1,444 matches
-
bine înainte de a face exercițiul. Alegeți un loc și un moment adecvate, ca să aveți suficientă intimitate și destul timp pentru a efectua exercițiul așa cum trebuie. Luați o foaie de hîrtie un caiet ar fi ideal și povestiți în scris cele întîmplate, cît mai exact și mai amănunțit. (Studiile arată că este mult mai eficient să scrieți de mînă, decît să folosiți computerul.) Precizați cît mai multe detalii de ordin senzorial (imagini, sunete, mirosuri și așa mai departe). De asemenea, încercați să
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
cu altele mai raționale și mai realiste. În SSPT, acest proces se desfășoară cel mai bine în corelare cu expunerea, prin modificarea cognițiilor dăunătoare pe măsură ce apar. După o experiență traumatică, oamenii rămîn cu o serie de gînduri negative despre cele întîmplate, dar și despre ei înșiși și despre lume. De exemplu, mulți oameni încep să se simtă vulnerabili și nesiguri pe ei; încep să creadă că lumea a devenit un loc periculos și că ceilalți oameni sînt răi, nemiloși și profitori
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
persoane manifestă sentimente de vinovăție și de rușine drept consecință a traumei. Este posibil ca ei să se considere răi sau nedemni pentru că s-au comportat într-un anumit fel în timpul incidentului sau ulterior acestuia; se socotesc vinovați pentru cele întîmplate; cred că sînt slabi sau incapabili pentru că nu au făcut față mai bine. Uneori, aceste idei au un sîmbure de adevăr. Totuși, de obicei, ele sînt complet greșite sau cel puțin prea exagerate. Acest mod de a gîndi induce o
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
un lucru negativ drept o confirmare a faptului că nu fac față situației, însă ignoră dovezile care arată că, de fapt, se descurcă foarte bine. O problemă frecventă în SSPT constă în faptul că oamenii își fundamentează percepția asupra celor întîmplate, a propriei persoane și a lumii doar pe un fragment de amintire (partea care le revine frecvent în minte), mai degrabă decît pe informații care plasează aspectul respectiv într-un context mai larg. După identificarea acestor modele greșite de gîndire
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
controlul respirației, plimbatul, ascultarea casetei de relaxare), ca să știți la care să apelați. Strategii cognitive: notați o afirmație despre sine pe care o puteți folosi, cum ar fi Mă aștept să mă supăr dacă îmi voi aduce aminte de cele întîmplate, însă e în regulă nu mă voi simți bine, dar voi putea face față stării. Nu trebuie să exagerez și să înrăutățesc lucrurile. Acum ce aș putea face să mă simt mai bine?. Dacă doriți, puteți consemna orice altă strategie
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
peste umerii profesorilor, ci și unul al calității muncii lor la catedră. Dar, oare care este adevărata fațetă a unei povești despre timpuri trecute și prezente? Ce să spui ca să poți acoperi nu cu niște cuvinte ci cu amintiri cele întâmplate? Care să fie unitatea de măsurare a unei realități a istoriei care se scrie în liniștea celor patru pereți a unei clase și reprezintă doar ceea ce simt, învață și păstrează deopotrivă profesorul și elevii săi? Indiferent care ar fi ea
CATEDRA DE ISTORIE. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Elena – Valerica Panaite () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1840]
-
le arata la diferite distanțe. Nu mă lăsa așa, cu una cu două. Vroia să știe tot despre starea mea de sănătate. Duminica, când nanașa Măriuța venea la noi în vizită se distrau pe socoteala mea, povestindu-i mama cele întâmplate. Nănașa având cârciumă și prăvălie, îmi aducea figurine de ciocolată, acadele, turtă dulce și-o îmbrățișam și-i sărutam mâna, mulțumindu-i. Pot spune că-mi plăcea mai mult să merg la ea decât să vină dumneaei la noi. Având
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
l-a dus în șopron, l-a pus pe lemnar și mi-a zis: Ține-l bine de cioc! Să nu-l scapi! Dintr-o singură lovitură, i-a zburat capul peste lemne. Eu cu ochii închiși nedumerită de cele întâmplate, m-am repezit la el și am început să plâng în hohote, jelindu-l: Bietul meu boboc! Ce-am făcut eu? Mama m-a luat în curte, a adus repede un lighean, a pus la foc apă pentru a-l
