13,784 matches
-
fiica sa dragă. Tată, tată, nu mai sunt copil! Ba pentru mine ești! Mâine am să-ți cumpăr un șirag întreg de covrigi calzi, cu mac, cum îți plac ție! Acasă, masă mare. Mama ei ieși în prag să-și întâmpine odorul. Timp de o lună și jumătate, Simona trăi în sânul familiei zile de neuitat. Dormea dimineața până târziu, lua micul dejun și apoi făcea un tur prin oraș. Seara, toți trei, tată, mamă și fiică, se așezau la povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de mâini ridicate. Erau foarte mulți solicitanți care voiau să fie ascultați. Simona îi învăluia cu căldura ochilor și le dădea posibilitatea să se afirme. Fiecărui elev îi acorda lecturarea câtorva fraze în așa fel încât, chiar și cei care întâmpinau dificultăți în pronunția diferitelor cuvinte să simtă bucuria de a fi participat la oră. Cum părăsea școala, la terminarea orelor, Simona devenea un alt om, de parcă ar fi fost populată de o altă ființă. Derula planuri noi și sofisticate, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
strivită de cele întâmpinate acasă. Petrecu câteva ore bune pe peronul aproape pustiu, până să prindă trenul de care avea nevoie. Tot timpul, derulă filmul întâlnirii cu părinții și le dădea într-un fel dreptate. Din multele drumuri care-i întâmpină pe oameni la răspântiile vieții, ea nu pornise oare pe un drum care nu era al ei? Se temea de îndoiala care înmugurise, făcând eforturi de a o înlătura prin toate mijloacele. 3 A nul școlar se apropia de sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
din gândurile negre care erau pe cale să se instaleze. Și zi Doina, astăzi ne facem frumoase!? Cele mai frumoase farmaciste din urbe, ai să vezi! La coafor erau prezente jumătate din cuconetul orașului, de parcă toate aceste doamne simandicoase aveau de întâmpinat chiar astăzi sărbători importante sau voiau să participe la o inedită paradă a modei. Doina îi spuse colegei ei: Eu nu stau la coada asta, Viorico, pentru nimic în lume! O coafeză care o cunoștea de multă vreme pe farmacista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
O fi bolnav? Vrea să-i comunice ceva foarte important?" Întrebările treceau dincolo de geamul compartimentului de tren, se loveau de dealurile din cale și se întorceau ca un ecou, dar fără nici un răspuns. Ajunse acasă o dată cu noaptea. Nana Floarea o întâmpină în ușă. Mona dragă, nenea Costache te așteaptă pe tine și pe băiețelul tău... nu poate pleca înainte de a vă vedea. Când îi auzi glasul Monei, tatăl ei deschise ochii, întoarse capul spre ea și-i zâmbi șters. Mona se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
simbolică. Ia bani din rezervele păstrate de mamă într-un loc ascuns și intră în tavernă, în vreme ce afară bat clopotele. Constată, iarăși justificativ, că localul era înțesat de lume comparativ cu biserica. Din crâșmă, coboară într-o pivniță, unde îl întâmpină un „gentleman” păzit de două namile îmbrăcate în negru și cu pistoale la brâu. Aceștia se gratulau cu termenul „frate”, de unde adolescentul nerăbdător deduce că aceștia ar fi „francmasoni”. Șerban jubilează că a obținut așa de ușor drogurile jinduite. Într-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de creație literară, laborator în măruntaiele căruia deja și vedea cum își va plăsmui cele mai frumoase opere ale sale. Dar se vede că aceste înalte gânduri ale sale nu-i mai erau împărtășite de nimeni altcineva, căci acasă el întâmpină atitudinea, de departe negativă și ironică, a mamei și a surorii lui, ce locuiau acolo. Mai mult încă, din ochii mamei sale vedea limpede cum răzbate acea mâhnire adâncă, izvorâtă din priveliștea pe care ți-o dă nerealizarea și insuccesul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
greșeală; este ca și cum te-ai sinucide lent, în fiecare zi, cu un ștreang al cărui laț nu este foarte bine strâns! Totuși, oricât de mult s-ar fi putut spune despre Osvald că era prea firav și prea nepregătit, ca să întâmpine o așa încercare abătută asupra sa, el nu se demoraliză defel. Însă, rămas acum fără mâna dreaptă - acel izvor al său de speranțe viitoare -, prima și cea mai importantă întrebare, pe care și-o pusese el, fu: „Și, de acum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
