1,508 matches
-
-urile derivaților cinamici. În același timp, derivații cinamici, produși în plante, cu rol de integrare a acestora în ecosistem, sunt folosiți empiric sau controlat pentru efectul lor tămăduitor. Și toate aceastea pentru că structura de acid cinamic, constituită dintr-o simplă înlănțuire de unități aril-carbonil α,β-nesaturat este generatoare de multe proprietăți. Reactivitatea, sensibilitatea la acțiunea radiațiilor UV și a razelor X, bioactivitatea sunt proprietăți ale derivaților cinamici mono- macro- sau supramoleculari, care stau la baza unei varietăți de aplicații, dar pentru
ACIDUL CINAMIC ?I DERIVA?II S?I by Elena Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/83871_a_85196]
-
de ce nu, vor dori să colaborăm. Autoarea CONSIDERAȚII GENERALE ASUPRA ACIDULUI CINAMIC ȘI A DERIVAȚILOR SĂI O varietate de compuși, de la acidul cinamic și până la structuri macromoleculare, reticulate sau supramoleculare, asociată cu o diversitate de aplicații este legată de simpla înlănțuire de unități fenil- carbonil α,β-nesaturat. Denumirea de acid cinamic este legată de cea a scorțișoarei (kinnámōmon în limba greacă), aromatizant cunoscut de mult timp, (menționată în Biblie - Exodus 30:23, ca Hebrew și cassia, și de către Herodot). De-a
ACIDUL CINAMIC ?I DERIVA?II S?I by Elena Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/83871_a_85196]
-
Gimnastica acrobatică A cunoscut în ultimii ani o dezvoltare rapidă pe plan internațional. Ea solicită gimnastelor, coordonare, orientare în spațiu și mult curaj. În prezent sunt cunoscute următoarele forme de practicare: a) Gimnastica acrobatică individuală (tumbling) Constă în efectuarea unei înlănțuiri de răsturnări și salturi fără pași intermediari și fără rupturi de ritm pe linia marcată pe mijlocul unei piste. Pista este lungă de 40 metri și lată de 1,5 2 metri și are delimitată o zonă de elan lungă
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
rotare 3.3.2. Exercițiul În gimnastică termenul de exercițiu are două accepțiuni: exercițiu fizic definit drept „o acțiune motrică cu valoare instrumentală, conceput și programat în vederea realizării obiectivelor proprii diferitelor activități motrice” (A. Dragnea, A. Bota, 1999, p. 209). „înlănțuirea mai multor elemente structurate într-un mod unitar, putând fi efectuat individual sau în grup, liber, la aparate sau cu obiecte portative” (A. Stroescu, R. Podlaha, 1974, p. 24). Exercițiul liber este un gen de exercițiu constituit din mișcări analitice
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
în grup, liber, la aparate sau cu obiecte portative” (A. Stroescu, R. Podlaha, 1974, p. 24). Exercițiul liber este un gen de exercițiu constituit din mișcări analitice sau sintetice, executate fără aparate sau obiecte portative. Exercițiul liber ales este o înlănțuire de mișcări concepută de antrenor sau sportiv, pe baza unor anumitor cerințe precizate de regulament, în vederea participării la concursuri. Exercițiul impus este o înlănțuire de elemente concepută de organizatorul concursului, sportivul fiind obligat să-l execute întocmai. Element tehnic mișcare
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
din mișcări analitice sau sintetice, executate fără aparate sau obiecte portative. Exercițiul liber ales este o înlănțuire de mișcări concepută de antrenor sau sportiv, pe baza unor anumitor cerințe precizate de regulament, în vederea participării la concursuri. Exercițiul impus este o înlănțuire de elemente concepută de organizatorul concursului, sportivul fiind obligat să-l execute întocmai. Element tehnic mișcare cu structură unitară distinctă, componentă a unui exercițiu, care pornește dintr-o poziție inițială și se termină într-o poziție finală. În gimnastica de
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
elan și în combinație cu diferite elemente. 7.3. EXERCIȚII ACROBATICE CU PARTENER În competițiile de gimnastică acrobatică perechile pot fi formate din doi băieți sau mixte (un băiat și o fată). Exercițiul se desfășoară pe muzică și constă în înlănțuiri de elemente gimnice, acrobatice și coregrafice. Elementele acrobatice pot fi statice și dinamice. Exercițiile acrobatice cu partener se pot folosi în serbări școlare și demonstrații sportive. Ele pot fi practicate la orice vârstă cu condiția să fie bine alese. Executanții
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
instrucția să se desfășoare la întîmplare. El a apreciat necesitatea existenței unei legături între adevărurile descoperite de elev de la o zi la alta: "Căutați să legați toate experiențele lor una de alta printr-un fel de deducție, pentru ca prin această înlănțuire să le poată plasa în ordine în spiritul lor și să și le poată aminti la nevoie; căci e destul de greu ca fapte și chiar raționamente izolate să fie păstrate multă vreme în memorie cînd lipsește legătura care le unește
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
