1,754 matches
-
What’t next promite să ne țină la curent cu ce mai urmează să apară în varianta online. Francis Bacon, Hobbes cu Leviathanul, Spenser cu Fairie Queene își așteaptă rândul în 2013. Foiletonul revine la o altă viață și face întrucâtva mai palpitantă istoria literaturii.
Cărți vechi în medii noi () [Corola-journal/Journalistic/4044_a_5369]
-
doar un simulacru. Fapt este că lumea întreagă se schimba sub șocul evenimentelor de la finele deceniului anterior. Și în România s-a resimțit acest șoc. Nu într-o măsură la fel de mare ca în Ungaria sau Cehoslovacia și într-un mod întrucîtva diferit, dar s-a resimțit și consecințele pot fi constatate de către istorici. Între ei, și aceia ai literaturii. Destalinizarea a fost minimă în România. Și a avut, începînd îndeosebi din aprilie 1964, un pronunțat caracter antisovietic. Nu întîmplător, România va
Dezgheț cu voiede la partid? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14508_a_15833]
-
M-a rugat, în cazul în care nu eram prea obosit de drum și dacă faptul nu mă deranja prea tare în clipa aceea, să-i recit cîteva poezii. S-a arătat încîntat sau numai s-a prefăcut că este. (Întrucîtva, meseria lui era să se arate încîntat). Mi-a spus că poeziile mele erau de o rară gingășie, că el, la vîrsta mea (la acest punct, a scos un suspin, ca de invidie) nu scrisese versuri tot atît de frumoase
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
asemenea superiorului său, altfel decît era uniforma tuturor celorlalți: era un bărbat enorm, de-a dreptul un uriaș, mai înalt decît cel mai înalt străjer al regelui. Un alt fiu de-al lui, ajuns prin voia sorții locotenentul meu, surprins întrucîtva de indiferența afișată de mine, mă întrebase: - De ce nu mergeți să-l salutați pe tata? Dacă nu aveți curajul, vă însoțesc eu. Dar scurta mea paranteză dannunziană se închisese de o bucată bună de vreme; ce-aș fi putut să
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
Gulag și Holocaust ca o blasfemie, și în alt fel Natalia, cîndva urmărită și ridicată de acasă de Securitate, victimă a unui viol chiar în sediul acesteia. Ei bine, însăși ideea de a fi pus în gura celor două personaje întrucîtva contradictorii, în ciuda raporturilor amoroase dintre ele, părerile care le defineau personalitatea și traseul existențial mi-a fost reproșată de unii colegi din Israel, care pur și simplu puseseră parțial între paranteze, mai bine zis, trecuseră, ca și cum nici n-ar fi
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
sale: o modalitate de a spune adio copilăriei...” Într-adevăr. Scriitorul a avut o nevoie vitală să se despartă de nostalgia copilăriei. Omul n-a putut s-o uite. La fel i s-a întâmplat și cu Dumnezeu. Un adevăr întrucâtva adevărat: „...Cioran era cotropit de o nefericire care nu putea decât să trezească pasiuni în acele femei care se cred investite cu misiunea de a salva un bărbat de el însuși și de a-l distruge apoi.” Cu câteva observații
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3875_a_5200]
-
virtutea de a fi în vogă. Merge pînă acolo că refuză să publice o prelegere despre Hölderlin atunci cînd constată că, printre intelectualii vremii, era un obicei să te declari un spirit prețuitor al poetului din Tübingen ("Hölderlin a ajuns întrucîtva o Ťmodăť și încape, văd, pe mîini rele; tocmai de aceea nu vreau să public nimic pe tema asta."- p. 145) Cu trei ani mai tînără decît Heidegger, Elisabeth Blochmann, căreia filozoful îi mărturisește o constantă prietenie, este interlocutorul feminin
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
la Egrigöz au ,mirosul dulce și fetid al ororii". Zoofilie și scatologie, pulsiuni incestuoase (și încă în două direcții tabuizate: mamă, frate), supunerea la violuri, suferința dezvirginării și plăcerea intensă a abstinenței, corp la corpul ispitei: iată frânturi biografice explicând, întrucâtva, conformația moral-psihologică a unui voievod ce va rămâne în memoria colectivă ca un monument înalt, ascuțit de cruzime omenească. Legendara țeapă (folosită cu succes și de alți domnitori buni gospodari ai moravurilor epocii) pare să fie, la eroul nostru, o
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