crescândă o făcea să i se îngrămădească-n suflet un vălmășag întreg de simțăminte neplăcute și incerte, lăsându-i cu adevărat impresia că înaintează-n casă ca într-o peșteră în negură, unde nu poți niciodată ști dacă ai să întâmpini fiara sălbatică, sau, dimpotrivă, dacă ai să găsești doar un loc cald și sigur de refugiu! Dar, dintr-odată, i se păru că a ajuns unde trebuia să ajungă și că a văzut ceea ce trebuia să vadă. Înlemni. Adriana stătea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
că În Codul civil există prevederi că proprietarul fondului pe care se află bunul nu poate Împiedica accesul altuia pentru a-și redobândi bunul său, ajuns acolo din Întâmplare. unitățile specializate În instalațiile rețelelor electrice, conductelor de apă, gaz etc., Întâmpină dificultăți cu proprietarii fondurilor pentru traversarea acestor utilități, ajungând ca din această cauză, să apară conflicte de tot felul, care nu trebuie să ajungă neapărat În sala instanțelor de judecată, În condițiile În care În birourile unor mediatori pot fi
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
privit În oglinda mică, așezată Într-un suport metalic, pe care o țineam adesea pe pervazul ferestrei. Eram palidă, aveam cearcăne În jurul ochilor și câteva cute ușor adâncite În colțul gurii. Am ridicat ochi și copacul din fața geamului m-a Întâmpinat cu aceeași tăcere solemnă cu care m-a obișnuit În fiecare dimineață - devenind „confidentul” meu cel mai de preț și mai statornic... Lipsit de podoaba verde, acum În prag de iarnă, părea mai trist, mai abătut... Printre ramurile dezgolite sufla
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
imagina vreodată. Nicoleta și-a strecurat capul pe ușă și m-a strigat În șoaptă: Diana! Te așteptăm În sufragerie. Avem o surpriză pentru tine. Flori, șampanie, prăjituri și o mulțime de confeti - ca un zbor de fluturi - m-au Întâmpinat la intrare. De asemenea, erau acolo părinții mei, Nicoleta cu soțul ei și fiul lor, Emanuel, părinții Nicoletei, părinții lui Alex... Se străduiau să pară veseli, dar În sufletul lor se cuibărise Îndoiala că ceva rău s-a Întâmplat... Mulți
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Golea În eseul „Sensul vieții”: „ Omenirea este un amestec ciudat de sori și pietre o varietate atât de infinită Încât nu mai știm unde un om Încetează să mai fie piatră și devine soare”. În nr. 23 al revistei, ne Întâmpină articolul „Centenar Emil Cioran” semnat de Dan Movileanu care apare și cu „zece poeme nocturne”: „ La poarta lumii bate brusc secunda / și veacul tulburat din somn / se mbolnăvește de veșnicia ei”... Volumul „Poeme Înnorate” semnate de Paul Blaj Își face
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
poarta, când era de serviciu binefăcătorul nostru. Am jurat atunci să nu povestim nimănui cele Întâmplate și ne-am ținut cuvântul până la terminarea liceului. Astăzi mă amuz copios când Îmi amintesc: poziție de drepți, mâinile pe lângă corp, privirea Înainte! mă Întâmpină, uneori, câte o prietenă. Niciodată În viață nu te mai Întâlnești cu anii de liceu, cu inocența... cu romantismul curat și iubirile fără de păcat. Doamne! Ia-mi restul zilelor și dă-mi Încă o dată, anii aceia fără egal! „Bucurați-vă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o jumătate de oră. Am vizitat biserica ridicată de Petru Rareș și am aprins lumânări, uite acolo, În acea cutie neagră, de tablă. Uitasem cu desăvârșire de această vizită până În momentul revenirii la Probota. Pe aleea de trandafiri, ne-a Întâmpinat o măicuță. Înlătura tija trandafirilor cărora li s-au scuturat petalele și, de asemenea, petalele uscate care umbreau frumusețea spectrală a acestor flori divine. Ne-am prezentat, spunându i despre rezervarea făcută cu câteva zile În urmă. Era la curent
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
femei credincioase, rodire a unei credințe statornice, răsplătire divină a rugăciunii sale stăruitoare. Prima povestire, „Mărturisirea”, nu întâmplător așezată în fața celorlaltor texte, face referire la Taina Spovedaniei, la roadele rugăciunii, dar și la nevoințele pe care un suflet credincios le întâmpină pe calea credinței, căci fiecare timp are ispitele, opreliștile și prigonitorii lui, ca și martirii și mărturisitorii lui. Uneori și unii și ceilalți fiind membrii ai aceleiași familii, ca în cazul de față, soț și soție, ea binecredincioasă, timp de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ei nu mai era în casă, se trezise mai devreme ca de obicei, avea multe de făcut în acea zi. Alexandra își aminti că-i promisese mamei să o ajute și se grăbi să iasă din casă. În prag o întâmpină soarele care era atât de vesel și stralucea atât de