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cruce. În ziua aceea am fost foarte indispusă. Nu m-am așteptat la o asemenea reacție din partea unei colege de serviciu. Ziua de școală s-a prelungit cu o ședință, așa că, acasă am ajuns abia seara. Le-am povestit cele întâmplate și când să scot banii din poșetă, i-ai de unde nu-s. Banii dispăruseră fără urmă. Atunci mi-am amintit de blestemul doamnei S.A. și-am început să plâng. Soțul însă mi-a zis, c-așa este în viață, mai
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a intrat în dormitor. A luat-o de cozi și a scos-o în ogradă, lăsând tot ce avea în mână. În sân avea ascunse alte mărunțiri, fără prea mare însemnătate. S-a rugat plângând să nu spună nimănui cele întâmplate. După masă, mama i-a povestit cumătrului Tărâță cele întâmplate. De rușine, omul a început să lăcrimeze, iar mama sa, Verona, continua să-i ia partea, motivând c-a fost doar o joacă, o glumă. Nu trebuie luată în serios
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a scos-o în ogradă, lăsând tot ce avea în mână. În sân avea ascunse alte mărunțiri, fără prea mare însemnătate. S-a rugat plângând să nu spună nimănui cele întâmplate. După masă, mama i-a povestit cumătrului Tărâță cele întâmplate. De rușine, omul a început să lăcrimeze, iar mama sa, Verona, continua să-i ia partea, motivând c-a fost doar o joacă, o glumă. Nu trebuie luată în serios. A pedepsit-o pe Doca tatăl său, că n-a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pe jiț și-au dus-o acasă la părinți, cerându-și cu mult respect iertare, pentru fapta lor necugetată. Domnica, deși avea răni la mâini din cauza lanțurilor, era tare fericită. Luca a venit într un suflet la ea, auzind cele întâmplate și până seara erau și logodiți. Despre nunta lor s-a vorbit nu numai în Costișa, ci și în satele din împrejurimi. A rămas și proverbul: "Dragostea cu sila, nu se poate". Căsnicia lor a servit un model pentru mulți
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
rânduri, al vârsta de 71 de ani, că cei trei militari care constituiau escorta noastră s-au purtat în modul cel mai civilizat cu noi, manifestând, dincolo de corectitudine, sentimente de înțelegere și de milă. Ulterior, am meditat mereu asupra celor întâmplate atunci și mi-am dat seama că ei nu erau vinovați. Alții erau! Pe lângă noi treceau căruțe cu cai, pline cu fel de fel de obiecte și hăinăraie, ba și scaune și mese și dulapuri. Printre mulțimea de lucruri aruncate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
comunic ceva foarte important. Vă rog să intrăm în casă. Mama o sprijinea pe bapțea de umeri să pășească pragul pentru a intra în bucătărie; tata s-a uitat cu atenție al cizmele lui care străluceau și, mișcat de cel întâmplate, a pășit pragul locuinței. Bapțea, o ființă firavă și bolnavă, se uita pe furiș la uriașul din fața ei. Mama l-a invitat pe tata să ia loc, apoi, plină de curiozitate l-a întrebat: Domnule polițist, despre ce chestiune importantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de competență trista lor misiune, părinții mei deja intraseră în posesia certificatului de deces al Silviei și, prin bunăvoința conducerii spitalului, obținuseră o mașină pentru a aduce acasă corpul ei neînsuflețit. Nici mama, nici tata nu știau nimic de cele întâmplate acasă. Tata a coborât și a deschis poarta să intre mașina în curte. Zgomotul mașinii m-a făcut să ies din bucătărie în pridvor, de unde le-am comunicat plin de importanță: A murit bapțea! Fie din cauza motorului mașinii, fie că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
am isprăvit șî cu aista, n-o sî mai mânânși căcat. Hai, măi țâcî! Ajunși acasă, a pus lanțul sub prispă alături de bățul plin de sânge și a intrat în căsuță, văzându-și mai departe de treburile ei, ca și cum cele întâmplate erau lucruri perfect normale, intrând în desfășurarea firească a evenimentelor cotidiene. "S-a prăbușit vecia. Pe marginile gropii, În bâlciul de morminte, rămân să plângă plopii." (T. Arghezi) 23. BUNICUL ȘI NEPOTUL sau ȘTAFETA GENETICĂ Dar nu ploua. Era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
procesului s-au deschis în sala Teatrului Național. Sala era arhiplină, iar afară, în jurul teatrului, așteptau peste zece mii de oameni. S-au tras la sorți jurații. S-a citit actul de acuzare. Au urmat interogatoriile. Am povestit lucrurile așa cum sau întâmplat. Martorii acuzării au negat totul. Toate bătăile, toate schingiuirile erau pură invenție. Negau chiar și certificatul medical eliberat de profesorul Bogdan, medicul legist. În după amiaza zilei a șasea a procesului, 26 mai 1925, așteptăm rezultatul. În sala cea mare
