2,408 matches
-
scop. Prietenilor și membrilor familiei gestul ei de a-și tăia venele de la încheieturi li s-a părut neașteptat și de neînțeles. Alice li se păruse atât de plină de energie și de concentrată pe scris ! Mama ei a fost îngrozită, fetele din clubul sushi șocate, iar Alice le-a urât fiindcă nu sesizaseră ceea ce era evident: ea nu mai era în stare să-și salveze nici măcar personajele. Și habar n-avea de unde-ar fi trebuit să-nceapă în ceea ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
bazinul cel mai de jos, revărsându-se puțin peste buză. A urmat un ultim gâlgâit, plescăitul unui pește agitat, după care singurul zgomot care s-a mai auzit a fost bâzâitul lampionului de pe stradă. Mike a rămas pe loc. Era îngrozit de faptul că intrase prin efracție pe o proprietate privată și pentru că și-a dat seama că nu avea ce mare lucru să facă. De dimineață, vecinii aveau să iasă din casă, aveau să șteargă apa care dăduse pe-afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nimic, dar trebuie să încerci. Mike a băgat ștecherul la loc în priză și-a auzit cum motorul furios a pornit din nou, iar apa a început să mugească prin țevi, împinsă către capătul de sus al cascadei. Mike era îngrozit și-a realizat că situația respectivă reprezenta o îmbunătățire față de precedenta, față de clipele când stătuse acolo neclintit și suferise. A sărit iar gardul și, când a aterizat, zguduiala de la impactul cu solul aproape că s-a pierdut în amalgamul celorlalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Aici, sub cetate au fost spânzurați nouă, patru din ei fiind împușcați într-o mină fără să mai poată privi pentru ultima oară soarele... Umbre se tot mișcau peste ziduri și fiori reci mă treceau pe șira spinării. Moartea mă îngrozea și atunci m-am gândit iarăși la ea. Creața părea că zâmbește, dar ochii ei îmi ocoleau privirea. Umbra profilului ei caraghios și atât de drag mie se estompa sub valurile spumegânde și negre ale Mureșului. Realizam în acele momente
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ajutor. Auzisem povești cum că lupii, când nu mai aveau cu ce se hrăni, se înfruptau din semenii lor cei mai slabi, cu rudele mai bătrâne, sau după caz, cu astfel de pui răniți și lipsiți de apărare. Gândul mă îngrozi. Lupii puteau fi foarte aproape iar eu nu aveam în mâini nici măcar un ciomag. Căutând cu privirea un par cu care aș fi putut să mă apăr, am zărit o umbră cu brațele deschise către cer, pregătită să se înalțe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
stranietatea experienței mele americane): eram singură într-un oraș metalic, cu clădiri până la cer. Tot ce vedeam era imaginea fiecărei clădiri reflectată în geamurile clădirii din fața ei. Nimic, nimic nu arăta ca acel oraș să fie locuit. Mergeam pe străzi îngrozită, ca în filmul The Day After. La un moment dat, în vitrina unei clădiri turn, am văzut ceva care nu era gri-metalic sau fumuriu: o carpetă colorată în roșu, mov, galben și verde. O carpetă orientală, kitsch, după gusturile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mi-a spus, cu inocența și patosul aplaudac bine cunoscute, poezia pe care a învățat-o pentru serbarea de absolvire a clasei I: „Copii din lumea-ntreagă, Copii din Europa...” și crede-mă că era și uniunea monetară înăuntru. Te îngrozești ce ne-am specializat în mâncat rahat și cât continuăm să ne tâmpim copiii cu povești total deplasate față de vârsta lor. Inserție, 2004. Suntem mult mai aproape de Evropa. Primesc mereu proiecte pe care trebuie să le evaluez. În toate, scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
