8,755 matches
-
-o-n dar, / S-o porți cu tine de acu-nainte.“ (Iubire în dar) Și mai suspecte din punct de vedere estetic sunt versurile în care autoarea filozofează: „Mai arde-n noi ceva din cei ce mor, / Absența lor ne-ngroapă-n amintire. / E viața doar un colorat covor / În care pașii ni-ngropăm subțire?“ (Mai arde-n noi ceva) Banalități solemne, din cele care se rostesc la înmormântări, sunt reluate cu entuziasm, asemenea unor descoperiri proprii: „Nu, morții n-au
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dar) Și mai suspecte din punct de vedere estetic sunt versurile în care autoarea filozofează: „Mai arde-n noi ceva din cei ce mor, / Absența lor ne-ngroapă-n amintire. / E viața doar un colorat covor / În care pașii ni-ngropăm subțire?“ (Mai arde-n noi ceva) Banalități solemne, din cele care se rostesc la înmormântări, sunt reluate cu entuziasm, asemenea unor descoperiri proprii: „Nu, morții n-au murit, trăiesc în noi, / Mai stăm la sfat când dorul ne cuprinde“ (idem
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
năucit, căzînd fulgerat la pămînt. Aneta se repede cu satîrul, dar Ion o oprește. Lasă-l, nu vezi că l-am omorît? Este mort? Nu vezi? Văleu, ne mănîncă pușcăria, începe să răcnească femeia. Ce ne facem acum, nevastă? Îl îngropăm. Tot îl vor găsi. Mai bine îl tragem în drum. Vor cunoaște dîra, că-i glod afară. Atunci aburcă-mi-l în spate. Portofel este descărcat la vreo 150 m, în dreptul unei grădini, fără casă. Peste strada Podișului se așterne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cuvânt rostit către cer Tată. (Când s-a făcut mare, mare cât să-l inunde toată nostalgia grinzilor, a căutat icoana, dar nu a mai găsit-o. Bătrânul dormea somn adânc. Mai târziu a aflat că bunicul său a fost îngropat cu portretul Sfântului pe piept. Doi bătrâni fericiți, zâmbind a neascundere veșnică!) Timpul a trecut. Dumnezeu nu mai era tataia cu chipul afumat de uleiul rânced al opaițului; ca un bunic atent, priveghea rodirea. Cuvintele lui, primele semne de primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mi lasă gust de lumină și întuneric în cerul gurii? Este Dragoste! Moare apa în setea de nor, moare pâinea în foamea de păsări, moare Dumnezeu în nostalgia icoanei. Cine este mai singur: cel ce a inventat singurătatea sau cel îngropat în ea? Petru repeta nedefinirile: Fericiți cei flămânzi și însetați de necuprins, că acelora le vor crește brațe până în cer. Nu este Dragoste! La 15 ani ești munte și fântână, și floare, și cal... La 15 ani în suflet crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cochilia melcilor, peste portretul bunicului, toamnă se face de-a binelea când din ochi se exfoliază lumina cu tot cu felinar. Copoul, râul pe care pluteau ca niște naufragii tramvaiele: Să fii plantă și să fii om nu-i tot una. Se îngroapă frunza cu tot cu vânt și crește cu tot cu vânt prin tulpinile pomului. Coboară omul, coboară mugure de cruce. Doamne, în cine te-ai înălțat, să te cred? Nu i-a spus niciodată cât îi este de dragă, că o iubește, că ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
au sărăcit și au flămânzit, dar cei ce îl caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele. O să-i fie bine fetei noastre, o să-i fie bine... și aruncă peste sicriu 20 de parale. Pe cea mijlocie a îngropat-o lângă clopotniță, îi plăcea tare mult să asculte chemarea. Era copilă, țăranii băteau coasele, ea făcea cruce pentru fiecare mușcătură a fierului. Părinte, rogu-te, lasă-mă să o îngrop sub clopote. O să-i ție de urât și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
peste sicriu 20 de parale. Pe cea mijlocie a îngropat-o lângă clopotniță, îi plăcea tare mult să asculte chemarea. Era copilă, țăranii băteau coasele, ea făcea cruce pentru fiecare mușcătură a fierului. Părinte, rogu-te, lasă-mă să o îngrop sub clopote. O să-i ție de urât și de cântec, o să-i ție de furtună, părinte. Era copilă și alunga norii, lovind cu o lingură de lemn într-un ceaun atârnat de creanga nucului, chema ploile în pletele păpușii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și de cântec, o să-i ție de furtună, părinte. Era copilă și alunga norii, lovind cu o lingură de lemn într-un ceaun atârnat de creanga nucului, chema ploile în pletele păpușii de păpușoi ascunsă sub pragul casei. Le-a îngropat pe amândouă: una lângă cărare, sub felinar, alta lângă biserică. Au murit de tuberculoză, deși pe certificate doctorii au consemnat alte diagnoze. Dragele tatei, să știți una de alta, să fiți aproape. Tu, Ilenuță, o să asculți cum ne cheamă părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