trecerea timpului, legându-se de obiecte perene, care sfidau la rândul lor timpul, aceasta este explicația pe care o acordăm pentru apariția aurului și argintului în prim-planul economiei și al schimburilor. Pe de altă parte, istoria umană este o înlănțuire de evenimente care au în prim - plan dorința de prosperitate și bogăție. Aurul și argintul erau simbolul prosperității atunci și sunt simbolul prosperității și azi. Dacă vom face o analiză a deținerilor de aur de către băncile centrale, cu ușurință vom
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
în diferite forme, imposibilitatea de a fi falsificat (aurul fals sau în aliaje este ușor de recunoscut). Fie564 ca este cântărită, numărată sau bătută, moneda din aur este de acum de domeniul istoriei. Cu toate acestea, istoria umană este o înlănțuire de evenimente care au în prim plan dorința de prosperitate și bogăție. Dacă vom face o analiză a deținerilor de aur de către băncile centrale, cu ușurință vom observa o corelație pe care toată lumea o putea intui. Statele dezvoltate ale lumii
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
stat, se proiectează alte coordonate decât cele consemnate pentru trecut. Dar, oricum, pentru a argumenta locul care ni se cuvine În geografia neamului românesc, trebuie să ne cunoaștem istoria și să ne afirmăm demnitatea. Cu acest gând a fost abordată Înlănțuirea de evenimente prin care a trecut și trece populația interfluviului Nistru - Prut, ca parte inseparabilă a Daco-României. O generație Întreagă trebuie să fie informată, să cunoască realitățile care fundamentează opțiunile românilor și Înaripează idealul de viitor al unui popor. Așa
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
această direcție, este necesar, așa cum preconizau M. A. K. Halliday și R. Hassan încă din 1976, să nu se gramaticalizeze transfrasticul considerînd textul ca o frază mare sau ca o simplă suită de fraze: Un text [...] nu este o simplă înlănțuire de fraze [string of sentences]. Altfel spus, nu este vorba de o unitate gramaticală mare, de ceva de aceeași natură cu fraza, dar care s-ar deosebi de ea prin mărime un fel de suprafrază [supersentence]. Un text nu trebuie
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
lui Saussure: "Căci rostirea nu indică, nici aici, nici acolo, vreo acțiune ori vreo lipsă de acțiune [...] mai înainte de a se îmbina verbele cu numele. În schimb atunci s-a armonizat și deopotrivă s-a născut vorbirea producîndu-se o primă înlănțuire, într-un sens vorbirea elementară și cea mai scurtă." (id.). Propoziții ca: "Omul învață" sau "Apuleius povestește" sînt enunțuri asertive minimale. Depășind prima numire prin "ordonare-întrețesere" a două componente, s-a înfăptuit un act de referință, s-a încheiat ceva
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
care ține de logos-discurs. Platon pune în gura Străinului următoarele: "[...] nu se denumește doar, ci se și determină ceva, înlănțuindu-se verbele cu numele. De aceea și spuneam că a vorbi nu înseamnă doar a denumi, drept care am și dat înlănțuirii acesteia numele de vorbire [logos]" (p. 376). Înainte de Saussure, această idee a fost radicalizată de teoria limbajului elaborată de W. von Humboldt: "Limba constă numai în discursul legat, gramatica și dicționarul pot fi asemuite cu scheletul ei mort" (trad. Meschonnic
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
discursul legat, gramatica și dicționarul pot fi asemuite cu scheletul ei mort" (trad. Meschonnic 1985, p. 142). Humboldt definește limba ca pe o activitate discursivă, ca pe "actul ei de emisie reală" (id., p. 143), și subliniază că numai în "înlănțuirile discursului" pot fi percepute elementele cele mai semnificative ale limbii. Cît despre Saussure, el își definește obiectul și programul drept revenirea elementului discursiv la limbă ca la "o comoară mentală", adică la ceea ce pentru Humboldt nu era decît "proiecția totalizantă
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
creează diferite grupuri, serii, familii, în sînul cărora stăpînesc raporturi foarte diferite, dar care intră într-o singură categorie; acestea sînt raporturile asociative. 2. în vorbire, cuvintele sînt supuse unui gen de raporturi independente de primul și care depind de înlănțuirea lor; acestea sînt raporturile sintagmatice. (Saussure, în Bouquet, 1977: 335) În Cursul de lingvistică generală, Saussure definește fraza ca pe unitatea maximală a sintagmaticii. El își pune întreabarea pînă la ce punct fraza, supusă variațiilor individuale, aparține limbii (pp. 136-137
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
totuși la Saussure sub influența restricției clasice pe care un Fontanier o formulează în următorii termeni: Mai întîi, ce înțelegem aici prin discurs? În nici un caz o lucrare întreagă, oricît ar fi ea de scurtă; nici chiar o suită, o înlănțuire de fraze sau de perioade asupra unui anume subiect; înțelegem prin discurs o frază sau o perioadă exprimînd o gîndire aproximativ încheiată și completă în sine chiar dacă se raportează la alte gîndiri care o preced sau o urmează. (Pierre Fontanier
