4,562 matches
-
literatură, 1968); în critică: "Critice" (Editură pentru literatură, 1969); în român: "Intermezzo" ( Editură Albatros, 1984). Marin Mincu a decedat la Spitalul Elias din București în dimineața zilei de 4 decembrie 2009 în urma unui anevrism cerebral survenit la Televiziune și este înmormântat la Cimitirul Bellu din Capitală. "Cumpănă", E.P.L., 1968; "Calea robilor", Cartea românească, 1970; "Eterica noapte", Albatros, 1972; "Văile vegherii", Cartea românească, 1974; "Discurs împotriva morții", Eminescu, 1977; "Pradă realului", Cartea românească, 1980; "Proba de gimnastică, Albatros", 1982; "Pradă realului", Cartea
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
Nicolae cavaler de Wassilko, uneori Nikolai Wassilko (oficial în , în , transliterat Mîkola Vasîlko) (n. 25 martie 1868, Lucavăț, Bucovina, Imperiul Austriac - d. 2 august 1924, Bad Reichenhall, Germania, înmormântat la Berlin-Tegel din familia Wassilko, a fost un proprietar de terenuri din Bucovina, jurist, reprezentant al rutenilor bucovineni în Dieta Bucovinei (1898-1918) precum în Reichsratul austriac (1907-1918) și din 1919 diplomat. El a fost unul dintre susținătorii instituirii unui stat
Nicolae de Wassilko () [Corola-website/Science/319385_a_320714]
-
al Misiunilor diplomatice ucrainene, după care a fost transferat ca ambasador în Germania. Suferind de astm a fost tratat într-o stațiune balneară la Bad Reichenhall, unde a murit în urma unui accident vascular cerebral la 2 august 1924. Nicolae este înmormântat în cimitirul ortodox rusesc la Berlin-Tegel. Istoricul Teodor Bălan (1885-1972) îl considera „un intrigant, oportunist și o figură tristă a vieții politice din Bucovina”. În ziarului „Bukowinaer Rundschau“, de la 24 decembrie 1899 (care a fost cunoscut ca nefiind pro-român),se
Nicolae de Wassilko () [Corola-website/Science/319385_a_320714]
-
din ciclul "Boje o zápasy" (Lupte și confruntări) și mai târziu a pictat în principal peisaje. În timpul vieții sale el a fost activ ca pictor, sculptor, colecționar de artă, teoretician, editor, organizator și diplomat. A murit la Praga și este înmormântat în cimitirul din cartierul Střešovice al capitalei cehe. El i-a idolatrizat pe Vincent van Gogh, Pierre Bonnard și Edvard Munch, precum și pe Picasso și Braque.
Emil Filla () [Corola-website/Science/336262_a_337591]
-
fost călugărit, Lăpușneanu a amenințat că după ce-și va reveni din boală o să popească și el pe unii. Știind că domnitorul a făptuit multe omoruri, boierii și Doamna Ruxanda l-au otrăvit și acesta a murit. El a fost înmormântat "cu cinste" în biserica Mănăstirii Slatina. Această mănăstire fortificată a suferit stricăciuni imediat dupa moartea ctitorului ei. Domnitorul Ioan Vodă cel Cumplit (1572-1574) a spoliat mănăstirea de odoarele sale, folosind o parte din argintărie ca să bată monedă. Din cauză că s-a
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
unde a tradus 3 volume din ""Lucrările lui Teodoret de Cyr"" și lucrarea ""Îndeletnicire despre buna murire"" de Evghenie Vulgaris. Fostul mitropolit a lăsat mănăstirii veșminte, cărți și ultimele sale manuscrise. El a murit acolo la 18 decembrie 1846, fiind înmormântat în afara bisericii, la dorința sa, ca un simplu călugăr. La 30 decembrie 1886, din dispoziția mitropolitului Iosif Naniescu, osemintele lui Veniamin Costachi au fost deshumate și așezate în Catedrala Mitropolitană din Iași, ctitoria sa. Ulterior și mitropolitul Sofronie Miclescu (1790-1861
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
