1,406 matches
-
pasările stol, Trec gândurile mele a sufletului gol, Întind ale lor aripi spre negre depărtări... Tu numai ești în visu-mi luceafărul pe mări. Cu aspra nepăsare tu sufletu-mi aduci Pe cele două brațe întinse-a sfintei cruci Și buzele-nsetate cu fiere mi le uzi; Când ruga mea fierbinte nu vrei să o auzi, Mă faci părtaș în lume durerilor lui Crist... O marmură, aibi milă de sufletul meu trist! {EminescuOpIV 433} Dar te cobori, divino, pătrunsă de-al meu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
instinctele noastre cele mai primitive: ridicarea omului deasupra omului; orgoliul luciferic al omului care s-a crezut un dumnezeu, care a avut pretenția de a se pune în locul lui Dumnezeu, de a-l elimina pe Dumnezeu - umplând pământul cu idoli însetați de sânge. Plecând și de aici, se poate vedea cât de actuală este gândirea franciscană: sărutarea leprosului este tot atât de puțin „naturală”, cum la fel de puțin „naturală” și, în același timp, puțin demnă, este întoarcerea celuilalt obraz sau iubirea propriului dușman. Dar
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
alta fizic și temperamental. Cu ele, Călin (care nici "bună ziua" nu spunea pe olandeză) făcea zilnic două ore de conversație în românește și le ciufulea destul de rău dacă le auzea vorbind între ele flamanda, pe care o ura. Fetele sufereau, însetate de integrare, ca orice copii strămutați în alt climat. Toate nostalgiile acelui bărbat "ca bradul", uneori violent și brutal, alteori straniu de delicat, mergeau către România, către prietenii lăsați acolo, către Portița, unde mergea la mare în fiecare an. Regreta
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
stăpânul cu Grasă de Cotnari, înaromate cu licoarea lui Bachus, versurile devin zburdalnice, întreaga carte este o zburdălnicie boemă, un chef continuu, un chiuit învățat în tinerețe, un zbor peste tragismul cotidianului teluric, prin ,,osuare unde pândarii beau în taine", însetat în permanență, „bea cerul ridicat de două torți", face chefuri ,,cu aer curat și hoinari inocenți", este urmărit de viziunile tenebre pe când se „reeduca" în lagărele de exterminare de la Canal și-și vede părinții întorcându-se încet de la mormântul lor
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
fie înrădăcinată întâi în ei credința, ca să introducă apoi în ei înțelegerea celor pe care nu le cunosc, și să nu se caute mai întâi cercetare<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: De fapt, credința are un temei în firea omului care însetează după veșnicie. În acest sens, credința e anterioară cercetării. Dar chiar în această credință e și o logică. De abia pe urmă vine întemeierea rațională mai explicită a credinței. (n.s. 738, p. 407) footnote>“. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de acesta, fiind acuzat de trădare; o a fost închis din ordinul regelelui maghiar până în 1475, la Buda și Pesta; în acea perioadă au fost puse în circulație povestirile germane în care Vlad Țepeș era prezentat ca un tiran sadic, însetat de sânge; -a revenit pe tronul Țării Românești în 1476, cu ajutorul lui Ștefan cel Mare, dar a murit după câteva luni. Ștefan cel Mare (1457-1504) domn al Moldovei domnia lui Ștefan a deschis o nouă etapă în istoria Moldovei și
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
veșnicie a Sfântului Grigorie de Nyssa, Sfântul Simeon Noul Teolog (944-1022), făcând referire învățătura Părintelui nyssean despre epectaze, doctrina tinderilor înainte, sau a progresului perpetuu în virtute și cunoașterea lui Dumnezeu, într-unul din imnele sale, scrie: „Când beau, atunci însetez. Băutura e foarte dulce; și o gustare potolește toată setea milioanelor de oameni, totuși însetez pururea să beau, trecând mereu peste orice sete. Poftesc să am totul și să beau, de e cu putință, toate abisurile deodată. Dar cum aceasta
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
nyssean despre epectaze, doctrina tinderilor înainte, sau a progresului perpetuu în virtute și cunoașterea lui Dumnezeu, într-unul din imnele sale, scrie: „Când beau, atunci însetez. Băutura e foarte dulce; și o gustare potolește toată setea milioanelor de oameni, totuși însetez pururea să beau, trecând mereu peste orice sete. Poftesc să am totul și să beau, de e cu putință, toate abisurile deodată. Dar cum aceasta e cu neputință îți spun că totdeauna însetez, deși este în gura mea apa, curgând
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
