1,892 matches
-
moartea lui. - Nu cred asta, zise Aurica, domnul Pascalopol e un omnobil. L-a amețit Otilia. - Unde sunt bani la mijloc, nu există noblețe! declară Aglae. - Cum, mamă, adăugă Aurica, o fată de categoria Otilieisă intre în familia noastră? E-ngrozitor. - Intră, dacă sunt oameni fără cap! mormăi posacă Aglae șicăzu pe gânduri, mâncând fără gust. Simion întrerupse tăcerea: - Am o poftă de mâncare admirabilă. Mă simt ca dedouăzeci de ani. Ce bucate mai aveți? Tot timpul înghițise lacom, nedând nici
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
inimă, capabilă de dragoste profundă (ce nostim!). Așa o au, zice în carte, eroinele Revoluției Franceze, madam Tallien, de exemplu. Crestăturile aici, pe muchia palmei sub degetul mic, indică numărul de copii, ia să vedem: unu, doi, trei, vai, e îngrozitor, Felix, voi face șapte copii. E oare cu putință? Nu, nu. Nu-mi plac, sau mi-ar plăcea numai unul, un băiețel. Dă-mi mâna ta, să văd, tu câți faci? E-ngrozitor! Și tu tot șapte faci! -Eu îi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să vedem: unu, doi, trei, vai, e îngrozitor, Felix, voi face șapte copii. E oare cu putință? Nu, nu. Nu-mi plac, sau mi-ar plăcea numai unul, un băiețel. Dă-mi mâna ta, să văd, tu câți faci? E-ngrozitor! Și tu tot șapte faci! -Eu îi fac? Asta-nseamnă că o să am șapte și îi vei face tu. - Ești un prost! Tu n-ai voie să te căsătorești decât pe la douăzeci și șapte de ani, când îți vei fi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
comic, să-l învioreze. Generalul părea afectat: - Fetița mea, dar tânărul nostru mi se pare că e îndrăgostit. - Așa mi se pare și mie, confirmă Georgeta în șoaptă, cugrija unei mame de a nu deștepta copilul. - O! dar atunci e îngrozitor! Te invit să ai grijă de dânsul. Felix simți nevoia de a rămâne singur, își lua rămas bun de la cei doi, care-l părăsiră cu cele mai atente gingășii. Apoi o luă înainte cu o necesitate neînfrîntă de a merge
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cheamă, găinușo? întrebă popa Țuică, plecîndu-șiochii pe sub epitrafil. - Aurelia! -,,...și pe roaba ta Aurelia, care se căiește de păcatele ce a făcut, primește-o cu obișnuită iubirea Ta de oameni..." G. Călinescu Părintele bolborosi mai departe vorbe ininteligibile, apoi tuși îngrozitor, blestemă toți dracii din infern și întrebă pe Aurica: - Știi tablele legii, porumbița taichii? că așa zice la carte, ca să te-ntreb. - Știu, părinte, că le-am învățat la școală. - Ei, atunci e bine, e bine de tot! Dar Crezul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și fost Sophie în duminica în care pe ea a uitat s-o mai ia de la Școală). De-ar avea pe suflet atâtea păcate câte are Sophie, s-ar duce tocmai într-un schit, la sihăstrie... Și ce-i mai îngrozitor, ce-i mai teribil și mai palpitant este că ușa dinspre terasa cu clematite este deschisă... — O zi teribil de caldă a fost astăzi, nu ? Și nu vi se par spiritele mai agitate ca totdeauna ? întrebă Titi Ialomițeanu. Titi Ialomițeanu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Însă prezența mea de spirit începea să scadă în acest moment, dându-mi eu seama că pe Titi nu-l amuza deloc să meargă pe aleile tot mai inundate de apă. Astfel că, la un moment dat, s-a stropit îngrozitor pe pantalon și, cu aceeași batistă, s-a aplecat să și-l șteargă, ca un copil crescut de o doică îngălată. Și, poate ca să oprească într-un fel plimbarea care nu-i convenea, mi-a spus, cu un zâmbet ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
două căruțe de cercetași, să ducă răniții la spital și nenumărații morți neidentificați la morgă. Întorcându-mă cu spatele, ca să nu mai văd, mi-am trecut palmele pe față : urme de lacrimi, sânge închegat, resturi impure, vânătăi, trebuie că arătam îngrozitor și, crezându-mă desigur una dintre victime, dar mai norocoasă, o femeie ce trecea cu donița cu apă s-a oprit lângă mine. Era una dintre multele ce veniseră în ajutorul bieților nefericiți cu apă, cu cârpe curate, cu lumânări