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Yalta, pentru a zăbovi la Enzehi, Raht, Teheran și mai ales Isfahan 4. Ea recompune, într-o carte premiată de Academia franceză, imaginea aproape fantastică a unei Persii a amuletelor și talismanelor, a rozariilor care citesc în nervurile străvezii ale întâmplatului neîmplinit încă, Persie a credulității și desacralizatei temeri de moarte. Persia contemporană, Persia islamică. Și ea revede paginile acelui călător, „giuvelier protestant de la Paris” amintit de Odobescu, doar pentru o confirmare: din secolul al XVII-lea până la 1900, teama persanilor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
18 și 25 de ani. În Antologia lui Cezar Zugravu avem un proces verbal de interogatoriu, nr. 1893, asupra arestatului Gabor Chirica, agricultor din Pleșești, Suceava. Trecut prin "reeducare" este interogat în aprilie 1952 pentru a depune mărturie de cele întîmplate, la Gherla, în camera nr. 99, condusă de deținutul Stoian Ioan șeful torționarilor. Se pare că Securitatea aduna documente în contra reeducatorilor, tot timpul, instrumentați de ei, dar cum se aflase despre ororile de la Pitești și în afara țării, se căutau țapi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de fond, unde „ea se ascunde”, ca unii pești abisali, trăitori În condițiile ciudate și „imposibile” ale viului! Memoria, În finalul epopeei ce poartă titlul În căutarea timpului pierdut, nu are doar rolul de a „pescui” nume, figuri sau scene Întâmplate odată În viața trecută, așa cum ne apar ele În prezent, modificate aproape Întotdeauna de vârstă, moment sau interese psihologice - există și astfel de „interese!” Memoria, În acel final intitulat Le temps retrouvé, nu se referă la „aceasta” și la „acestea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
atunci când confirmă faptul că ceea ce se insinuase în casă nu era o ființă umană ci un animal și acela putea să fi fost un câine. Dar, sublinie Robby, era întuneric și el își ținuse ochii închiși majoritatea timpului pe parcursul celor „întâmplate“. Am realizat că în acest moment rămăsesem singurul martor. Ofițerul Boyle mă întrebă: - Ați băut ceva în seara asta, domnule? Deschide chepengul trapei. Pescărușii se ceartă. Rafalele de vânt se năpustesc asupra ta. Tatăl tău stă în tunelul unui viaduct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Acum puteți pleca. (Asta a fost doar pentru spectacol, mi-am dat seama. Jucam rolul părintelui îngrijorat. Teatru pentru copii și pentru Marta, care urma să-i relateze asta lui Jayne. Polițiștii n-aveau nici o vină. Luând în considerare cele întâmplate, n-aveau ce face. N-ar fi trebuit să sun la 911. Fusese o eroare tactică. Ar fi trebuit să-i îmbrac pe copii și să mergem cu toții la hotel.) Da, dar aveai nevoie de un alibi ca să ieși din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
apă ce s-ar fi Împrăștiat din baie, pe jos, și s-a izbit puternic la cap de chiuvetă. Și chiar după această lovitură a avut puterea să ne cheme la telefon și să ne spună cu destul calm, cele Întâmplate. A mai făcut după aceea imprudența de a ieși În oraș, În loc să stea Întinsă În pat, ceea ce i-a agravat situația. A doua zi - după ce seara ne dusesem să vedem În ce stare este, am internat-o În spitalul de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
la ședință. Aceștia i-au replicat, deloc politicos, în limba rusă, s-au ridicat și au părăsit demonstrativ sala. Moderatorul spaniol, care până în acel moment al dezbaterii comentase cu mult aplomb orice intervenție, a urmărit cu un zâmbet înțelegător cele întâmplate. Noroc că Varlamov era ultimul pe lista vorbitorilor... VITALIE CIOBANU: Drama dublei identități - iată un subiect la fel de permeabil pentru un neamț originar din Banat și pentru un român basarabean. Un alt subiect: colaboraționismul intelectual în țările comuniste. Richard Wagner îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
s-a furat.“ Însă cel mai mult a enervat-o reacția polițiștilor. Erau calmi și detașați, sceptici față de ideea că vor prinde pe cineva, și le-au tot cerut să completeze niște formulare și să descrie cât mai amănunțit cele întâmplate. A avut senzația că polițiștii sunt complici cu hoții care operează în acel cartier... Chingiz Abdullayev, scriitorul din Azerbaidjan care trăiește din scris (produce romane polițiste pe bandă rulantă), simte nevoia să mărturisească primele sale observații privind Trenul Literaturii. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]