1,814 matches
-
unei propoziții. Puțin Îmi pasă. Nu are legătură cu ea. Nici cu ce e posibil să fi făcut sau să nu fi făcut, cu ce a făcut sau nu a făcut, de fapt. Nu sînt interesată să ascult cît de Îngrozitor se simte pentru că mi-a scăpat copilul din brațe, nici motivele pentru care Tom era la ea În brațe, cînd eu știu că, la ora aceea, ar fi trebuit să doarmă, nici să o aud cerîndu-mi iertare. Nu mă interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să discut despre asta acum. Dan se uită la mine și clatină din cap, cu o expresie de dezgust pe chip. — Ne vedem acasă, zice și părăsește restaurantul. Bietul Gregory nici nu știe ce să spună. — Ăăă, Ellie, mă simt Îngrozitor că am deschis discuția. N-am vrut să Încep o... — Bărbatu-meu e un bădăran, zice Trish, Înghiontindu-l. Du-te afară și vorbește cu Dan. Trish mă reține chiar lîngă ușă și, după ce pleacă Gregory, se Întoarce către mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
eu din umeri cu tristețe. Și eu m-am gîndit la fel. Dar, uite, cine poate să știe? Poate nu e nimic permanent, poate că doar avem nevoie de puțin răgaz. — Nu-mi vine să cred, repetă Întruna Trish, e Îngrozitor. Nu-mi vine să cred. Se reculege și mă Întreabă: Ce-ai de gînd să faci acum? — Acum? Stau În pat și trebuie să-i dau bietului Tom ceva de mîncare. Probabil moare de foame. Nu, după aia. În dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ca Dan să se Întoarcă aici diseară, nu ar Însemna că lucrurile ar fi foarte diferite. Adevărul e că ne urîm de luni de zile. Trish și Lisa arată șocate. — Știu, Îmi pare rău. Dar e adevărat. Ne-am purtat Îngrozitor și trebuia să se Întîmple ceva, chiar nu mai puteam continua așa. Stă la Michael și Linda? Întreabă Lisa, iar eu dau din cap. Ai vorbit cu ei? — Doamne, nu! pufnesc eu. Nu am nimic să le spun. O să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Ne e mult mai bine singuri. Astfel, putem umple casa asta doar cu prieteni, dragoste și veselie. De noaptea trecută Încoace, acum e prima dată cînd Încep să Întrezăresc o lumină la capătul tunelului ăstuia. Poate ce se petrece e Îngrozitor, dar nu e cel mai rău lucru care mi s-a Întîmplat vreodată și, după cum am Învățat cînd aveam treisprezece ani, chiar dacă ai sentimentul că lumea se sfîrșește, totul trece și lucrurile se Îndreaptă. — Mulțumesc, Lisa. Mă ridic și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Întîi, e adevărat și, mai apoi, nu ai cu ce să ajuți, dar mi-ar plăcea tare mult să ne vedem. Deci, e adevărat că te bătea? Întreabă ea, iar mie mi se taie respirația de groază. — Doamne, nu! E Îngrozitor. Asta spune lumea? Fran pufnește În rîs. — Nu, Ellie, scuze. Nu m-am putut abține. Am auzit doar că v-ați despărțit și nu mi-a venit să cred. Adică, aveam impresia că tu și Dan sînteți foarte fericiți Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
un fur a forțat ușa bisericii și a furat giuvaierele de pe trupul lui Rotari și de pe cel al Gailei. Întorcându-se acasă, hoțul s-a culcat, și, de îndată ce a adormit, i s-a arătat în vis Ioan Botezătorul, amenințându-l îngrozitor și zicându-i: „Cum ai îndrăznit să te-atingi de niște trupuri aflate sub ocrotirea mea? De-acum încolo n-o să mai poți păși pragul bisericii mele!“. Omul a încercat de mai multe ori să intre la San Giovanni, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
periculos. Plecând, trenul putea să o atingă. Uneori Valentina simțea că trebuie să o protejeze. Că Emma s-ar afla Într-un mare pericol de care nu era conștientă. În clipele acelea, teama că i s-ar putea Întâmpla ceva Îngrozitor Îi tăia respirația, vrând s-o oprească, să se agațe de ea și să nu-i mai dea drumul să plece niciodată. Ciocăni iute În fereastră - pentru a-i face semn să fie atentă -, dar era deja prea departe. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-și dădu seama că Îl tutuise. — Să rămâi fără femeie În casă e Într-adevăr o problemă, se alătură imediat discuției mama Guendalinei, tolănindu-se pe o sofa care o cuprinse, scârțâind. Și eu mă aflu În aceeași situație, e Îngrozitor. — Dar cum se poate asta? se miră mama lui Cristian. Iarăși? — A trebuit să o schimbăm, nu era bună, oftă mama Guendalinei. Femeile de serviciu nu mai sunt ca altădată. — Maja, dacă vrei, interveni serviabilă mama lui Lorenzo, pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
