1,283 matches
-
Costel a realizat și o sculptură. Mișu văzând sculptura i-a ceruto, și, de aici s-au iscat discuții mai mult sau mai puțin principiale ceea ce a dus la plecarea acestuia din tabără. Plecarea lui Iftinchi din tabără, deși se înserase și era puțin probabil să mai găsească un mijloc de transport până la Reșița, nu l-a deranjat câtuși de puțin pe Mișu, dimpotrivă, parcă era eliberat de o povară. Pe cărări de munte la Gărâna Expoziția care a urmat taberei
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
era sete, pur și simplu beam apă. Nimeni nu se gândea la sticla de apă minerală. La cea de apă plată, nici atât. Ieșeam afară să ne jucăm și singura condiție era să fim acasă la ora mesei. Sau când se însera. Mergeam la școală, desigur. Dar veneam acasă abia după ce șterpeleam toate fructele verzi pe care le găseam în pomii de pe drum. Nu aveam telefon mobil și nimeni nu știa pe unde ne pierdem timpul. De neimaginat. Ne tăiam, ne juleam
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
bucuros [sunt] să cujet acum, cu melancolia anilor mai ajunși, la altă școală a copilăriei mele, la mahalaua noastră din Bucureștii, mult mai colorați și plini de farmec, ai ultimei decade din secolul trecut. Când liniștea provincială a bulevardului, pe Înserat de iarnă, era parcă tăiată, ca de un cuțit de argint, de glasul tinerel și răsunător ca Într-o poiană al „ungureanului“ care purta pe cap coșul lui cu Calde cornuri patru d-un ban fran zelar... Cântare acompaniată de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
detașament de milițieni înarmați până-n dinți. Dacă va fi nevoie să tragem? E musai să luăm muniție de război! hotărâse comandantul Miliției, care acum se îndrepta și el neliniștit spre Bașcov, călătorind în cabina aceluiași camion. Când au ajuns, se înserase. N-a fost nevoie să le indice puștiul zona unde era localizat obiectul, l-au găsit de îndată, lumina grozav, parcă era o bucată de lună căzută pe pământ, o lună plină, doldora de lumină. Au coborât. Într-adevăr, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sfârșitul Jocului... O existență cu totul nouă mă aștepta, cu grijile și cu preocupările ei necunoscute, despre care însă nu îndrăzneam să vorbesc cu Mihai, dat fiind că el nu vedea cu ochi buni această nouă reprofilare a mea. Pe înserat am ajuns la cabana Capra neagră. Am cinat și ne-am culcat cu grija zilei de mâine. Primul autobuz spre Câmpulung pleca dimineața și trebuia să ne sculăm foarte devreme. Era încă întuneric când am pornit din nou la drum
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a dat cu totul peste cap viața în acest interval de timp unde, în Câmpia Bărăganului, zeul suprem era crivățul, a fost imposibilitatea precizării momentului în care ne aflam. Era ziuă? Dacă da, cam ce oră să fie? Oare a înserat? E deja noapte? Da? Ne culcăm? Nu? Păi, ce? Ne culcăm odată cu găinile?! O, ce bine de ele! Au, așa, un mecanism interior care le semnalează cu precizie momentul culcării, precum și cel al trezirii. Dar de când cu AVICOLA, cu halele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Unele din ele au fost extrase de cercetătorul prof. Valeriu Literat și publicate în lucrarea sa: «Două biserici din Țara Oltului» la Cluj în anul 1929, altele descifrate și extrase de preotul Scorobeț Liviu în anul 1971. Noi le vom însera nu într-o ordine cronologică naturală ci în ordinea aleatorie în care au fost scoase din filele sfintelor cărți, respectând strict ortografia autorului. Începem cu cele descifrate de profesorul Literat: 1. Octoihul tipărit la 1746 la București în timpul domniei lui
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ținut-o numai în mol făieli. Nu ne mai păsa că pierduserăm ritmul, dar ne bălăngăneam, în virtutea inerției, în continuare. Cînd s-a terminat piesa, am întrebat-o, candid : „Să fac patul ?“. Era vreo cinci după-amiaza și nici măcar nu se înserase. Tipa a încuviințat și eu am scos așter nuturile apretate (avusesem grijă să le schimb de dinainte), am desfăcut canapeaua, am întins cear șaful cu migală, am pus pernele și pătura. în timp ce făceam patul și stăteam cu spatele la ea, Ioana s-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
puținu-i bagaj, a coborât pe peronul unei gări părăginite și pustii. Din frumoasa stație CFR de altădată n-a rămas decât numele și oprirea trenului de două ori pe zi. La prânz, când se îndreaptă spre nordul Moldovei, și pe înserat, când face cale întoarsă. Cei cinci kilometri ai distanței de la gară până în satul copilăriei Dumitru Dascălu îi parcurge pe jos, cu pași rari și măsurați potrivit vârstei pe care o are. Cu mai mulți ani în urmă acest drum îl