făcut tare frică. Azi aveau programat un interviu la BBC Londra. Aici, oamenii nu prea înțeleg cum adică îți este frică de freedom of speach. S-a gândit zile în șir cum să răspundă și la ce să tacă. Erau îngrozite de ideea că vor spune ceva greșit, că o să se audă la Kabul și viața lor acasă va fi și mai cruntă. Probabil că această frică a fost somatizată ca un rău de la inimă. Și a apărut boala salvatoare. În loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vrednic și rău - ia așa cum îi Faliboga al nostru... Ș-apoi în vremea lui și Neculai Arnăutu fusese hoț de codru și-și făcuse și osânda la ocnă... L-a scos boierul și l-a adus la moșie - ca să mai îngrozească oamenii... că și pe vremea aceea oamenii erau mai leneși... Țiganul privi în depărtări pe ușa deschisă - parcă din neguri chema amintirile. Lepădatu, c-o custură ascuțită, tăia curele pentru opinci. —Eu, zise iar Isailă, pe mezinul boierului, pe cuconu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și puști... ș-apoi pe așa vreme nu ies nici dihăniile din cotloanele lor... —Bădică, cum îi sta singur aici!... Mare crâșcare!... I-auzi, parcă vin niște ape!... —Măi băieți! zise încet Lepădatu, eu văd că pe voi v-a îngrozit vifornița... Așa mă înfricoșam și eu, când eram ca voi... Duceți-vă și vă hodiniți... Băieții se strecurară spre bordeie și închiseră poarta de stuh în urma lor. Lepădatu trecu pe lângă vite până în capătul șopronului, și le ascultă răsuflarea. Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
intensitatea durerii pe care o amorțiseră până acum medicamentele. Dar cum altfel să ajung la lucru? Nu mă simțeam în stare să iau un taxi. Fusesem capabilă să iau unul de la aeroport pentru că fusese și Rachel cu mine, dar mă îngrozea gândul să mă urc singură într-unul. Țintuită locului de nehotărâre, încolțită oriunde aș fi luat-o, am studiat alternativele. Să mă întorc la apartament și să-mi petrec toată ziua acolo de una singură? Asta îmi surâdea cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
îmi plăcea de Aidan? Îndeajuns cât să-l las să pună capăt unei relații de cincisprezece ani din cauza mea? Dacă eu una îmi făceam doar de cap? Și dacă se răzgândea și se împăca cu Janie? Ideea asta m-a îngrozit; chiar îl plăceam. Foarte mult. Și ce se întâmpla dacă nu putea să-și țină micuțul în pantaloni? Dacă nu îi fusese infidel doar lui Janie, ci era cam fustangiu? Poate că n-ar trebui să cred că eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-su a încurajat-o că e foarte curajoasă și că e mândru de ea. Eu am zis că cred c-ar trebui ținută sub lacăt la nebuni, că nu-i de glumă cu răstignirea, că până și Mântuitorul S-a îngrozit de ea, și am sunat-o pe Claire să văd dacă îi poate oferi un „refugiu“ în Londra. Dar Claire a refuzat, pe motiv că Helen ar tot încerca să „se dea“ la Adam și că n-avea decât (citez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Ginecologic? a întrebat Ariella. Face un avort? M-a privit cu furie, învăluită în albastru cobalt și pernuțe pentru umeri. —O să chiulești de la oferta mea pentru Formula 12 pentru un nenorocit de avort? — Nu. Oh, Doamne, nu, nici gând. Eram îngrozită de beleaua în care mă băgasem, îngrozită de furia ei, de minciunile mele, de ceea ce dezlănțuisem. Și va trebui să născocesc și mai multe minciuni. Și s-o fac rapid. Este, hm, ceva pe colul uterin. —E cancer? Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
M-a privit cu furie, învăluită în albastru cobalt și pernuțe pentru umeri. —O să chiulești de la oferta mea pentru Formula 12 pentru un nenorocit de avort? — Nu. Oh, Doamne, nu, nici gând. Eram îngrozită de beleaua în care mă băgasem, îngrozită de furia ei, de minciunile mele, de ceea ce dezlănțuisem. Și va trebui să născocesc și mai multe minciuni. Și s-o fac rapid. Este, hm, ceva pe colul uterin. —E cancer? Și-a înclinat capul întrebător și m-a privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
s-a întors și încercăm să depășim situația. Apoi l-am sunat pe Aidan și, ca orice persoană pe care o trăsnești cu o veste ca asta, a fost total dat peste cap. Își făcea griji doar pentru tine, era îngrozit că ai putea crede că te-a înșelat. Dar ca să fie clar: asta s-a întâmplat înainte ca voi să începeți relația exclusivă. (Aș zice, cu cel puțin două luni înainte.) Oricum, i-am trimis pe mail câteva poze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