gândești că acum vor să-l trimită În judecată pe generalul Pinochet, chiar că se Învârte roata istoriei, atunci au fugit toți În Italia, manifestau, cereau bani, Îți amintești, Maja? nu, erai prea mică, tu ești prea tânără, a fost Îngrozitor, eu n-aș lua niciodată o chiliană. — Și În Argentina este criză economică, noi am investit mult În obligațiuni argentiniene, pentru că au profit de 12%, argentiniencele de origine italiană vor să se repatrieze, sunt aproape italience, ai putea să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fiecare dimineață își fixa cu agrafe două fâșii de păr peste coarne, apoi așeza restul părului, umflat bine între cele două cocoloașe, dat cu briantină și făcut ca o caschetă protectoare. Se tundea singur, între două oglinzi, și se chinuia îngrozitor ca să-și potrivească tunsoarea la spate. Și, de parcă n-ar fi fost de-ajuns, Achile avea și creastă. De fapt, erau două hălci de piele, înalte de-o palmă, crescute de la ceafă până la noadă, de o parte și de alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care îi povestea ce se întâmplase în 1939. Dar omul prin mâna căruia scrisese, un funcționar de la poștă, pe nume Antonică, ales de Zogru numai pentru că îi plăcuse ortografia lui, a fost arestat pentru colaborare cu dușmanii țării și torturat îngrozitor ca să spună cine mai este implicat în complotul antinațional. Zogru n-ar fi avut habar de nimic dacă n-ar fi trecut pe la domnul Antonică să-și ia scrisorile. Nu era nimic în cutie, iar casa părea în doliu. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
copil mușcat de câine, care avea nevoie de un antitetanos, o femeie cu atac de cord. Lui Zogru nu-i plăcea în spital, mai fusese de câteva ori, într-un timp chiar intra în sângele unor oameni care se chinuiau îngrozitor și pe care îi ajuta să moară, deși era greu și pentru el, căci în sângele unora se simțea de parcă ar fi intrat într-un lichid infestat cu păcură. Îl plus, în spitale erau turme de morgoni, pe care, oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
l-am omorât pe Andrei, pe logodnicul meu. Era vară, tocmai terminasem facultatea de medicină și căutam disperată un loc de muncă. Într-o zi, când m am întors acasă, am primit un telefon cum că s-a întâmplat ceva îngrozitor pe strada din fața restaurantului unde părinții mei obișnuiau să meargă. Am fugit cât de repede am putut. Când am ajuns la locul accidentului, două trupuri însângerate zăceau în mijlocul străzii. Erau părinții mei. Cineva, Andrei, i-a lovit. Când am aflat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
copilul mai aproape de ieșire. Meryt era în așteptare, iar doamna casei trimisese după un preot-doctor, care spunea rugăciuni, umpluse camera cu amulete și adusese o grămadă de ierburi și niște balegă de capră și le dăduse foc. Miroseau așa de îngrozitor, că Hatnuf vomitase pe ele. Mirosul o făcuse apoi să leșine și în cădere, fata se lovise la frunte și sângera. După asta, Ruddedit îl dăduse afară din cameră pe doctor și-l pusese să stea afară, în fața porții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
agitată însoțită de specialista în machiaj, însă o ignor. — Nathaniel... — Samantha ! mi-o taie nervoasă Hilary, încercând să mă ia de acolo. Chiar nu ai timp pentru așa ceva ! — Ar trebui să te duci. Nathaniel arată din cap. Ai treabă. E îngrozitor. Pare că totul se dezintegrează între noi. Trebuie să fac ceva. Să comunic cu el. — Nathaniel, spune-mi doar un lucru. Îmi tremură glasul. Spune-mi, înainte să plec. În ziua aia la fermă... ce mi-ai zis ? Nathaniel mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe care le face Connor În bucătărie și al sonorului vag metalic al televizorului, mintea mea orbecăie disperată după un indiciu. E sîmbătă dimineață. Mă aflu În patul lui Connor. Aseară am mîncat În oraș - o, Doamne, zborul ăla absolut Îngrozitor cu avionul... el a venit la aeroport și a zis... Ne mutăm Împreună ! În clipa În care mă ridic În capul oaselor, apare Connor cu două căni și o cafetieră. E Îmbrăcat Într-un halat alb gofrat și arată pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