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
invitat să-i vizităm și noi la rândul nostru la Lonea. Zis și făcut. În vara următoare: eu, Siegfried și sora mea, însoțiți de un coleg al cumnatului meu, ne-am îmbarcat într-o trăsura trasă de doi cai. Spre înserat am ajuns în gara Anina, unde la ieșirea noastră pe peronul gării, am văzut pentru prima dată cum arată o locomotivă mare. Gara din Anina (vedere de epocă ) M-am speriat, chiar m-am îndepărtat de lângă ceilalți retrăgându-mă spre
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
compartiment despre acest eveniment. Spre seară am ajuns la Orșova, vedeam pentru prima dată Dunărea, chiar și un vapor fumegând. Am urmărit cursul Dunării până la Turnu-Severin de unde trenul a luat-o în altă direcție despărțindu-se de bătrânul fluviu. Se înserase. Peisajul pe care îl urmăream devenea tot mai întunecat. Eram atât de concentrat la tot ce mai puteam urmări prin geamul vagonului. În întunericul de afară, nu miam dat seama că am rămas singurul călător treaz din compartiment. Dar încet-încet
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
traversă orașul cu bicicleta lui preferată, o semicursieră, împreună cu un prieten. Intraseră cu bicicletele pe o alee și se opri fix în fața unității unde lucra maică-sa. Lipise bicicletele de niște pomi și își dădură seama abia atunci că se înserase de-a binelea. Carlina când îl văzu simți un fior umed srângându-i inima de bucurie. - Sărut mâna, mamă! Am venit la tine cu un prieten să ne dai ceva bun și apoi vrem să mergem la cinema. Printr-o înțelegere
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și toate trăirile sale onirice, personajele imaginate se circumscriu acestui nucleu arhetipal. Narațiunea însăși pare preluată de la acesta proiecții, devenind secundă și ipotetica. Jocul narativ este, din nefericire, excesiv. Textura epica, fragmentara, confuză este întreruptă pe alocuri pentru a fi înserate fișe de lucru din „Jurnalul românului” în care sunt „colate” articole din ziare. Titlurile frizează absurdul, spre exemplu O dinastie muncitoreasca sintagma bazată pe incompatibilitatea semantica (domnia muncitorilor în detrimentul intelectualilor) acreditata în epoca. Realismul pare obiectiv, dar e subsumat doctrinelor
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
fost respinsă. Teatrul din Iași a mai inclus-o o dată în repertoriu, dar fără succes. Acum însă, în ajunul Crăciunului din 1970, eram fericit. Stăteam la masă și tocmai reciteam cele două-trei pagini modificate la propunerea teatrului din Arad. Se înserase și, afară, ningea liniștit, ca într-un basm. În cămăruța mea era cald și bine. Stăteam cufundat în scaun, cu un picior pe stinghia mesei și cu privirea pe colile scrise. Deodată, aud cîțiva pași apropiindu-se de ușă, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Mihai. Un drum al meu în Cartierul de Nord și intrarea mea într-un bloc de garsoniere ar bate la ochi mai mult decît un voiaj la Paris. Te rog să mă crezi! La ce oră? o întreb calm. Se înserează pe la șase-șapte... Șapte? întreb. Șapte, îmi confirmă. Se poate intra și prin curtea alăturată, unde este acum o vilă în construcție, îi spun. Da, e mai bine, îmi răspunde. Oricum, ușile de la intrare vor fi deschise... Pot să dau un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și a cimitirului eroilor sovietici aflat acolo. Citind șpaltul numărului 1307/10 mai 1972 al cotidianului local, cenzorul remarcase următoarele abateri de la normele mișelești ale acelor timpuri: „Cu prilejul Împlinirii (...), alături de textul care relata despre adunarea memorială de la Vaslui era Înserată o fotografie Înfățișînd pe membrii comitetului județean de partid, iar În centru, sus, chiar deasupra primului secretar (pe atunci, Gheorghe Tănase, n.n.), apărea o cruce suspendată foarte pronunțată (subl.ns.), de fapt aplicată pe corpul unui monument, dar al cărui
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
albe, luminoase, de mărimi variabile, împrăștiate în jurul Clarei sau pe lângă tavanul camerei. Clara ne spune că petele sunt spirite care apar mai ales noaptea și o recunosc pe ea în special, motiv pentru care se grupează în jurul ei. Cum se înserează, cer permisiunea să fac poze, scot camera și apoi studiem împreună imaginile digitale. Spiritele nu au apărut și explicația Clarei este că e posibil să stea departe atât din cauza focului puternic cât și a prezenței atâtor străini. Între timp Jorge
