1,506 matches
-
lăptoase. Și astfel, prin aceste furci caudine ale strămoșilor cam dubioși, puteai intra în marea sală a mamiferelor adevărate, în cuști de sticlă, grupate în perechi ca în Arca lui Noe și gravitând în jurul enormelor schelete, unul galben-rozaliu, cu colți întorși, ca de morsă, al Dinotheriului, celălalt mai mic, vânăt, al Mastodontului. Lăsând în urmă o trenă de lupi, vidre, vulpi, leoparzi, irbiși, antilope, porci mistreți, girafe, hipopotami, viezuri, urși albi, foci, lei, bizoni, facoceri, pisici sălbatice, toate cu blănuri vălurite
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
privirea tăioasă, rea și tristă de femeie care mă pătrundea până-n adânc -, o privire care egalează în efect contactul sexual. Când dădeam de o așa privire, pentru că, mai devreme sau mai târziu, se întâmpla chiar să o întâlnesc, făceam cale întoarsă, ajungeam din urmă femeia respectivă și, apropiindu-mă, îmi duceam la cozoroc mâna în mănușa albă. Ne priveam de parcă uciseserăm un copil cu un ceas mai devreme și părea că, prin această privire, ne spuneam totul, înțelegeam totul, părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și nu intenționez să o schimb, chiar dacă ai avea nevoie doar de zece copeici. O sută de ruble schimbate nu mai sunt o sută de ruble, mă lămuri el, pierzându-și, evident, răbdarea și, nu știu de ce, arătându-mi palma întoarsă. Banii schimbați sunt bani începuți și, prin urmare, bani pierduți.“ „Desigur, desigur“, i-am răspuns eu, zâmbind și dând din cap vesel. Încercam, din toate puterile, să-mi ascund supărarea, simțind că, dacă mi-o manifest, mă ofensez pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
plimbare. Seara, programul era de discotecă. Petre și Camelia au fost de acord, Ana fiind și pe mai departe însărcinată cu asigurarea plăților , supravegherea grupului și, în secret, cu "Raportul de seară" către Petre. Era o bucurie să-i vezi întorși buluc pe ușă, veseli, gălăgioși, cu fețele îmbujorate, rupți de foame. Pentru masa de Crăciun n-a fost nevoie de comenzi suplimentare, rămăseseră suficiente delicatese de la Ajun. Au adăugat doar ciorbă și sărmăluțele tradiționale, aduse special, cu o zi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
bancă, pe lângă conducerea gospodăriei, cu multe animale și slugi, ea neavând nici măcar o clasă primară. Cu toate acestea, adolescentul Vladimir a urmat cursurile gimnaziale ale liceului din Câmpulung , parcurgând pe jos zilnic distanța de 15 km dus și 15 km întors, bunica neputând suporta o cheltuială în plus cu internatul liceului, căci avea de întreținut pe studenții din Cernăuți, Eugenia și Filaret. După absolvire, între anii 1935 și 1937, Miluț se înscrie la Școala de brigadieri silvici a Fondului bisericesc ortodox
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
învins. Eu, un intelectual, un om destinat carierelor superioare, n-am zece lei. E intolerabil. Voi reda bietei Olimpia libertatea ei. A "reda libertatea"' era o formulă ce umplea de mare îngrijorare pe Aglae, care vedea cu groază pe Olimpia întoarsă acasă cu rușine și cu un copil. Dar situația Olimpiei se amelioră pe neașteptate, și tot grație lui Stănică, fără ca acesta să fi avut intenția expresă. Stănică veni într-o zi abătut în odaia cu pernele, în care lucra Simion
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
știu c-ar fi făcut vreun testament. Mie nu-mi trebuie absolut nimic. - Pianul e al tău, în orice caz, își dădu în petic Stănică,trebuie să-l revendici. - Lasă-mă, te rog. - Te las, te las, respect marile dureri! Întors, Stănică găsi pe Aglae distribuind banii din săculeț în grupuri. - Mamă-soacră, te conjur, sunt lefter, avansează-mi și mie câțiva sutari, sunt lefter! și puse mâna pe un morman de piese. - Ai răbdare, Stănică, ce Dumnezeu, săriți toți așa? Toți banii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spumă subțire, semn că berea e slabă. Dar sînt clienți. În special bărbați, ce-și adună capetele peste masa la care stau în picioare și spun ceva, apoi rîd. Pe trotuar, perechi ținîndu-se de mîini. Fete zglobii, trecînd grăbite ochii întorși un timp, să le admire. Da! Sîntem un popor de oameni frumoși, senini, care știu să prețuiască viața! O nație plină de vitalitate! La "Scala" rulează un film de dragoste. Abia poți să treci pe trotuar. Aici, cu ani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Înțelege că-i un om slab, tot ce face el e mediocru. O vorbă bună a Anei îl îmblînzește mereu, deși păstrează tot mai des și pe perioade mai lungi amintirea ei culcată pe furiș în altă cameră, cu spatele întors ostentativ spre ușă, prefăcîndu-se că doarme sau chiar dormind de-a binelea. O obsedează ideea c-ar putea face cancer. Mereu îi povestește ce boli i-a mai găsit doctorul cutărei sau cutărei cunoștințe comune. Parcă viața noastră s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