Catedrala Mitropolitană din Iași, ctitoria sa. Ulterior și mitropolitul Sofronie Miclescu (1790-1861) s-a retras la Mănăstirea Slatina, după ce a părăsit scaunul mitropolitan al Moldovei, la 18 ianuarie 1861. El a murit acolo la 18 mai 1861, dar a fost înmormântat la Mănăstirea Neamț. În anul 1915, mănăstirea a fost vizitată de Regina Maria, însoțită de principele moștenitor Carol și principesele Elisabeta și Maria. Aflată în apropierea graniței Regatului României cu Austro-Ungaria (care stăpânea Bucovina), Mănăstirea Slatina a avut un rol
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
Național de Artă din București. Tronul domnesc se păstrează la Muzeul Etnografic din Iași. Un rând de veșminte arhierești și o Evanghelie de la mitropolitul Veniamin Costachi se află la Catedrala Mitropolitană din Iași. Mănăstirea Slatina este necropolă domnească, aici fiind înmormântată familia domnitorului Alexandru Lăpușneanu, ctitorul lăcașului de cult. În partea dreaptă a pronaosului se află mormântul domniței Teofana, una din fiicele lui Alexandru Lăpușneanu. Lespedea sa funerară are o frumoasă ornamentație și inscripția: ""Acest mormânt l-a făcut Io Alexandru
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
știe că el a murit după anul 1603. Pe soclul pridvorului, pe latura de vest, se află o piatră funerară cu un fragment de inscripție în limba slavonă. Lângă zidul bisericii, la dreapta altarului, se află locul unde a fost înmormântat Veniamin Costachi, mitropolitul Moldovei (1803-1808, 1812-1821 și 1823-1842). Acesta s-a retras din scaunul mitropolitan la 18 ianuarie 1842 și s-a stabilit la Mănăstirea Slatina, unde a murit la 18 decembrie 1846. La dorința sa, a fost înmormântat sub
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
fost înmormântat Veniamin Costachi, mitropolitul Moldovei (1803-1808, 1812-1821 și 1823-1842). Acesta s-a retras din scaunul mitropolitan la 18 ianuarie 1842 și s-a stabilit la Mănăstirea Slatina, unde a murit la 18 decembrie 1846. La dorința sa, a fost înmormântat sub streașina bisericii pentru ca ""picăturile de ploaie să-i sfredelească piatra funerară"". La 30 decembrie 1886, după sfințirea noii catedrale mitropolitane din Iași (la care Veniamin Costachi era considerat ctitor), osemintele sale au fost strămutate în Catedrala din Iași. Mormântul
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
un gard de fier. În anul 1986, la 100 ani de la strămutarea osemintelor, mitropolitul Teoctist Arăpașu a amplasat o placă tombală peste locul unde a fost mormântul lui Veniamin Costachi. Pe această piatră se află următoarea inscripție: ""Aici a fost înmormîntat mitropolitul Veneamin Costache (+1846): osemintele sale au fost strămutate la anul 1886 în Catedrala Mitropolitană din Iași, ctitoria sa. Piatra este pusă în anul 1986. De către I.P.S. Teoctist. Mitropolitul Moldovei și Sucevei."" Mănăstirea Slatina are aspectul unei fortărețe medievale în
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
Susținătorii săi neinstruiți sau confruntat cu militari profesioniști și au căzut cu sutele sub bătaia tunurilor și a muschetelor. Numărul de morți în rândurile rebelilor variază între 727 și 2700, în timp ce regaliștii au pierdut 27 de oameni care au fost înmormântați la biserica Sf. Fecioară Maria din Westonzoyland, care a fost folosită drept închisoare pentru soldații rebeli. Monmouth a fugit de pe câmpul de luptă travestit în țăran, dar a fost capturat într-un șanț, pe 8 iulie. În urma arestării sale Parlamentul