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ți-ai petrecut timpul cu un bătrânel ca mine! − Nu spuneți așa, domnu’ învățător! Am învățat noi cântece de la dumneavoastră și tot ce am aflat e neprețuit. Nici nu am știut cum trece timpul, că vedeți că s-a și înserat, încheie Gheorghiță discuția, luându-și un rămas bun respectuos de la îndrăgitul fost dascăl. Capitolul XIX Frământări și acasă − Lențâca, ce-o fi având mama de tot plânge întruna? Mă uit la dânsa și văd cum îi curg lacrimi, șiroaie, da
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-i împuște cineva? Sau: "Să vină poporul să ne apere!" Cum să vină să te apere cu mâna goală? S-a încercat să se creeze confuzie și aglomerări de mase pentru a se justifica ce? În fine, știu că se însera, era cinci și ceva sau șase parcă atunci când am plecat. S. B.: Era întuneric, vă spun că era Iadul pe Pământ. Știu că eram afară, în post, în planton la colțul Divizionului. A început huruiala aia de nedescris a șenilatelor
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
când pe la recepție pentru a afla dacă avem ceva de plătit. Răspunsul era mereu același: "Nada" nimic, la care răsuflam ușurat. După restaurant, având în vedere oboseala drumului, emoțiile cu voucherul și diferența de fus orar, am căzut "secerați". Se înserase când ne-am trezit, am mâncat ceva ușor la restaurant și am ieșit să admirăm Madridul "by night". Era strălucitor, elegant, interesant, cu străzile pline , cu autoturisme "de marcă", vitrine amenajate cu gust, baruri și restaurante care-ți făceau cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
când mă aplec și iau un pumn din ea, șaizeci de ani se fărâmițează, prefăcându-se Între degetele mele Într-un praf Înghețat, sclipitor. 2 O lampă mare, cu petrol lampant, având baza din alabastru este purtată de colo-colo pe Înserat. Plutește ușor, apoi coboară; mâna amintirii, acoperită acum cu mănușa albă a unui valet, o așază În mijlocul unei mese rotunde. Îi potrivește cu grijă flacăra și un abajur cu franjuri de mătase pe care sunt pictate scene rococo cu sporturi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
George Lesnea, Lucian Blaga (leatul lui Esenin!), Ioanichie Olteanu... Subiectul, care învecinează banalitatea (asprei vieți țărănești) cu tragedia (maternității) demarează cât se poate de simplu: un mujic deloc idealizat de ultimul poet cu satu-n glas își face, amenințător, apariția, pe înserat, în pătulul unde, dimineața, cățeaua fătase șapte cățeluși roșcați, îi vâră pe toți într-un sac și se duce să-i înece, undeva, într-un ochi de apă: Spre ziuă, sub căpița de secară, Pe auriul snopilor plecați, Cățeaua, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
căruță și i-a spus băiatului să se întoarcă acasă. Băiatul nu mai fusese niciodată pe acele drumuri. A întors căruța și a lăsat caii să meargă cum or vrea ei. Înainte de a ieși din Ianca a prins a se însera. Frica a crescut. Și-a adus aminte că de la Șuțu spre Constantinești mergea pe marginea păduri și că pe unele locuri malul Buzăului ajungea până în drum. Frica și imaginația s-au întovărășit și au pus în gândurile copilului tot felul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la pluguri, anume pregătite, și obligați să are până seara. Noi, cei rămași la biserică socoteam că până la ora zece oamenii se vor întoarce. Mare ne-a fost îngrijorarea când nici până la ora 12 nu s-au întors. Abia când însera, oamenii au avut voie să încarce țigla din vagon, iar la două ceasuri din noapte au ajuns cu ea la casa parohială. Nici unul dintre cărăuși nu era supărat ca să blesteme sau să înjure pentru batjocura trăită în a doua zi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
câte unul din cei doi în uniformă, mă opreau din scris, citeau, îmi făceau observații și-mi cereau să scriu ceea ce mi-a cerut ofițerul îmbrăcat în civil și mă preveneau că „tovarășul este foarte sever”. După se s-a înserat a venit ofițerul cel mai în vârstă însoțit de ofițerii cu care mă primiseră dimineața. M-a amenințat că voi putrezi în pușcărie pentru faptele pe care le- am făcut. I-am cerut să-mi spună care sunt aceste fapte
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]