secret, grecii știură să implice în luptă pe cei mai cumpliți dușmani ce-i avuseră ei, pe bulgari, români și cumani, o luptă în care ei din parte-le se aruncară cu o mare oțărâre și cu neomenoasă turbare. Fugarii întorși puseseră la cale răscoala în mai multe orașe din Tracia și Macedonia și cu ajutorul românilor o împinseră la cea dintâi ocazie bună să izbucnească pe deplin. În urma acestei răscoale latinii pierdură orașele mai de samă, Didymotichos (acum Demotica), și Orestias
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-i estradeze în schimb pe tatăl său Terteres, o ofertă care la urma urmelor s-a și primit de cătră romei și s-a împlinit preschimbîndu-se pe Terteres. Cu toate acestea, fiul Sfentislav nu cedă sceptrul lui Terteres, tatălui său întors, nici cu totul, nici în parte, ci îi aviză numai un oraș în care să locuiască, în al căruia cuprins el avea să-și poarte de grijă pentru trebuințele lui, să se bucure de toate comoditățile și plăcerile cu putință
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
muzicală, pentru ca se finesc în vocalele acelea cari constituie polii în șirul vocalelor. A doua formă a silabelor o constituiesc acelea cari încep cu vocală și sfârșesc în consonantă (al, or, om, ab ș. a. m. d. ). Aicea mișcarea e cea întoarsă, de-aceea și pronunțarea [se face] mai cu anevoie, pentru că activitatea proprie a organulni de vorbire urmează, nu precedă. Daca cea dentîi forma e trohaică, adică mișcarea organului cea îndreptată de la arse la teze, forma a doua reprezintă din contra
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
frumos din toate câte sunt frumoase este sufletul cel frumos. {EminescuOpXIV 927} Fragmente răzlețe din Cultură și știință 2258 Prăsirea culturei intelectuale însă prin cei culți se-ntîmpla totdeuna într-o 182r măsură numai foarte mică, și adesea într-un mod întors, dacă nu s-asociază știința. Unde numai cei culți singuri vor să producă și să prăsească, fie-n educațiunea copiilor or în influență literară asupra publicului, acolo semidoctismul și secăciunea (fraza goală) e aproape; orce răsad al culturei trebuie să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din oală. L-am văzut pe gagiu operînd la Ohrbach’s cînd veneam Încoace. Bud scoase o bancnotă de douăzeci și una de zece. Stompanato le Înhăță imediat. — Ralphie Kinnard. Blond, gras, cam la patruzeci de ani. Poartă o geacă de piele Întoarsă și pantaloni de flanelă gri. Am auzit că-și snopește nevasta și că o trimite la produs ca să-și plătească datoriile de la pocher. Bud notă informațiile. — Crăciun fericit, Wendell, Îi ură Stompanato. Bud Îl prinse pe Stomp de cravată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fine. Galantare pline cu ceasuri. Cozi de cîte treizeci de persoane la case. Bud cercetă cu privirea bărbații blonzi. Pe lîngă el treceau o mulțime de neveste și copii. Apoi o străfulgerare - un tip blond, Într-o haină de piele Întoarsă, strecurîndu-se pe ușa toaletei pentru bărbați. Bud Își făcu drum cu coatele pînă acolo și intră. La pisoare erau doi bătrînei. Pe podeaua cabinei, pe sub ușă, se vedeau niște pantaloni de flanelă gri. Bud se lăsă pe vine, se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tapetat la fel, o deschizătură pătrată într-unul din pereți, la înălțimea capului. Încerc să mă ridic în deschizătură, dar de fiecare dată mâinile și coatele îmi alunecă pe carnea însîngerată și recad în "visceralitatea" camerei, în acest trup uriaș, întors, ca o mănușă, pe dos. Alunec și cad fără încetare, tăvălindu-mă în carnea vie. Cel mai frumos vis din viața mea este subsumabil ideii de instanță protectoare, și el mi-a insuflat cel puțin o vreme certitudinea că urmează
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