potolește toată setea milioanelor de oameni, totuși însetez pururea să beau, trecând mereu peste orice sete. Poftesc să am totul și să beau, de e cu putință, toate abisurile deodată. Dar cum aceasta e cu neputință îți spun că totdeauna însetez, deși este în gura mea apa, curgând, țâșnind, revărsându-se totdeauna peste margini. Dar văzând adâncurile (abisurile), socotesc că nu beau nimic, dorind să am totul; și având cu îmbelșugare totul în mâinile mele, sunt mereu sărac, deși am unit
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
multe derivate: lat. alo „a face să crească, a hrăni, a produce”, almus „hrănitor”, alica „specie de grâu cu un singur bob” (sp. alaga, rom. alac, magh. alakor), vgr. γάλα, γαλακτος „lapte, suc lăptos”, sl. mleko „lapte”, lakatĭ „a fi însetat, a râvni” rom. lacom. Este apoi de remarcat alternanța l/r: fr. blé - rom. grâu; rom. alună - sl. oreh, alb. arrë „nucă”; rs. zlaki „cereale”, sl. zernó „grăunte”, engl. corn „cereale”, rom. jir; sl. glodati „a roade” - rom. a grojdi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vitale ale comerțului mondial și de ideile utopice ale panarabismului ori oscilând între tradiție și modernitate, lumea arabă merită o cunoaștere mai profundă, care să relativizeze prejudecățile euro nord-americane și să tempereze analizele superficiale ori pătimașe ale mass-mediei mult prea însetată de senzațional. Parcurgerea acestei cărți oferă cititorului o analiză limpede a structurilor spațiului arabofon și a dinamicilor și proceselor care îl caracterizează, la diferitele scări geografice, însă nu acesta este singurul interes al lecturii. Importanța acestei cărți poate fi urmărită
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3038]
-
în continuă cooperare cu anatomopatologii. Numărul lor e tot mai mare și dintre cei mai cunoscuți îi cităm pe francezii Joseph Réchamier, Jacques Lis, Auguste Nelaton, Dominique, Larrey (chirurg militar în campaniile napoleoneene) și mai ales Guillaume Dupuytren, strălucit operator, însetat de glorie și bani, dar și ros de invidii. Tot cu ecou în lumea medicală sunt englezii Astley Cooper, James Syme; italienii Tito Vanzetti și Francesco Ritzzoli (ortoped); germanii Bernard von Langenbeck, J. F. Diefenbach (plastician), Karl Ferdinand von Graefe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
prin care individul stabilește un telos etic ce servește drept idealitate contrastantă cu realitatea sinelui imperfect (o ironie etică)135. Acest din urmă sens pare să se conjuge cu definiția formulată de Henri Morier: "ironia înseamnă expresia unui spirit care, însetat de ordine și dreptate, este contrazis de inversarea unui raport natural normal, și care, simțind dorința de a râde detașându-se de manifestarea unei greșeli sau a unei neputințe, o stigmatizează răsturnând la rândul său sensul cuvintelor (antifrază) sau descriind
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
răspuns, prin discursul divinatoriu sau magic, a construit ipoteze care au condus intelectul la cercetări rodnice. Prin ritm și formă, a trasat căile spre adevărul numit Frumusețe și a ridicat ochii spre Absolut grație credinței care a întărit sufletul uman, însetat de Cunoaștere... mitul, inerent naturii umane, va fi întotdeauna tovarășul de drum de nedespărțit al omului și refugiul său în fața angoasei existențiale.", afirmă și Vasilis Vitsaxis, op. cit., p. 18. 432 Corin Braga, 10 studii de arhetipologie, pp. 6-18. 433 Lucian
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
nițel Îngrijorat de plecarea În Spania? m-am Întrebat În sinea mea. — Și că ați fost decorat cu „Crucea de Fier“. Am ridicat din umeri: — Doar o medalie clasa a II-a. Deci asta e, mi-am spus, aviatorul e Însetat de glorie. — Totuși, o „Cruce de Fier“, zise el. Și „Crucea de Fier“ a Führer-ului era clasa a II-a. — Ei, nu pot vorbi și pentru el, dar, din câte mi-amintesc, dacă un soldat era cinstit și mergea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și Poliția Militară. Nu știu cât timp am stat pe loc, năucit, întrebându-mă ce să fac. Într-un târziu, uitându-mă spre intersecția dintre Wabash și 1st Street, am văzut niște căsuțe, copaci și nici urmă de pachucos, polițiști sau pifani însetați de sânge. Până să-mi dau seama ce fac, m-am trezit alergând într-acolo. Aș fi alergat până cădeam lat dacă nu m-ar fi țintuit locului un râs pițigăiat, ce venea dinspre o verandă din apropiere. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mai mult exprimarea Îndoielilor mele, și nu starea lăuntrică ce-a generat-o. Conștiința aceasta exacerbată a propriei existențe m-a marcat din copilărie, deși ea nu are nici o rațiune de a fi, e o farsă a unei identități sofisticate, Însetată de o exprimare accentuată, manifestată prin absență. Dar intuirea acestei stări de angoasă m-a făcut să-mi depășesc vârsta, mai precis, să-mi refuz trăirea. Fără ca cineva să mi-o impună, deodată, am ieșit din joaca băieților de vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