frumos! Razele lui îi mângâiau fețișoara ei somnoroasă și ochișorii ce abia i se deschideau. „Ultima zi” - se gândi micuța și se bucură nespus. De luni, tot număra zilele care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fac cu cel neîmperecheat mă întrebam în sinea mea. Mă culcasem deja cu șeful hotelului, nu mai aveam chef și de un boșorog din CC. Îmi fac cruce și zic: "Am să ies și din asta!" De regulă, delegația era întâmpinată de șeful taberei, care era subsemnata, șeful hotelului care era omul meu din pat și șeful restaurantului, care era omul prins cu mâța în sac, deci tot omul meu, doctoriță, coafeză, maseur etc. De data asta boșorogii veniseră cu nevestele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
am intrat înăuntru am avut o mare surpriză. Casa era luminoasă, extrem de spațioasă și foarte bine aranjată. Gustul desăvârșit al acestei femei a combinat lumina australiană, lucrurile frumoase de aici și cele rafinate ale Europei creând "Casa lui Ștefi". Ne întâmpină cu voie bună, se agită prin casă, predă cu grație grijile pentru derularea ospățului celor mai tinere, dar nu oricui. Silvia este "pusă sub obroc", de când a pus piciorul în Australia. Cei din comunitatea românească nu o resping cu totul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
obosiți de treburile zilei. Alături de el, o femeie cam la 35 de ani, îmbrăcată ca un "neocolonialist", în pantaloni, cu o cămașă de in topit, bine mulată pe trup. Părul castaniu deschis, relativ scurt, cu o tunsoare rebelă. "'Neața", o întâmpină cu un aer vesel. "'Neața", răspunde Zinzin. Are ochii neverosimil de verzi în aerul de dimineață. "Mă bucur să vă cunosc. Sunt activista de la județ, trimisă să-mi bag nasul în treburi la care nu mă pricep", spune Zinzin strângând
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
așa reușea să scape de presiunea din interiorul ei, de durerea surdă, de disperarea care o cuprindea aproape zilnic și pe care o alunga cu tot felul de pretexte, în fiecare dimineață când se trezea cu gândul că o mai întâmpină o zi fără rost, o zi în care nu schimbă lumea, nu contribuie la progresul universal, nu este de folos nimănui, toți trăiau pe contul lor, ea avea voie să se urce înapoi în copaci, i-ar plăcea să se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
știind că poruncile sale sunt literă de lege și că nimeni nu va îndrăzni să încalce vreo cerință din mersul procesiunii, fuma liniștit în fața cortului său, cu ochii ațintiți către intrarea pe șleahul luncii, pentru a fi gata să-și întâmpine cum se cuvine invitatul de onoare. Pregătirile pentru nuntă începuseră cu câteva zile înainte. Primele ore ale dimineții, când urma să înceapă nunta, se dovediră a fi deosebit de febrile. Întreaga tabără fierbea, asemenea mâncărurilor aflate sub imperiul focului. Totul era
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
trupească și sufletească a celor doi parteneri. Când în cele din urmă zări chipul avocatului, bulibașa îi ieși în cale, însoțit de un ciopor de tineri și tinere, drept gardă, precum se obișnuiește la un comandant de oști când își întâmpină oaspeții la încheierea unui pact de pace și prietenie. Era timpul ca mirii să iasă din corturile lor pentru începerea ceremonialului nunții, cel înscris în legea nescrisă a etniei. - Bine ați venit la marea noastră sărbătoare, domnule avocat! Imediat începe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
care nu-mi dă pace! - Lasă toate gândurile... până dimineață nu mai sunt decât vreo câteva ore! Alex spusese toate acestea, deși în forul lui intim nu era nici el convins că mai putea vreunul din ei să doarmă. Amândoi întâmpinară zorii noii zile fără a fi găsit calea spre odihna atât de necesară. Când copiii se treziră, Ina sări din pat gata să le pregătească micul dejun. Mihăiță își urmă programul știut: mai întâi îndeplinirea igienei de dimineață, apoi așezarea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Tot drumul până acasă, cu fiecare pas făcut, Ina își privea băiatul cu o duioșie ce-i presa de o vreme sufletul, devenită o adevărată rană în căutarea unui răspuns obsedant: Acesta să fie oare copilul meu!? Acasă, Mihăiță o întâmpină din ușă, ținând să-i șoptească la ureche un mare secret : - Mămico, tati a cumpărat prăjitura ta preferată! - Bine, bine, Mihăiță, condu-l pe Vișinel la baie, să se spele pe mâini. Apoi vom lua masa împreună. În după-amiaza aceea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]