străjuit de ambele părți de brazi uriași pudrați cu alb și sufocat de ghirlande și lumini. A aruncat o privire piezișă pe sub sprâncene, a mârâit și a declarat că nu e tentat să treacă pragul acestei lumi. Am făcut cale întoarsă. Apoi ne-am despărțit din nou. El a revenit în România, eu am rămas încă un an în Germania. Sejurul din Heidelberg nu schimbase mare lucru între noi. Când am ajuns, în pubertatea lui, să stăm mai mult unul cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
opusul absolut al imaginilor îndelung vernisate, misterioase și melancolice. Numai că bucuria taclalei, aparența dăruirii integrale în ceremonialul petrecerii, indiscreția trăită și justificată ca refuz al ipocriziei, în sfârșit, senzația pe care o lasă neavizaților că trăiește ca o mănușă întoarsă, maschează de fapt un eu distant, enorm de pudic și lesne de rănit. De aceea, când scrie, se evită și tot ce își are originea în intimitatea ființei lui este deturnat către un registru impersonal. Jurnalul de la Tescani este un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ne pregătești o masă vrednică de faima dumitale. Abraham făcu o plecăciune unduindu-și tot trupul, se flamba de parcă un curent electric l-ar fi străbătut din cap pînă-n picioare. Fericit de complimentul lui Juan Lucas, rămase nemișcat, pe jumătate Întors, drept, cu fața-mbujorată și lingînd o Înghețată, așteptînd să mai primească laude de la stăpînul cel nou și fercheș. Juan Lucas fu cît pe-aci să-i trîntească un: ești dat naibii! iritat sau: ai o freză foarte șic, dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
va fi mai bine de atât, își dădu ea seama dintr-odată. 55tc "55" Clodagh credea că înnebunește, de fapt era sigură de asta. Dar trebuia să se îmbrace și să o ia pe Molly de la grupul de joacă. Odată întoarsă acasă, s-a băgat în pat și a încercat să o ia de unde rămăsese, dar Molly a început să se agite, cerând să i se pună tăiței la microunde. Clodagh s-a resemnat și s-a ridicat din nou. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o faptă bună, generoasă și plăcută lui Dumnezeu; am să-i depun întru sănătatea dumitale.“ Și, știți dumneavoastră, mi-a plăcut acest rus bătrân, acest, ca să zic așa, rusnac neaoș, de la vraie souche*. Încântat de norocul avut, fac imediat cale întoarsă; m-am întors pe un drum ocolit, ca să nu mă întâlnesc cu Petea. De cum am sosit, am și trimis florile, fiindcă Anfisa Alexeevna tocmai se trezea. Puteți să vă imaginați bucuria, recunoștința, lacrimile de recunoștință! Platon, cel care ieri era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mereu în jurul tău, și această prăvălie, și acest obiect... ce josnicie! Și, după toate astea, se duce acum cu un „scop special“, cu o anume „idee subită“! Disperarea și suferința îi cuprinseră tot sufletul. Prințul voi să facă imediat cale întoarsă; chiar se răsuci pe călcâie și porni; dar după un minut, se opri, se gândi și o luă înapoi. De fapt, ajunsese deja în cartierul Petersburgskaia Storona, era aproape de casa pe care o căuta; doar acum nu mai merge cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
chiriașul. Neîncetat se interesa dacă nu are nevoie de ceva și după ce, în sfârșit, prințul începuse să-i facă reproșuri, spunându-i să-l lase în pace, el se răsucea, ascultător și tăcut, pe călcâie, făcea în vârful picioarelor calea întoarsă spre ușă și, mergând, dădea tot timpul din mâini, ca și cum ar fi vrut să-i dea de știre că n-a venit decât așa și că nu va sufla o vorbă, că, iată, a și ieșit și nu mai vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
distrat împrejur și se opri mirat când ajunse pe terasa din fața gării și văzu șirul de bănci goale și de pupitre pentru fanfară. Îl uimi acest loc și, cine știe de ce, i se păru teribil de urât. Făcu apoi cale întoarsă și, chiar pe drumul pe care ieri mersese cu doamnele Epancin până la gară, ajunse la banca verde, care-i fusese fixată drept loc de întâlnire, se așeză pe ea și subit izbucni într-un hohot sonor de râs, lucru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de gardă! Mi-a zis că merge să-și termine somnul la Vilkin, este aici un bețiv pe care îl cheamă Vilkin. Bine, am plecat! Dar iată-l și pe Lukian Timofeici... Prințului îi e somn, Lukian Timofeici; fă cale întoarsă! — Numai câteva clipe, mult stimate prinț, în legătură cu o chestiune importantă din punctul meu de vedere, spuse Lebedev intrând, vorbind forțat și cu un ton vibrant, după ce se înclină plin de importanță. De-abia se întorsese și nici măcar nu apucase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]