continua să visezi că visezi că visezi că visezi despre ceea ce visezi. (noaptea) Vocea naratorului Se scufundă tot mai des În meandrele copilăriei și ale adolescenței pentru că ar vrea să refacă acel timp concret, acea vie experiență a unui eu Însetat de real, ca o permanentă epifanie; Îl acaparează imagini și senzații atât de materiale, că le trăiește de fiecare dată cu o intensitate sporită; nici o Întâmplare mai recentă nu iradiază acea căldură, acei aburi Înmiresmați și tari a ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
presupusă dâră livrescă a discursului sau - ceea ce era și mai puțin atractiv - prozaismul Întâmplărilor parodice, traversate plat de cavalerul rătăcitor. Drept urmare, am părăsit lectura aproape imediat. Cum Îmi explic acum acest refuz? Este evident că Cervantes depășea romantismul adolescenței mele, Însetate de mitul creației, anticipând o perspectivă modernă. Demn descendent al peisajului eminescian, mă tortura intuiția că literatura nu poate fi separată de manifestarea unei transcendențe ascunse. Când lumea te asaltează doar ca extază pură, nu vrei să pătrunzi În atelierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
goi și adevărați. Oamenii știu să prețuiască doar ceea ce corespunde regulilor lor. Nesocotește principiile lor morale și te vor huidui. Fă-le pe plac și te vor bârfi pe ascuns. Lui Martin. Fii negru și mă voi zvârli după tine Însetată de noaptea ta ca de o dragoste... Fii verde și mă voi zvârli după tine Însetată de pădurea ta ca de o dragoste... Iar dacă vrei să scapi cât mai iute de mine, arată-mi că poți de toate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și te vor huidui. Fă-le pe plac și te vor bârfi pe ascuns. Lui Martin. Fii negru și mă voi zvârli după tine Însetată de noaptea ta ca de o dragoste... Fii verde și mă voi zvârli după tine Însetată de pădurea ta ca de o dragoste... Iar dacă vrei să scapi cât mai iute de mine, arată-mi că poți de toate și fii pestriț. 2 iunie 1965 (miercuri) Lovește, pentru că menirea unui pumn crispat ca al tău e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
i-au sfâșiat veșmântul, cu toții se aruncă spre ea s-o sfâșie: e o scenă mută, dar de o mare intensitate, precum În vestitele imagini ale lui Botticelli, delitti d’amore. Ea stă spășită, renunțând la orice Împotrivire, când ogarii Însetați de sânge ai seniorului castelului sar s-o devore (nu sar, au și sărit deja, căci, iată, pe pulpa ei, se vede o rană adâncă, iar sângele țâșnește În stropi mari, pătând carnea neverosimil de albă); mă avânt să opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
eram complet edificat, când am ieșit din liceu; aici și acum, din această cameră, mă strădui să refac acele senzații trăite de mine numai atunci: doar ele au importanță; sunt Îndrăgostit de o ficțiune a mea, creată de imaginația adolescentului Însetat de puritate, mă interesează modul de a fi al meu din adolescență, aș vrea să-l prelungesc și acum; este unicul În care mă recunosc cu adevărat: chiar dacă o descriu, ea nu era decât gest, privire și cuvânt; În rest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dintre misionare i se făcu greață și vomită apa În praf, la picioarele lui. Jim Își reluă locul În spatele cabinei șoferului. Știa că făcuse bine că băuse el Însuși prima porție de apă. Ceilalți, inclusiv Basie și doctorul Ransome, erau Însetați și ei, dar numai el fusese gata să riște totul pentru cele cîteva picături de apă. Japonezii l-ar fi putut arunca pe șine, rupîndu-i piciorul de liniile de cale ferată, așa cum făcuseră cu soldații chinezi pe care Îi omorîseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gustul grăsimii animale. După ani de orez fiert și cartofi dulci, gura lui era un ocean de mirodenii exotice. Mestecînd cu grijă, cum Îl Învățase doctorul Ransome, scoțînd și ultimul dram de putere nutritivă din fiecare Îmbucătură, Jim termină carnea. Însetat după toate mirodeniile, deschise cutia de Klim ca să găsească doar un praf alb. Își Îndesă În gură boabele grase, Înaintă prin iarbă pînă la marginea orezăriei și duse la buze puțină apă călduță din mîinile făcute căuș. O spumă bogată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]