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
producerii) și a accesibilității (axa receptării-interpretării) textului, adică o evaluare a pertinenței contextuale. 3.2. O pragmatică textuală? Propoziția și combinațiile de propoziții în fraza complexă constituie unitatea maximală a analizei lingvistice clasice. Pragmatica transfrastică reduce de asemenea textualitatea la "înlănțuiri de două enunțuri și de două replici dialogice" (Stati 1990: 12). Este limita pragmaticii lui O. Ducrot și a "pragmaticii discursului" de J. Mœschler și A. Reboul (1998). Aceștia din urmă afirmă că "Discursul (sau tipurile de discurs) nu sînt
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
văzut, împreună cu Benveniste, că domeniul analizei translingvistice a textelor cerea "un aparat nou de concepte și definiții" ([1975] 2000: 65) Ne vom ocupa de aceasta progresiv, revenind asupra problemei spinoase a frazei (§ 1). Vom vedea ce trebuie reținut din descrierea înlănțuirilor frastice propuse de Școala de la Praga (§ 2). Vom dezvolta apoi pe larg punctuația definită ca o operație complexă de segmentare a unităților (§ 3), și vom încheia cu problemele ridicate de stabilirea textelor, adică a obiectului însuși al acestui studiu (§ 4
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
moarte calul care trăgea trăsura [e1'] v. 12: Gardienii se pot apropia [e2'] v. 13: Ei îi găsesc pe deținuți morți cu trupurile ciuruite de gloanțe [e3'] Construcția gerunzială din P8 [e1] permite exprimarea anteriorității unui enunț și deci o înlănțuire de predicate succesive. Astfel este introdusă o succesiune temporală de acțiuni și de legături de la cauză la efect (cum nu este totuși cazul circumstanțialului din P5). Cu acest tip de construcție intrăm într-un domeniu care va fi abordat ceva
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
pentru a insista asupra alegerii punctului de plecare (T) a fiecărui nou enunț. Așa cum spune Daneš, orice enunțător se confruntă de fiecare dată cu problema alegerii temei ca bază a enunțului următor. Blinkenberg descrie și el acest fapt, rămînînd în cadrul înlănțuirilor frastice: Majoritatea frazelor nu sînt izolate, ci înlănțuite de altele; o frază aduce o alta, o declanșează; și punctul în care se sfîrșeste o frază este adesea noțiunea inițială a frazei următoare; predicatul celei dintîi devine subiectul celei de a
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
texte". • Fraza nu poate fi considerată ca unitate textuală de analiză. Trebuie înlocuită cu o unitate mai suplă, a cărei segmentare în discurs este extrem de variată și profund semnificatoare. • Progresia temă > remă nu este o teoria a frazei, ci o înlănțuire de enunțuri în liniaritatea fluxului vorbirii. Segmentarea continuumului grafic formează sens deplin la nivelele sintactic, enunțiativ, textual. Ea este inseparabilă de tensiunea dintre discontinuitate (segmentarea unităților) și continuitate (legare). • Lingvistica are nu numai ca obiect empiric, dar și ca obiect
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Conte (1990:222): Este evident că nu genul natural, nici genul gramatical sînt cele care determină lanțul anaforic, ci atitudinea afectivă a protagonistului, așa cum o închipuie distanța ironică a naratorului. 1.3. Anafore definite Anafora definită apare în general în înlănțuiri de tipul: introducerea unui referent sub formă nedefinită (cu articol nehotărît), apoi reluarea lexicală identică: Un bebeluș [1] < Bebelușul [2], sau aproape identică: un băiețel [1] < băiețelul [2]. Putem vorbi de anaforă definită fidelă în acest tip de cazuri și
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
1] < băiețelul [2]. Putem vorbi de anaforă definită fidelă în acest tip de cazuri și de anaforă definită infidelă atunci cînd trecem de la un termen hiponim la un hiperonim: un băiețel [1] reluat de copilul [2]. În modul clasic de înlănțuire a enunțurilor, un obiect al discursului este mai întîi introdus [1], apoi luat ca temă-topic într-un enunț ulterior [2]. Așa se întîmplă în T5 cu mama victimei. Introdusă la începutul textului ca mama lui, putem avea o reluare de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ultimele, punctul de vedere al naratorului s-a modificat, cunoașterea sa a progresat. Puterea de reclasificare (pe care anafora definită nu o are) este trăsătura esențială a anaforei demonstrative. Așa se explică de ce putem spune fără probleme în cazul unei înlănțuiri metaforice: Am citit recent Le Sun, maculatura AIA...", însă mai greu: "Am citit recent Le Sun, maculaturA...". Deoarece metafora modifică relația semantică între referent și anafora sa, putem vorbi despre un nou punct de vedere asupra obiectului discursului și atunci
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]