naționale, spiritului nediferențiat și encomiastic. O puternică mentalitate iconolatra face încă ravagii în școală, în critică ocazionala și chiar în istoriile literare. Un nor de funingini iconolatre încărca atmosferă tuturor aniversarilor. Iconoclastii au apărut mai ales ca reacție: o fronda întrucîtva explicabila. Ei nu mai asculta însă de o comandă politică, precum în anii '50. Iconoclastia de tip nou e individuală, neorganizata și nu tot asa de stupida și de primejdioasa că aceea proletcultista. Din păcate, pe fondul de iconodulie, însuși
Iconoduli si iconoclasti by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18111_a_19436]
-
că literatura basarabeană e a cincea roată la căruță, una de rezervă, pusă deoparte, dosită printre alte obiecte plasate într-o așteptare nedefinită până să li se dea atenția cuvenită. Lipsa de sincronizare modernă e o carență frapantă. Dacă e întrucâtva explicabil că romanul basarabean nu are punți de comunicare cu romanul din România, e destul de ciudat că nu are nici un fel de relație semnificativă (sau nu am știut eu să le identific?) nici cu proza rusă, clasică sau modernă. Nu
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
a considerat un veritabil exilat câtă vreme, dat fiind și scheletul său european, el nu mai intenționa să se întoarcă în România (nu m-am simțit niciodată exilat - interviu cu Aurelia Boriga). Th. Cazaban a avut impresia de a fi întrucâtva exilat în lumea liberă, plasat în exteriorul acesteia (Sunt în afara lumii, complet libere, în care trăiesc - C, 127). El și-a descris traseul existențial: refugiat politic, s-a trezit ulterior, după evenimentele din ianuarie 1990, proscris de calomniatori și chiar
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
posterității. Numai că, pe parcurs, ele capătă tot mai pronunțat " deși cu intermitențe " un caracter ce nu se vrea avuabil, nici sub raportul elementelor de conținut, nici sub cel al formelor de exprimare stilistică, cu toate că acestea din urmă își atenuează întrucâtva corozivitatea, pe măsura înaintării în timp. Este evident că Lovinescu nu se gândea și nu ar fi dorit nici o clipă ca Agendele să i se publice vreodată. în sprijinul afirmației mele vine întregul său comportament deschis, în cvasitotală contradicție cu
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
nu și-ar fi jucat rolul în cazul că eu nu aș fi fost un frecventator al cenaclului. E o realitate asupra căreia, la un moment dat, voi reveni, pentru că la capitolul acesta sunt multe de spus, chiar dacă intervin digresiuni întrucâtva lungi, ele nepărând să aibă o legătură nemijlocită cu Agendele literare. Ceea ce pare nu înseamnă că și este. Dincolo de implicația directă a persoanei mele, înscriindu-se în raza de solicitare a Agendelor și așteptând de la mine o lămurire, nu fac
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
care, conturându-se treptat, aruncă o lumină asupra semnificației mai adânci a "Sburătorului" în ultima fază a existenței sale, colorând de o manieră aparte inevitabila lui apropiere de sfârșit. Vreau să spun că "spectacolul" n-a încetat din pricina acestei apropieri, întrucâtva presimțită datorită factorilor obiectivi (boala lui Lovinescu, evoluția dramatică a războiului, incertitudinile ieșirii din conflict, condițiile păcii ce urma să se instaureze), protagoniștii săi recrutându-se dintre persoanele cele mai pitorești ale cenaclului și însuflețindu-l cu aventurile, pățaniile din
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
și-a indiscrețiilor, dar nu șmecheri. Totuși, șmecherul de viță, care joacă feste (v. Mitică) cu-aceeași sublimă gratuitate cu care poetul scrie versuri, păcălindu-i pe ceilalți cu tot atîta ferfoare cu cîtă viața îl păcălește pe el, trăiește, întrucîtva, în sufletele acestor condamnați la îndoială, rătăcind în dîra unui geam luminat nu altfel decît o făcea, în esență, Rică. Poveștile unor case, ale unor camere, chiar, în care fotografiile înrămate văd multe, dau în vileag vieți care s-au
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
-i-o încet,/ Să nu se deștepte.../ Și-n cuprinsul pălmii drepte,/ De zântii de marte,/ Pune-i mărțișor o carte”. Adică ceea ce, sărind de la una la alta, pe firul unei teme câteodată subtile, nu foarte la vedere, am încercat, întrucâtva, să fac aici.