univers să nu-l fi văzut. — Deci despre tine era vorba ? Tu ești tipa care citește cincisprezece horoscoape pe zi și care minte despre... Se oprește imediat cînd Îmi remarcă expresia. Scuze. Scuze. Cred că trebuie să te simți absolut Îngrozitor. — Da. Așa mă simt. Rănită. Furioasă. Și extrem de jenată. Și mă Îndoiesc de tot și de toate, adaug În gînd. SÎnt atît de confuză, de șocată și de uluită că abia mai reușesc să-mi mențin echilibrul pe banca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a lehamite. Pe de altă parte, te-ai gândit că cei ce vin pe urma ta vor ca oamenii să nu afle nici măcar puterea acestor cuvinte mici? În clipa aceea mi-a Încolțit În minte un gând Într-atât de Îngrozitor Încât am făcut tot ce știam ca să nu mă dau de gol. Dar uscățivul: - De acum ești toiagul lui Moru, măi Krog, așa că lasă-mă să termin. Ești trimisul. Mișcarea ta cea mare a Început. Și dacă ce e acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Era o namilă de om, chel, Îndesat, alcătuit parcă Într‑un acces de violență. Mesajul lui, dacă ar fi fost articulat În cuvinte, ar fi sunat astfel: - Sunt gata să execut tot ce dorește un client, dar treburile mă presează Îngrozitor și s‑ar putea ca În orice clipă să fac explozie. El era singurul chelner și localul Începea să se umple. Nu avea nici un ajutor. Nevastă‑sa gătea tot meniul. Dar, ni se dădea a Înțelege, pe plan social, turiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
face de unul singur. Dacă fântâna ar fi fost mai aproape de oraș... da, poate că altfel ar fi stat lucrurile... Poate că s-ar fi putut face mai mult. Dar e mult prea departe de oraș... Fiecare drum mă obosește îngrozitor... Îngrozitor... Nici nu știi cum mă obosește... Se așază pe jos și se descalță. Arătându-și piciorul.) Poftim... Uite-te numai la piciorul ăsta. Vezi? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ce să văd? BĂRBATUL CU BASTON: Uită-te mai bine. BĂRBATUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de unul singur. Dacă fântâna ar fi fost mai aproape de oraș... da, poate că altfel ar fi stat lucrurile... Poate că s-ar fi putut face mai mult. Dar e mult prea departe de oraș... Fiecare drum mă obosește îngrozitor... Îngrozitor... Nici nu știi cum mă obosește... Se așază pe jos și se descalță. Arătându-și piciorul.) Poftim... Uite-te numai la piciorul ăsta. Vezi? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ce să văd? BĂRBATUL CU BASTON: Uită-te mai bine. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
BĂRBATUL CU BASTON: Mie mi-ajunge. BĂRBATUL CU: PĂLĂRIE: Mai bine recunoaște că ți-e frică. BĂRBATUL CU BASTON: Recunosc. De ce să nu recunosc? Dar și ție ți-e frică. La toți ne e frică.( Pauză. Tăcere vinovată.) Iar miroși îngrozitor. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Se miroase.): Eu nu simt nimic. BĂRBATUL CU BASTON: Tu nu simți, dar eu simt. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Și ce vrei să fac? BĂRBATUL CU BASTON: Nu știu. Să nu-ți facă rău. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
A fost coniac. MACABEUS: Adu-mi un pahar! PARASCHIV: Nu mai avem pahar. L-ai spart. MACABEUS: Nu-i nimic. Un pahar se potrivește la atâtea sticle goale... PARASCHIV (Îi întinde paharul.): Nu mă mai lovi în stomac... Mă doare îngrozitor... MACABEUS: Te doare de la băutură. PARASCHIV: Întotdeauna am suferit cu stomacul... Mă doare de la orice. MACABEUS: De la băutură. Ai făcut ciroză. PARASCHIV: Mă doare mai ales noaptea... Nu pot să dorm niciodată din cauza stomacului... MACABEUS: Înseamnă că te doare din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
plăcea să mă plimb prin fața cuștii... Îmi plăcea locul ăla și atât... Că era soare... era curat... (Brusc naiv, plictisit.) Mai bine mă culc... (Pentru sine.) Sau poate i-am dat drumul din plictiseală.... Asta e! Cred că mă plictiseam îngrozitor... He-he... INAMICUL se agață, plângând, de MACABEUS, apoi de PARASCHIV. Brusc, MACABEUS își toarnă o cană plină cu apă și o bea pe nerăsuflate. Îi toarnă apoi lui PARASCHIV și apoi INAMICULUI. MACABEUȘ: E nebun. PARASCHIV: Cum? MACABEUS: E nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]