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe care le face Connor În bucătărie și al sonorului vag metalic al televizorului, mintea mea orbecăie disperată după un indiciu. E sîmbătă dimineață. Mă aflu În patul lui Connor. Aseară am mîncat În oraș - o, Doamne, zborul ăla absolut Îngrozitor cu avionul... el a venit la aeroport și a zis... Ne mutăm Împreună ! În clipa În care mă ridic În capul oaselor, apare Connor cu două căni și o cafetieră. E Îmbrăcat Într-un halat alb gofrat și arată pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
univers să nu-l fi văzut. — Deci despre tine era vorba ? Tu ești tipa care citește cincisprezece horoscoape pe zi și care minte despre... Se oprește imediat cînd Îmi remarcă expresia. Scuze. Scuze. Cred că trebuie să te simți absolut Îngrozitor. — Da. Așa mă simt. Rănită. Furioasă. Și extrem de jenată. Și mă Îndoiesc de tot și de toate, adaug În gînd. SÎnt atît de confuză, de șocată și de uluită că abia mai reușesc să-mi mențin echilibrul pe banca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
purtat nici o ranchiună, ba chiar i-a fost recunoscător că și-a trimis colegul, după cum promisese. Cam tîrziu, peste două ceasuri, dar l-a trimis. Mihai pierduse orice speranță. Spatele cămășii îi era ud de transpirație iar tîmplele îl dureau îngrozitor. I-a spus că dorește s-o asiste pe Ana, dar a fost întrerupt: "Ce brînza mă-tii credeai că fac acolo, în sală?! Tocmai cu nevastă-ta m-am chinuit pînă acum..." Și i-a întors spatele. Brînză îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
deja să fie convins că a greșit lăsînd-o să se întoarcă la Iftimie. Să nu te superi pentru ieri! i-a spus a doua zi Tamara, venind la el în birou imediat după ce a intrat pe poartă. M-am simțit îngrozitor. Teona a fost tot timpul ironică. Ai supărat-o cu ceva? Mihai a tăcut. Dacă Tamara nu aflase că ei au stat împreună un timp, de ce să-i spună el?! Chiar gestul ei de-a te duce pînă în marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
îi deschide, sînt umezi. Mă simt vinovată față de tine, Mihai! Adică! Tonul bărbatului a fost sever, aproape dur, făcînd să tremure capul Tamarei. Femeia îl privește lung, îndurerată. Oftează și închide iar ochii, să alunge pînza de lacrimi. Mă simt îngrozitor! Știu că ți-am stricat liniștea băgîndu-ți pe gît problema filtrelor... Îl privește deschis, în față. Își dă seama că bărbatul a înțeles că nu asta ar fi vrut ea să spună. Dacă apucai să începi romanul, acum ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
spus că telefonul de-alaltăieri îl aștept de cînd am plecat. Nu l-am dorit, pentru că mi-a fost rușine de mine să-mi formulez gîndul, dar l-am așteptat... Cînd s-a întîmplat de l-am primit, a fost îngrozitor! Nu-mi venea să cred. Mă juram că-ți voi telefona imediat, sau a doua zi, să-ți spun vorbe de ocară, dar mă trezeam pregătindu-mă să vin încoace. Am înțeles că nu-s decît o femeie oarecare, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
se prăpădiră în noaptea întunecoasă prin prăpăstiile munților, parte rătăciră și se pierdură de nu li se mai dete de urmă. Dragota, trădătorul de odinioară și conducătorul de acuma al rebelilor, căzu în înghesuiala furtunoasă sub copitele cailor și, călcat îngrozitor, își dete cea din urmă suflare după ce se chinui trei zile. În aceeași zi împăratul intră în despresurata cetate Melenik, dând laudă garnizoanei, care și ea la rîndu-i lăudă pe împăratul ca pe îngerul ei mântuitor, care-n clipa când
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cam tulburată. Unu: m-ai salvat de pilule. Doi: l-ai convins pe tata să mă trimită În străinătate, unde am avut parte de o școală excepțională și am Întîlnit oameni foarte drăguți. Trei: l-ai arestat pe insul ăla Îngrozitor care Îmi vindea pilule. Jack o atinse. Karen tresări. — Nu, lasă-mă să-ți spun! Patru, deși nu aveam de gînd să ți-o spun: Les Weiskopf le dădea fetelor pilule pe gratis dacă se culcau cu el. Tata era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Jack se Înclină. Lynn stropi dosarele și le aprinse. HÎrtia sfîrÎi și aruncă În aer mingi de foc. Jack se uită țintă la flacără pînă cînd Începură să-l usture ochii. — Du-te acasă și culcă-te, domnule sergent. Arăți Îngrozitor. *** Nu acasă. La Karen. Conduse pînă acolo amețit și agitat. Începea să simtă lațul: datoriile prost făcute se rezolvă tot prost, iar totul e dat uitării. Ideea asta Îi veni firesc, așa cum Îi veni și ideea de a-l scutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
