11,564 matches
-
ei, mama-i la spital, tăticu'... Te grăbești? Mihai se uită la ceas: nouă și jumătate, coloana de mașini care duce schimbul trei la uzină a plecat deja. Pot să mai stau vreun ceas zice el înaintînd în salon. Voi întîrzia la uzină, dar... Dacă mergi să lucrezi de noapte, atunci ai să mănînci aici, cu mine. Te rog! arată Doina spre bucătărie. Pînă acum ai fost doar invitatul lui tata. Al mamei în nici un caz rîde fata, aruncînd spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în Iași ?! se miră femeia. Și de ce n-ai telefonat pînă acum, scumpule? Nu. Sînt la Valea Brândușelor, plec spre Sălcii cu o echipă, la desfundat șoseaua. A, foarte bine! înseamnă că vom ajunge la timp. Numai de n-ar întîrzia Sorina, e plecată cu Grig după cumpărături. Grigore..., cumpărături...?! e bîlbîie Vlad. N-a plecat alaltăieri cu cursa rapidă spre Valea Brândușelor?! Cum să plece!? Alaltăieri, după-amiază, au avut ședință de consiliu. La asociația studenților? Nu, dragă; of, nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
anulat programarea de la 9:30. Cât de repede puteți ajunge aici? Cam în douăzeci de minute. — Cum vă numiți? — Bull. — Inițiala prenumelui? — J. Bull închise și apoi telefonă la birou. Îi răspunse un stagiar australian, căruia îi spuse că va întârzia, fără nici un alt comentariu. Bull încuie de două ori ușa de la apartamentul său. Apoi se opri pe alee pentru a arunca o privire în jur. Apartamentul se afla deasupra magazinelor înșirate pe East Finchley High Road, niște prăvălii retro, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pahar de sherry. Durase douăzeci de minute până când Alan scosese totul de la el — Meciul era excelent. Dave Gillis marcase de două ori chiar de pe linie și mai primiserăm dreptul la două încercări. Pur și simplu cred că nu gândeam, pentru că întârziasem în vestiar, nu găseam terenul. Ceilalți erau deja acolo. Cred că n-am fost suficient de atent când mi-am pus genunchiera... Făcuseră o grămadă. Bull simțise cum capul de berbec al lui Gillis îl împunge chiar în șold. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
între noi fie vorba, când te-ai născut într-o lume a certitudinilor, nici n-ai cum să fii altcumva. Apăreau când îi chemam, rareori s-a întâmplat să fie reținuți cu vreo treabă dincolo, își cereau întotdeauna scuze dacă întârziau, erau bine crescuți, politicoși, de mirare pentru cineva care are o părere proastă despre muștar, nu-și luau nevestele cu ei, dar vorbeau despre ele, ele făceau bine, ați aflat, și ei făceau bine, cel mai mult le plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
unei mâini îl ajută să facă un adevărat prăpăd, după o stâncă, de la mari înălțimi, un indian pe cal aruncă săgeată după săgeată, telefonistul generalului nu va mai apuca să cheme întăriri, o baltă de sânge anunță răsăritul, care nu întârzie să apară odată cu o perdea trasă, tundra este înecată de sângele unor cadavre minuscule de plastic din care se înfruptă o haită de coioți invizibili. „Mațele soldaților nu au nici un gust“, mai apucă să spună o voce, de undeva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din camera Mateiului mic, acolo unde „noaptea se furișează duminica la ora două după-amiaza“, unde există „o stâncă uriașă care seamănă ca două picături de apă cu o carte“ și „un deal ca o cută de pernă“, unde „răsăritul nu întârzie să apară odată cu perdeaua trasă“ și unde „mațele soldaților (după cum spune o voce din înaltul universului) n-au nici un gust“. Dumnezeu să-i ierte pe Bil, pe grenadierul fără nume, pe Frenc și pe telefonistul generalului, iar Marele Spirit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pic. E totuși incert ce se petrecea în baie, bănuiala e bănuială, iar adevărul e adevăr, tot ce pot să descriu cu mâna pe inimă este că atunci când intram după el (și eram obligat s-o fac, dimineața, fiindcă altfel întârziam la școală) înăuntru mirosea tare amestecat. În aer pluteau vapori groși de deodorant, pentru că așa își imagina el că pot fi tăinuite sau reparate anumite fapte. Altfel, era drăguț. Cândva, evadând din bucătăria apartamentului 40 împreună cu mama și mergând ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la vedere, aidoma mormintelor dintr-un cimitir roman. După aceea ochii lui urmăriră un funcționar Între două vîrste, care tocmai trecea, cu o umbrelă În mînă, prin fața ușii domnului Rennit. — Așteptați pe cineva? Îl Întrebă Rowe. — Da, un prieten care Întîrzie, răspunse stîngaci agentul. — La