Mărțișoare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3881_a_5206]
-
euforia viatică a marilor exploratori pentru care capătul lumii nu este niciodată tangibil, omul își cucerește teritoriul cu pasul, odiseea lui Janusz este una mentală cu un acasă iluzoriu care revine obsesivhipnotic. Abia spre final, când situația călătorilor se ameliorează întrucâtva, libertatea este discutată în context istoric, politic. Unde începe și unde se sfârșește libertatea? Zoran glumește pe seama tatuajului de pe pieptul lui Valko, tatuaj zugrăvindu- i pe Lenin și Stalin. Izbucnirea furioasă a lui Valko relevă și importanța cu care mitologia
Odiseea siberiană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5606_a_6931]
-
din lat.rostrum, care însemna cioc, apoi gură, și s-a păstrat tocmai în expresia pe de rost. Marius Sala nu se referă însă la verbul refăcut după substantiv, a rosti. Dacă legăm expresia de acesta, sensul ei ne apare întrucâtva diferit: pe de rost vrea să zică, pur și simplu, oral, adică nu citit. Dar mai există și sensul din a rostui, altfel spus, a pune în ordine conform unui rost, unui criteriu. Nu am idee de legătura dintre a
Note disparate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4909_a_6234]
-
propagandă electorală. Pe lângă clasicele indicatoare din carton subțire sau țesute din mătase, colecția bibliotecii cuprinde și obiecte confecționate din piele sau materiale plastice, decupate din vinilin sau decorate cu autocolante. În Țara Soarelui Răsare Fiind un împătimit al acestei arte, întrucâtva surprinzătoare pentru europeni, și studiind o amplă bibliografie, Györfi-Deák György a scris un excelent studiu, intitulat „Origami, arta de a plia hârtia“. După ce face o serie de referiri la istoria hârtiei, autorul ajunge în Japonia, unde locuitorii Țării Soarelui Răsare
Agenda2005-02-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283261_a_284590]
-
manuscrisului la sfarsitul capitolelor, procedeu fără îndoială practic, dar care arată libertățile cu care traducătorul a intervenit în original" (p. LVI; în ediția germană și în cea românească ele sunt plasate chiar în josul paginilor). În acest fel, Tindal a micșorat întrucâtva caracterul independent al acestor note, care depășesc ca volum (585 pagini) textul Istoriei propriu-zise (530 pagini), tributare izvoarelor, în cea mai mare parte, în special pentru epocile mai vechi. Este interesant de observat că, chiar fără a cunoaște structura manuscrisului
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
altă miză. De la "copilăriile" de altădată la înfruntările cu barbarii cappadocieni nu e decît un pas, care poate însă răsturna istoria. Aceeași ambiguitate, care amestecă planurile temporale în relatarea despre vremea lui Cicero, făcînd din întreaga narațiune un flash-back lămuritor, întrucîtva, pentru scurtul fragment, scris în italice, de la început, se păstrează în "postfață". Independentă de prima parte, continuarea romanului, compusă de altcineva, de un "editor", e o poveste de "mistere". Cicero cel dispărut și căutat zadarnic de Helvia pare să intre
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
în general stabilă. O atitudine comună pare să îi unească, dincolo de o eventuală umilință sârguincios afișată, pe toți acești purtători ai semnului resentimentului: disprețul pentru alteritatea concurență. Dispreț neobosit, dispreț exersat cotidian, dispreț profesionist. Proiectare în exterior care îl menține întrucâtva pe cel care se proiectează în afara frământărilor cu privire la propria-i valoare - cu privire la condiția să intrinseca. Pentru o societate precum cea în care trăim, cartea Omul resentimentar este la fel de importantă ca o carte de vise, de așezat sub pernă. De ce? Să
Profesionistii dispretului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17925_a_19250]
-
banalități când identifică în Toma Alimoș o perspectivă panteistă, pe când Blaga a interpretat natura din Miorița "ca biserică, în perspectiva stilistică a transcendentului care coboară", în privința căreia e categoric: Această idee stilistică este a mea, exclusiv a mea". Mai delicată întrucâtva este paternitatea ideii despre relația dintre unduire și moarte la Eminescu, dar Blaga se apără din nou la modul credibil (nu intru în detalii sursologice). Culmea pretenției lui Dan Botta fusese afirmația că "mioriticul nu este decât un reflex al
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
acum de acord cu aderarea în etape a României la spațiul Schengen, principalul obstacol este legat de o chestiune de politică internă din Olanda, unde unul din partidele de guvernământ impune executivului de la Haga o politică antieuropeană. "Guvernul olandez, este întrucâtva captiv în agenda politică antieuropeană, antiimigraționistă a unui partid extremist. Se pare că dividendele politice ale acestei atitudini antieuropene nu au servit prea mult în cazul alegerilor din Danemarca, dar cred că ne menținem pledoaria. Toate argumentele sunt de partea
Băsescu: Care ar fi fost reacţia faţă de Guvernul român dacă PRM condiţiona o măsură europeană? () [Corola-journal/Journalistic/47513_a_48838]
-
unei narațiuni de spionaj sau șantaj politic, deși tot cu personaje schematice, previzibile și copiate parcă dintr-un film american de mâna a doua, de la nevasta alcoolică dar superbă de politician corupt la "bulangii" acefali si periculoși. Povestirea se salvează întrucâtva pentru că nu poți scrie cu blândețe despre aiurelile și potlogăriile primilor ani de după revoluție din România, ba chiar "dă bine" să reciclezi câteva dintre clișeele infraliteraturii, doar că rezultatul, spre a fi valabil, are nevoie de mai mult de atât
Viața și non-literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15290_a_16615]