contracarează pentotalul. Asta nu te ajută deloc, dar Încă mai poți să te salvezi - și să-l salvezi și pe White - de o grămadă de necazuri dacă accepți să cooperezi. — Bud Își poate purta singur de grijă. Iar tu arăți Îngrozitor. Ai fața roșie ca sfecla. Ed se așeză și opri magnetofonul. — Nici măcar nu simți efectele dozei, nu-i așa? Mă simt de parcă aș fi băut patru pahare de martini, iar patru martini-uri mă fac doar mult mai lucidă. — Patchett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
că virtualul a devenit mai real decât realul", îmi spune Monica. Într-adevăr, dacă ai fi văzut un film având ca scenariu story-ul de ieri, ai fi închis televizorul după o jumătate de oră spunînd: încă un film tâmpit american! Îngrozitor e tocmai faptul că istoria începe să semene, de ieri, cu un film tâmpit american. 13 septembrie Avea dreptate Noica să împartă lumea între cei care merită numele de "om" și "băcani" (restul omenirii)? Atunci când l-am auzit și apoi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
uriașa și alături de ea stăteau Cinthia, care tușea Într-una și Julius, Întors cu spatele și privind spre interiorul casei, spre coridorul plin de armuri de cavaleri, de spade și scuturi. În clipa aceea se ivi mătușa Susana, care arăta Îngrozitor și Cinthia Îi spuse: „Îmi place casa ta, tanti Susana; pot să intru ca s-o văd mai bine?“ Atunci mătușa, surprinsă, Îi spuse: desigur, la urma urmei copiii lui Susan fuseseră Întotdeauna cam ciudați. Cinthia Îl luă de mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atît de fin și de lung Încît lumea nu mai putea trece din pricina mîinii lui Întinse: acolo, acolo, cu nasul lipit de fereastră, uitîndu-se la pista de aterizare. CÎnd Vilma Îl apucă de braț, venind din spate și speriindu-l Îngrozitor, el Îi spuse: cu avionul ăsta o să plece Cinthia, era un Air France, Îi plăcea cel mai mult. La bar au cerut coca-cola pentru toți copiii, În afară de Cinthia, tu mai bine nu bei nimic, darling. Julius Îi dădu totuși jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
adăugă pentru a-l liniști. Peter zîmbi și-l mîngîie pe creștet făcîndu-i semn să pornească. A stat cîtva timp acolo petrecîndu-l cu privirea, uite-l acolo, abia se mai vede, ai gri-gri-gri, vru să spună grijă, dar se poticni Îngrozitor după prima silabă, gri-gri-gri-gri, nu era nimic de făcut, mîine va pleca pentru totdeauna, cineva o să-i spună că a plecat și că i-a urat rămas-bun cînd Julius va veni la piață să-l caute. Julius porni Înapoi șovăitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
urechiatul ăsta la școală... Din pricina atîtor gînduri; amărăciunea se strecurase În sufletul domnișoara Julia, adoptase atitudinea psihologică a celui care așteaptă ca musca să se așeze mai Întîi undeva: Julius făcuse o greșeală, se pomeni că-l lovește peste degete Îngrozitor. Copilul țipă și Vilma apăru Îndată, dar nu Îndrăzni să intervină de frica spaniolei atît de corecte și expresive a Învățătoarei. În schimb Îmbufnata domnișoară profită de apariția ei pentru a-i spune că arăta Îngrozitor, cine o desfigurase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l lovește peste degete Îngrozitor. Copilul țipă și Vilma apăru Îndată, dar nu Îndrăzni să intervină de frica spaniolei atît de corecte și expresive a Învățătoarei. În schimb Îmbufnata domnișoară profită de apariția ei pentru a-i spune că arăta Îngrozitor, cine o desfigurase În halul ăsta?, dar o Întrerupse Nilda, care intră Întrebînd pe un ton provocator de ce țipase copilul, Julius spuse că l-a bătut și atunci Sălbatica, furioasă, Începu să strige În gura mare: oare voiau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
celălalt, se mulțumi să-i facă loc să treacă și urcă mai departe, Îndreptîndu-se spre camera Vilmei. „Se poate?“ Întrebă. Era Încîntat să poată pune Întrebarea asta. — Nu, Julius! O clipă! Așteaptă o clipă, te rog. Îți deschid imediat. E Îngrozitor! Nici nu știu cum a trecut timpul și uite că s-a făcut ora cînd trebuia să-ți pregătesc apa pentru baie. În seara aceea aveau oaspeți la palat. Celso și Daniel, cum nu se poate mai eleganți, se plimbau prin saloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]