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
producere în public a muzicianului a fost, după mărturiile existente, când a cântat la funeraliile regelui James la 1 mai 1625. Nu se știe data precisă a morții sale. A primit ultimul salariu pe 20 ianuarie 1626 și a fost înmormântat la St Ann's, Blackfriars , la 20 februarie 1626. John Dowland a fost căsătorit și a avut mai mulți copii, așa cum a menționat într-o scrisoare către Sir Robert Cecil. Însă, în vremea călătoriilor prin Europa și când a găsit
John Dowland () [Corola-website/Science/313032_a_314361]
-
obsesive, prin care îi acuză pe alții și se justifică pe șine: "Rousseau, judecător al lui Jean-Jacques" și "Revenile - plimbăreț singuratic". 2 iulie 1778 - Moare la Ermenonville, pe domeniul marchizului de Giradin, care îl invitase să stea la el. Este înmormântat pe o insulă artificială de pe lacul domeniului. În 1794, osemintele lui au fost duse la Pantheon, unde se odihnesc și astăzi. Primul om care a îngrădit o bucată de pământ, ce s-a gandit să-și spună: Acesta este al
Jean-Jacques Rousseau () [Corola-website/Science/297159_a_298488]
-
ea a fost forțată să părăsească curtea și să caute refugiu la Hugh Capet. Ludovic al Y-lea a murit la 21 mai 987 dintr-o căzătură de pe cal în timp ce vâna în pădurea Halatte din apropierea orașului Senlis, Oise. A fost înmormântat la mănăstirea Saint-Corneille din Compiègne. Neavând moștenitori legitimi, unchiul său Carol de Lotharingia Inferioară a fost ales ca succesor ereditar al tronului. Dar, clerul, incluzând atât pe Adalberon cât și pe Gerbert (care mai târziu a devenit Papa Silvestru al
Ludovic al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/322652_a_323981]
-
se spovedește și se împărtășește, apoi îi mărturisește că moare „cu inima tristă pentru că nu mă pot întoarce în țara mea”. La 16 martie 1957 Constantin Brâncuși se stinge din viață la ora 2 dimineața, iar la 19 martie este înmormântat la cimitirul Montparnasse din Paris. În 1921, Direcția generală a Artelor din Ministerul Cultelor și Artelor, a înaintat tabele cu funcționari ai săi, propuși spre decorare cu ocazia încoronării proiectate pentru acel an. La poziția 31 era înscris sculptorul Constantin
Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/297109_a_298438]
-
Română încadrat în Frontul 2 Ucrainean (1974 septembrie 22 - 1945 martie 24), erou în Operațiunea militară „Budapesta” (ianuarie 1945); demitere și pensionare forțată (ianuarie - martie 1945). A fost deținut politic la penitencarul Aiud. A decedat în 12 martie 1966, fiind înmormântat cu onoruri militare în cimitirul Ghencea. Distincții, medalii și decorații pentru merite militare: Medalia jubiliară „Carol I” (1908), Ordinul „Onoarea României”, cl. V (1913), Medalia „Avântul Țării” (1913), Ordinul „Steaua României”, grad de cavaler cu panglică, de Virtute militară (1917
Nicolae Șova () [Corola-website/Science/307421_a_308750]
-
ca îndrăgostită. Datoria față de alții, ca și cea față de legea morală, i-a poruncit să uite de sine. Găsim în misiunea ei o frumusețe severă, de proporții eroice. Aceasta se păstrează până la sfârșit; spre grota unde va fi ca și înmormântată de vie, Antigona va păși demnă, hotărâtă, fără ezitările, slăbiciunile ori regretele noastre obișnuite. Ideea - s-ar putea spune - e mai puternică în ea decât sentimentul. Păreri autorizate văd în Antigona una din cele mai frumoase opere ale teatrului grec
Antigona () [Corola-website/Science/303300_a_304629]
-