revedere! — La revedere, sir... Adresîndu-se cu „sir“ comitea o eroare tactică la fel de gravă ca și aceea de a purta pălărie, cu care era vizibil neobișnuit. Sau ca și faptul de a fi rămas atîta timp cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Încă prea devreme, Henry, mult prea devreme. — A, Arthur... frumos din partea ta c-ai venit! Apoi se mistui În antreiașul Întunecos, devenind o siluetă indistinctă, În umbra unui orologiu vetust. — Poftim Înăuntru, zise femeia, cred că n-au să mai Întîrzie mult. Rowe o urmă, dar băgă de seamă că femeia lăsase ușa deschisă, ca și cum ar mai fi așteptat pe cineva. Se obișnuise, Însă, cu capriciile soartei, care-l arunca adesea, fără voia lui, În medii unde era parcă mereu nelalocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Henry sînt oricînd bineveniți, spuse femeia Între două vîrste. Eu sînt doamna Wilcox, mama lui Henry, Întări ea, citind probabil chiar pe Întuneric mirarea zugrăvită pe fața lui Rowe. Poftim Înăuntru și ia loc. Cred că n-au să mai Întîrzie mult. E așa de Întuneric aici... Știi, din pricina camuflajului. Și-apoi, mai toate geamurile sînt sparte. Îl conduse pe Rowe În sufragerie. Pe masă se aflau o mulțime de pahare, semn că se pregătea o sindrofie, deși ora era cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
era formală; valiza atîrna desigur foarte greu - cărțile despre grădinărit nu păreau defel ușoare.) Doar cărămizile mai atîrnă atît de greu, se scuză bătrînul. La ieșirea din parc, Rowe trebui să treacă valiza În cealaltă mînă. — Am impresia că o să Întîrziați la Întîlnirea dumneavoastră, spuse el. — Flecăreala mea e de vină, zise celălalt, cu amărăciune În glas. Cred... cred că va trebui să iau un taxi. — Neapărat! — Dacă aș putea să vă conduc undeva, chiar ar merita efortul. În ce direcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
piloții și directorii liniilor aeriene?); programul de știri ascultat în vreme ce-și pregătea cafeaua... Toate acestea trecuseră acum, înlocuite fiind de un mic dar tot mai larg repertoriu al gesturilor de tandrețe și afecțiune. Pe când stătea întinsă lângă mine, întârziind intenționat la serviciu, reușeam să ajung la orgasm gândindu-mă pur și simplu la mașina în care eu și doctorița Helen Remington ne dedam actelor noastre sexuale. Capitolul 9 Această plăcută idilă domestică, împreună cu promiscuitățile ei încântătoare, și-a atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în figura patetică dar sinistră a lui Seagrave deghizat în actrița de film, îmi rămaseră în minte toată după-amiaza, suprapunându-se chiar și peste reacția mea față de Catherine când veni să mă ia. După ce sporovăi fericită cu Renata, Catherine nu întârzie să fie captivată de fotografiile colorate de pe pereți, reprezentând părți de mașini sport construite la cerere și berline de lux ce apăreau într-o reclamă pe care o făceam noi pentru un distribuitor. Acele portrete emblematice ale derivelor din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
zile petrecute împreună cu Vaughan, obsesiile lui pentru mașina accidentată deveniră tot mai dezordonate. Fixația sa asupra actriței de cinema și-a morții sexuale pe care i-o concepuse părea să-l frustreze cu atât mai mult, cu cât sperata moarte întârzia să se producă. În loc să străbatem autostrada, stăteam într-o parcare pustie în spatele imobilului meu din Drayton Park, privind în lumina difuză cum sunt purtate frunzele platanilor de-a lungul macadamului ud. Vaughan asculta ore întregi frecvențele poliției și ambulanței, corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
XIX în gândirea unor intelectuali occidentali cu vederi de stânga (socialiști) dar apariția propriu-zisă, prin punerea în aplicare a acestor idei, a avut loc în 1917, în țara cu cele mai întinse granițe de pe glob (pe atunci Imperiul țarist): „Rusia, întârziată din punct de vedere economic față de Europa occidentală, este surprinsă de război într-un moment în care dezvoltarea sa era departe de a fi împlinită. Țarismul, deja contestat, nu rezistă condițiilor dificile pe care le creează conflictul (primul război mondial
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
semnată de șase foste personalități ale PCR care criticau politica regimului și propuneau o democratizare în spiritul reformelor gorbacioviste. În aceeași lună, ziarul Libération a publicat un interviu cu poetul Mircea Dinescu, conținând aprecieri asemănătoare. Replica lui Ceaușescu nu a întârziat. La Congresul al XIV-lea al PCR din noiembrie 1989, el a acuzat violent pretinsul complot al marilor puteri, URSS și SUA, împotriva statelor mici. Totodată, a anunțat că România va continua construirea socialismului pe baza valorilor marxist-leniniste; România, datorită