muzica inimi. Petre, iubirea este o muzica care învinge depărtarea, absența, moartea. Mergi în cimitire și pune urechea peste morminte: ascultă cântecul oaselor acolo unde oasele știu să cânte sau ascultă-le liniștea acolo. Pământul, într-o orizontală definitivă, a îngropat frunza cu tot cu cer. În Grădina Copoului, sângele repeta cântarea despre o iubire desăvârșită: "Orice știință de aș cunoaște și orice credință de aș avea cât să mut munții din loc, iar dragoste nu am nimic, nu sunt. Și de aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Undeva, dincolo de ei, eram eu, nu m-ai văzut. Crucea mea era mai mare decât crucea lor, capul meu era mai plecat, umerii mai împovărați, genunchii mai căzuți. Doamne, până la brâu, până la creștet și mai adânc ar trebui să mă îngrop în fața ta, pentru că nu știu unde să te mai caut, pentru că nu mai cred în tine. Dumnezeule, ai rămas în urma mea cu cel puțin 10 de ani. Poate m-ai abandonat printre brazde, printre amăgiri. Fericiți cei săraci cu duhul, că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de grijă în lume. Cristian implora viață. Când a găsit-o bunica Lențuca, Eugenia zăcea leșinată în pragul casei ca sub o cruce lângă ghemotocul de viață, nu a lăsat-o inimă să-l arunce pe gârlă sau să-l îngroape sub un copac. Cristian, după 6 luni, nu s-a lăsat pierdut. Eugenia a mutat mobila, până când fătul s-a rupt din pântece ca un fulger de pe un cer cu furtună. Vasile avea o slujbă bună, împărțea banii, darurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
adevărat că nu toate stelele tulbură apa fântânilor? Adevărat, puiul bunicii, sunt stele ce umplu izvoarele de lumină. Șterge-ți ochii de licurici, nu plânge! Nefericirea se descompune printre boscheți îndulcită cu iluzii la litru, înveșmântată în piele de arici, îngropată în stâncă, topită în crematoriu, semănată sub brazdă, despicată de copitele cailor, stropită pe tocuri de ușă, pironită pe cruce. Măști pentru toate nefericirile lumii și nici un ciob de lumină. Chipul lui Petru schimonosit de absență: Doamne, cu ce frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în piatră și piatra i se așternea pat, și piatra i se întindea masă, și piatra îi încălzea inima. Oglinda, este cea mai încăpătoare patrie. Poți sări șotronul înainte și înapoi în oglindă; poți să faci copii, poți să-i îngropi înainte de a crește mari, poți împleti pulovere, poți despleti pulovere, poți întoarce pe față firele țesute pe dos. Oglinda este cea mai performantă bandă animată: viața este o infinitate de instantanee oglinda pune fotografiile în mișcare; oglinda atât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o pânză neagră și fugi! Dumnezeu este îngăduitor cu lașii, Dumnezeu este bătrân și nu știe să numere cântatul cocoșilor. Petre, treci cu plugul peste frunte, ară adânc, seamănă grâu, treieră! Spicele motivează seceta, miriștea îngăduie ploaia, brazda justifică ridurile. Îngroapă somnul ca pe un copil mort sub tocul ușii, pășește peste vise și visele vor rămâne tot mai mici, și visele nu or să mai încapă nici o fărâmă de iluzie! Petre, visele putrezesc și-n icoană. Petre..." și oglinda s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ochii închiși colectivizarea după ce tovarășul comandant îi convingea cu "vorbă bună". (26 au dat ortul popii pe timpul anchetelor, 30 închiși de la Râmnic nu au mai văzut soarele, 210 deportați în Balta Brăilei, 13 împușcați pe timpul hărțuirilor din munții Nehoiului, 4 îngropați de vii pe valea Milcovului.) Tovarășul a ieșit la pensie, partidul a avut grijă să-l dosească de mânia nepoților lui Sterian, banditul ce a băgat spaima prin anii '60 în toată miliția județului. Frica înnoda vipușca. Huliganii erau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
este alesul Domnului, părinte Gherasim. Numai că vezi matale cât e de bicisnic, mai are o sâmbătă și se duce la deal după protosinghel. De trei ani nu am avut și noi mortul nostru; pe Luca cred că l-am îngropat cu tot cu lopată, de asta nu mai moare nimeni. Este plină mânăstirea cu boșorogi; toată ziulica își târâie hoitul prin curte: "blagosloviți și mă iertați", "blagosloviți și mă iertați", "blagosloviți și mă iertați". Mi se rupe șira spinării de atâtea închinăciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
