaseră tot. Îngrijorată, îmi luasem zborul către următorul portal din peșteră. Și eu simțeam că am aripi din opere nescrise ale marilor poeți, atunci am știut că sunt în peștera de nicăieri unde trăiește moartea albă, un liliac alb ce continuă lungul peșterii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
eu adormeam cu aripile lui neglijent îndoite în pat, uitând semnul de carte undeva în plapumă... Într-o zi, totuși, personajul meu a devenit trist și rece cu mine. Se refugia mai mult în singurătatea cămăruței sale. Eu mă întrebam îngrijorată ce se întâmplă cu el, dacă mă mai iubește oare. Într-o dimineață însă, am găsit cămăruța lui goală. Am căutat disperată un bilet, ceva. Nimic. Nicio însemnare. De parcă n-ar fi existat niciodată. Însă strângerea mea de inimă îl
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pădurea de la marginea țării de către Mex și a fost luată ostatică. Toți zmeii o căutau pe Izabel, dar regina avusese grijă să o ascundă într-o peșteră depărtată și întunecată unde fata, acum în vârsta de 17 ani, își aștepta îngrijorată mama. Văzând că aceasta nu mai apare, după două zile și două nopți, fata merge în căutarea sa. Încet, încet ajunge la granița intrării în țara sa natală. Neștiind că este căutată pentru a fi omorâtă, ea intră fără pic
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să-i calmeze temerile și nu-l mai suporta în preajma lui pe Ruben, care era de felul lui calm și delicat. Căpătase în schimb un fel de dependență de Levi, care îl asculta la nesfârșit și care dădea din cap îngrijorat și aprobator ori de câte ori tata își expunea profețiile sumbre. Femeile între ele vorbeau despre înțelesul ultimului vis al lui Iacob, care fusese destul de puternic încât să ajungă din lumea somnului, în lumea noastră. Se întrebau dacă ar fi mai bine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
întors către Iacob și și-a desfăcut brațele. Tata l-a îmbrățișat pe bătrân și amândoi au început să plângă. Vorbeau în șoaptă apoi, în timp ce frații mei așteptau să fie prezentați. Mamele mele stăteau mai în spate și schimbau priviri îngrijorate, pentru că mâncarea avea să se usuce și să-și piardă gustul dacă nu era servită cât mai repede. Dar bărbații nu puteau fi grăbiți. Isaac l-a tras pe Iacob lângă el, mai la o parte și s-au așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Re-nefer luceau de lacrimi. Am plâns și am urlat. Mi-am pierdut orice speranță și m-am rugat. Am vomitat și mi s-au înmuiat genunchii. Dar deși sprâncenele li se încruntau ca răspuns la durerile mele, nici una nu părea îngrijorată sau neliniștită. Așa că luptam mai departe, încrezătoare din nou. Apoi am început să împing, pentru că nu era nimic altceva de făcut. Am împins iar și iar până când am crezut că leșin. Am împins și totuși copilul nu ieșea. Timpul trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
amestecat cele mai puternice ierburi pe care le aveam: mărul lupului și o esență de cânepă, amândouă folosite pentru ca uterul să scoată afară ce are în el în primele luni de sarcină. Nu știam dacă avea să meargă și eram îngrijorată că acea combinație ar fi putut să facă rău, dar altceva nu mai aveam ce să încerc, pentru că ea era pe moarte. Copilul era deja mort, dar nu era nici un motiv să renunțăm și la mamă. Am pus amestecul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mama a dat și ea vișinata pe gât, și-a pus picior peste picior, spunându-i că tocmai de aceea a venit, ca să afle asta, pentru că de patru luni nu mai avem nici o veste de la el, și ea e foarte îngrijorată, și e sigură că tovarășul ambasador, cu relațiile pe care le are, poate să afle asta în câteva minute. Atunci ambasadorul a clătinat din cap, și-a mai turnat un pahar de vișinată, l-a dat pe gât, și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
haina, i-am spus că-i mulțumesc că mi-a cusut-o, îi mulțumesc și pentru ajutor, e un om bun de tot, într-adevăr, mulțumesc frumos, dar acum chiar că trebuie să plec, pentru că mama e, cu siguranță, foarte îngrijorată. Atunci Csákány mi-a spus că e-n regulă, pot să plec dacă vreau, dar el ar dori să mă uit și la acel ceva pentru care m-a adus, de fapt, acolo, fiindcă e foarte important, mult mai important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nimic. Vin imediat! Închise iute. - Am să vă las să vă odihniți, doamnă Le Bihan, este esențial pentru problemele de memorie. Și o luă rapid din loc. Desprinzîndu-și ușor mîna din cea a lui Pierric, Marie se luă după el, Îngrijorată. Gwen așteptă ca zgomotul pașilor să scadă pentru a o Întreba pa mama ei de la cine era apelul pe care-l primise Înainte de a părăsi cafeneaua. - Telefonul ăla te-a contrariat destul ca să te facă să pleci imediat. Nici măcar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
brusc refuzului ei de a se lăsa condusă acasă și Își luă rămas-bun de la scriitor, căruia Îi mulțumi pe ocolite că se aflase acolo. Abia cînd se instală În mașină Marie luă cunoștință de numeroasele mesaje, la Început agasate, apoi Îngrijorate, pe care i le lăsase Christian. - Îi pot explica eu, dacă preferi, propuse Lucas. - Mai bine nu, mormăi ea. Cu arătătorul apăsă tasta de ștergere și ridică iute degetul de parcă simplul contact cu tastele o Înțepase. Alertat, polițistul opri brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
normală, Încărcătura ar fi fost răsturnată direct În cală, Înainte de a fi triată, calibrată, trimisă la Brest și vîndută la licitație. Profanii, În schimb, nu avură decît să observe chipul livid al Mariei care punea piciorul pe uscat și privirea Îngrijorată În care o Învăluia Fersen pentru a pricepe că o nouă dramă Îndoliase insula. Nu avură decît să vadă limuzina castelului și pe Jeanne coborînd din mașină susținută de Pierre-Marie și de Armelle, pentru a Înțelege. Într-o tăcere Înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]