din broșurile instructive care ne fuseseră date și pe care le citisem. —„A început în regiunea spatelui și s-a deplasat spre față într-o mișcare de flux?“ — Da! — Oh, la naiba, asta chiar seamănă a contracție. Deodată am fost îngrozită. —O să naști! Ceva mi-a atras privirea: o băltoacă se întindea pe podeaua proaspăt spălată. Răsturnase cumva ligheanul cu apă? —Anna, a zis Jacqui pierit, mi s-a rupt apa? Am crezut că o să leșin. Apa ieșea de sub fusta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nume Isabel de Solis, căreia îi schimbase numele în Soraya. — Se povestește, spunea ea, că sultanul i-a adunat într-o bună zi pe cei din preajma sa în curtea Mirților ca să asiste la baia acestei Rumiyya. Mama era cu adevărat îngrozită de a fi nevoită să povestească o asemenea nelegiuire. Doamne, iartă-mă! îngăima ea, cătând spre cer, Doamne, iartă-mă! repeta ea, căci avea cu adevărat de gând să-și continue totuși istorisirea. Odată baia isprăvită, prințul îi pofti pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
te-ai întinde la picioarele mele, nu ți-aș spune nimic. Am înfruntat niște riscuri, iar tu ai refuzat să le înfrunți. Dacă vrei să știi ce se petrece în sala femeilor, va trebui să mă însoțești data viitoare. Eram îngrozit. — Ai de gând să te duci din nou acolo? I se părea ceva la mintea cocoșului, așa că nici nu binevoi să-mi răspundă. A doua zi mă înființasem la post, iar de data asta l-am văzut intrând. Își făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și atât de veninoși încât, în contact cu ei, trupul unei ființe omenești se fărâmițează de parcă ar fi făcut din lut? Mi-a fost cu neputință s-o fac pe Hiba să simtă spaima asta. Numai superbul meu cort o îngrozea în noaptea aceea friguroasă de toamnă. Am fost nevoit să cedez. Lăsând deoparte propriile mele temeri, m-am lăsat dus spre cavernă, în ciuda dojenilor gărzilor și ochiadelor lor deșucheate. Văzând-o pe Hiba ridicol de împovărată cu o stivă înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o ștersese, ceea ce descurajase pe dată întreaga oaste. Și, văzând cele ce se petreceau, pe Kansoh îl lovise damblaua. Căzând de pe cal, murise pe loc. În zăpăceala de atunci, cadavrul lui nici măcar nu mai fusese găsit. Locuitorii orașului Cairo erau îngroziți, cu atât mai mult cu cât alte zvonuri veniră să le înlocuiască pe primele, privitoare la înaintarea otomanilor, care urmau în sens invers drumul oastei egiptene: astfel, Alep căzuse în mâinile lor, apoi și Hama. La Khan el-Khalili, au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
foșnind asemenea vântului. Dar nu se simțea nici o adiere. Vitellius își ștergea sudoarea care-i scălda chipul și privea înspăimântat în dreapta și-n stânga, la fantomele ce împânzeau pădurea chiar în miezul zilei și îl însoțeau în drumul lui. Se îngrozi când i se păru că vede pete de sânge pe zăpadă și că-i recunoaște pe Caesar înjunghiat de Brutus, pe Octavianus Augustus otrăvit de soția lui, pe curajosul Germanicus otrăvit la rându-i, pe Caligula înjunghiat, pe Seneca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
răsune în urechi, mai puternice decât gândul că o ucisese pe marea vrăjitoare a acelui ținut, pe care toți o venerau și o ascultau. Și care, pe deasupra, era sora lui Julius Civilis, regele batavilor. Dintr-odată, oroarea crimei sale îl îngrozi. Înfipse repede pumnalul în zăpadă, să-l curețe de sânge. Dacă batavii se răsculau tocmai acum, când avea nevoie de o alianță cu ei? Dacă soldații lui, care o venerau pe Velunda, aveau să-l părăsească? O porni din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
înlătur durerea celor care vin la mine. — Ți-e teamă? — De durere? Valerius rămase pe gânduri. Da, foarte tare. În copilărie, teama provocată de zbaterea plămânilor în căutarea aerului îl împiedicase să sară în ajutorul lui Salix. Oare nu fusese îngrozit când gărzile lui Vitellius începuseră să-l bată sau în timpul antrenamentelor cu Hyrpus, când îl chinuiseră loviturile de bici și cleștii? — Povestește-mi despre moarte. Încerc să înving moartea îngrijind bolnavii. E un adversar puternic. Revăzu chipul palid al Velundei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cuvintelor sale. — Nu, nu există armate cu simțul dreptății, repetă Antonius oftând. Nu iau apărarea nimănui. Soldații noștri s-au dovedit curajoși și teribili în luptă... dar sunt lipsiți de milă când comit tâlhării. Am văzut scene care m-au îngrozit, și nu uita că am fost gladiator. Arrius Varus, Errius Sartorius și alți ofițeri au încercat să-i domolească pe soldați, dar nimeni nu i-a ascultat. Soldații nu te ascultă decât pe tine. Numai tu ai fi reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]