de la Artemisium este grăitor). Pe de altă parte Xerxes era cunoscut pentru furia sa - a ordonat ca apele mării din strâmtoarea Hellespont să fie biciuite pentru că nu îl ascultau. După plecarea persanilor, aliații și-au strâns morții și i-au înmormântat pe deal. După terminarea invaziei persane, un leu de piatră a fost ridicat la Termopile în amintirea lui Leonidas. Abia după 40 de ani de la bătălie oasele lui Leonidas au fost duse înapoi în Sparta unde a fost din nou
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
pe deal. După terminarea invaziei persane, un leu de piatră a fost ridicat la Termopile în amintirea lui Leonidas. Abia după 40 de ani de la bătălie oasele lui Leonidas au fost duse înapoi în Sparta unde a fost din nou înmormântat cu mari onoruri; jocuri funerare s-au ținut apoi în fiecare an în cinstea lui. Odată ce trecătoarea Termopile nu mai era o opreliște pentru persani, blocada instituită de flota aliată la Artemisium nu mai avea nicio valoare. Bătălia de la Artemisium
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
voievod. În scurt timp s-a împăcat cu Radu Șerban căruia i-a rămas credincios și pe care l-a însoțit în exil. Moare la Viena, sărac și bolnav de podagră, în a doua parte a anului 1627. A fost înmormântat de doamna Anca, soția sa, în Biserica sârbească ortodoxă din Györ, iar în februarie 1641, rămășițele sale au fost strămutate la mănăstirea Comana.
Nicolae Pătrașcu () [Corola-website/Science/314945_a_316274]
-
Augustus. Toate au rămas lipsite de succes, chiar după moartea lui Augustus, urmașul său, Tiberius, nu l-a rechemat la Roma. Conform cronicei lui Heronim, Ovidiu ar fi murit în anul 17 d.Hr. la Tomis, unde a fost și înmormântat, dar această dată nu este sigură. Din poemul calendaristic "Fasti", I, versurile 223-226, rezultă că în primăvara anului 18 d.Hr. poetul era încă în viață. Pentru piatra sa funerară, Ovidiu a compus - în parte patetic, în parte ironic - următorul
Publius Ovidius Naso () [Corola-website/Science/297061_a_298390]
-
feluri, el este considerat a fi paralel cu Ludovic al XI-lea al Franței și Henric al VII-lea al Angliei. În 1513, regele Ioan a murit în Aalborg la scurt timp după ce a fost aruncat de pe cal. A fost înmormântat în Catedrala Sf. Canute din Odense. La vârsta de 32 de ani, moștenitorul Cristian al II-lea al Danemarcei a preluat tronul. După ce fiul său a fost detronat în 1522, linia genealogică a lui Ioan a revenit la tronurile daneze
Ioan al Danemarcei, Norvegiei și Suediei () [Corola-website/Science/331282_a_332611]
-
preotul Ieronim Șușman, cei doi au fost arestați și condamnați de Tribunalul Militar Cluj la trei ani de închisoare. După eliberarea din închisoare a mai trăit doi ani. A murit de ziua Sfintei Maria, pe 15 august 1972. A fost înmormântat în Cimitirul Hajongard în prezența unui număr mare de credincioși veniți să-l conducă pe ultimul drum.
Vasile Chindriș () [Corola-website/Science/303911_a_305240]
-
la cele veșnice după o grea suferință în data de 22 iulie 1983, pe un pat al Spitalului Panduri din București. Trupul părintelui nu a fost îmbălsămat, deoarece canoanele bisericești interzic acest lucru preoților de mir și monahilor. A fost înmormântat în cripta familiei din Cimitirul "Adormirea Maicii Domnului" din București. În septembrie 1998 a încetat din viață văduva părintelui Ilie Lăcătușu. Cu ocazia înmormântării sale, a fost deschis mormântul preotului. La data de 29 septembrie 1998, după 15 ani de la
Ilie Lăcătușu () [Corola-website/Science/308563_a_309892]