necesar ca aerul, chiar dacă, din când în când, mai sacrifica (pentru sine) câte un pacient. Asta știa jupânul, o dată chiar i-a zis: Băi, prostovane, ispitești părinții în postul mare. Ai halit mielul, sa-ți fie de bine, dar măcar îngroapă pielea să n-o întindă câini prin cimitir. Celălalt, de-l porecleau frații "fitil" și asta nu pentru că îi plăcea să aprindă candele avea mâini aurite, aducea venit mânăstirii cât stupina și gaterul la un loc. Dumnezeu știe cât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mine este o înfrângere, îmi ajunge! Petre, vorbești despre viață ca despre un morman de deșeuri nereciclabile: pom, floare, grâu, fântână, casă, necurății în intențiile Tatălui. Taie ce-i uscat, arde ce este putred, aruncă peste umăr ce-i vechi, îngroapă necinstea și o ia de la capăt! Păstrează pentru tine atât cât să-ți umezești buzele, păcatul zace cu limba uscată doar în sângele ce a uitat curgerea spre izvor. Ești în lume cu umerii tăi, cu palmele tale, coastele, fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ce-și plia sângele în fața sângelui. În sfeșnice s-au aprins lumânări. Îngerii au început să cânte prohodul: "Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul tău, cu giulgiu curat înfășurându-l și cu miresme, în mormânt nou îngropându-l l-a pus. Când te-ai pogorât la moarte, cel ce ești viața cea fără de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii tale; și când ai înviat pe cei morți din cele de dedesubt, toate puterile cerești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prin bătătura schitului? Spune, că-ți tai gâtul, de nu-mi spui adevărul! Anchetă, eu fac anchetă! Nu am nevoie de milițieni proști și cu ifose în curtea mânăstirii! Eu vă anchetez, eu vă judec, eu vă condamn, eu vă îngrop, derbedeilor! Eu am pus laba pe Sterian, Hogea, Preda, Costea, Pintea, Samoilă, Duca, Solomon, Mihalache, partizani împuțiți, ce unelteau împotriva revoluției socialiste! Eu, tovarășul maior Marcu! Auzi, mă? Tovarășul maior Marcu îți zboară creierii, de nu-mi spui și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ulm bătrân să ascundă averea starețului: 200 mii de mărci, o desagă cu odoare și pistolul. După ca au terminat munca, părintele Gherasim l-a lovit pe părintele Ilarion în moalele capului cu o cheie de roți, apoi l-a îngropat și pe el, mai la vale, tot ca pe o comoară. Petru, legat de o banchetă în mașina procurorului, îngâna versetul 21 din cartea dreptului Iov: "Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Principele este un proiect perfect aplicabil, nu are nimic utopic. Mai mult, prin demitizarea imaginii princiare și eliminarea artificialității, poate fi considerat o "utopie pe dos", cum ar fi spus Cioran. Dacă era un simplu construct literar, ar fi rămas îngropat în rafturile bibliotecii de epocă, așa cum s-a întîmplat cu La citta del sole (1603), a lui Tommaso Campanella, sau cu textul de referință care e Utopia (1516) lui Morus, citat de toată lumea, dar de nimeni citit astăzi. Personajele acestor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dimpotrivă, avar; în loc să fie un bun administrator, el a băgat comori în cuferele lui; dar nu trebuie să ai comori fără circulație, ci un venit amplu. Nici un om de rînd, și nici un rege care nu face decît să strîngă, să îngroape banii, nu înțelege nimic din ei: pentru a fi cu adevărat bogat, trebuie să-i faci să circule. Familia Medici n-a obținut tronul Florenței decît pentru că marele Cosimo, părintele patriei, simplu negustor, a fost abil și darnic. Orice strîngător
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care le-a adus În dar țuică tratată cu narco ticele Securității, au sfîrșit În fața plutonului de execuție, În Valea Piersicilor de la Jilava. Trupurile lor zac sub stra turi de pămînt pe undeva, prin această vale a plîngerii. — Unde e Îngropat Blidaru? l-am Întrebat pe tata În după-amiaza acelei ultime vacanțe liceale de vară. — Nu are mormînt și, chiar dacă se știe, nu se spune unde e. CÎnd l-au dus Împușcat la Cehu Silvaniei, la Secu ritate, ca să-l arate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]