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
multe societăți de producție și comerciale au dat faliment. Regimul Iliescu care a condus iresponsabil țara în anii 1990-1996 (în ultimii ani împreună cu Partidul România Mare) se face vinovat de situația actuală, neluând măsurile necesare pentru a stopa declinul economic întârziind nepermis de mult operarea reformelor structurale (autentice). Cred că nu s-a dorit reforma. S-a dat mereu vina pe alții și pe conjunctura internațională, precum și pe acele state care nu și-au mai achitat datoriile față de partea română. Realitatea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
putea spera. Piața a fost o insulă de puritate revoluționară într-o insulă de ipocrizie, minciună și murdărie a dorinței de restaurație. Desigur, mai ales după ce studenții s-au retras, Piața s-a degradat. Puterea a scontat pe acest lucru, întârziind negocierile, care ar fi însemnat o recunoaștere. Și dacă n-a avut răbdare până la capăt, intervenind brutal în dimineața de 13 iunie, acest lucru pare a fi explicat de existența, în sânul puterii (presate de altele din afara ei), a unor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
penali, cum se zice în zilele noastre, în limba noastră. Și iată că acum câteva ore mi-am luat inima în dinți și m-am dus la ședință. Am intrat în sala mare a Respectabilei Loji a Pulii numărul 94, întârziind cu 23 de minute. Frații discutau aprins despre nimic, ca de obicei. Văzându-mă apărând în haine de stradă, s-au luat cu mâinile de cap și au început să mă spurce. Le-am tăiat scurt macaroana, anunțându-i că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
a orașului întunecat. Să ies afară și unde să mă duc? Orașul nu are încă un nume, nu știm dacă va rămâne în afara romanului, sau dacă îl va domina complet, în negrul de cerneală. Știu doar că acest prim capitol întârzie să se desprindă de gară și de bar: nu e prudent să mă îndepărtez de aici, unde s-ar mai putea încă să vină cineva să mă caute; nu e prudent nici să fiu văzut de alte persoane cu valiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dar că trebuie să se-ntoarcă la magazin pentru inventar, și va rămâne acolo până târziu. Bărbații de la bar fac bancuri și se bat cu palma pe umăr. Un pariu s-a încheiat: doctorul tocmai intra în local. — Comisarul a întârziat astă-seară, cine știe cum. Doctorul intră și salută de jur-împrejur; privirea nu i se oprește asupra soției, dar a înregistrat cu siguranță că un bărbat vorbește cu ea. Merge până în fundul localului, cu spatele la bar; pune o monedă în biliardul electric. Și iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
zona aceasta constituia un stat independent: Cimeria, capitala Orkko, limba națională cimeriana, aparținând limbilor de origine botno-ugrică. Articolul „Cimeria“ din enciclopedie se încheie cu fraze prea puțin încurajatoare: „În succesivele împărțiri teritoriale între puternicii săi vecini, tânăra națiune nu a întârziat să fie ștearsă de pe hartă; populația autohtonă a fost dispersată; limba și cultura cimeriană nu au mai evoluat.“ Ești nerăbdător să dai de urma Cititoarei, s-o întrebi dacă și exemplarul ei e la fel cu al tău, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ici, pe colo, întâlnesc ba pe unul, ba pe altul, aud și observ câte ceva, și mi-e ușor să corelez faptele. — Știți și unde trebuie să merg? Dacă dorești, te însoțesc la Uzzi-Tuzii. Ludmila sau e deja acolo, sau va întârzia. Tânărul acesta atât de extrovertit și bine informat se numește Irnerio. Poți să-l tutuiești, dat fiind că el te tutuiește deja. — Ești studentul profesorului? — Nu sunt nici un fel de student. Știu unde e, pentru că mă duceam s-o iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o ascunde acolo pe Ludmila. — Trebuia să venim împreună, spui tu, ca totul să fie clar. — Atunci de ce nu e cu dumneavoastră? replică Uzzi-Tuzii, și chiar și această observație, logică de altminteri, e făcută pe un ton suspicios. Nu va întârzia... îl asiguri tu, dar o spui cu un ton aproape interogativ, ca și cum i-ai cere lui Uzzi-Tuzii să-ți confirme obiceiurile Ludmilei, despre care tu nu știi nimic, în vreme ce el s-ar putea să știe mai mult ca tine. Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]