3,864 matches
-
spre casă. în mod permanent ea va locui în salonul dimineților albastre, căluții de mare și berzele o vor însoți. Din coșul lui cu rufe purtate va scoate cântecul de patefon pe care îl ascultau împreună, apoi meticuloasă îl va înveli în straie de duminică. După amiaza va pregăti cina pentru timpul șchiop 6-Telefonul La capătul firului sunt secunde pe care timpul le înrămează spaima de a nu pierde zâmbetul bogat al toamnei desprinde silabe din carnea cuvintelor se naște strigătul
UNSPREZECE SEPTEMBRIE de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353099_a_354428]
-
frumos, doar umerii, gâtul... cât permite fetița, vă rog! a insistat ofițerul, întorcând capul și privind-o pe Silvia. Încet, cu jenă evidentă în priviri și roșie la obraji, Iuliana a tras cu mâna liberă de cearșaful în care se învelise până sub bărbie, lăsând gâtul și umerii la vedere. Mai apoi, ocrotită de mâinile mamei, a mai dezvelit o parte din piept, până la sânii pe care i-a acoperit, peste cearșaf, cu mâna. Ținea ochii închiși și murmura adresându-i
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
de oaie pe care desena linii cu creionul chimic, tăia, cosea cu ață de fitil trasă peste un ghem de ceară apoi înălța în lumina gălbuie a lămpii căciuli pe care le scutura, le privea atent apoi le mângâia, le învelea în ziar și le punea pe dulap, în sală, unde așteptau până veneau stăpânii după ele... Acum, lângă porumbar, tata ascuțea araci. Căldura era ca o cocă, trebuia să o dai la o parte să te poți mișca, pe pieptul
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
spre el, se ciocnește cu fruntea de el, ca de stalactite, calcă în vârful degetelor desculțe pe timpanul frumuseții muzicii, ca pe stalagmite milenare. Recitalul sopranei Angela Gheorghiu de la Bacău nu a fost o întâmplare, ci mângâierea lui Dumnezeu, ce învelește nisipul de supărări cu surâsul gurii din care izvorăște iubirea. Invitatul adorabilei Angela Gheorghiu a fost maestrul care a prins cu fireturi corzile pianului, de ovalele elitre de mătase ale notelor muzicale, Dan Grigore, cel despre care Sergiu Celibidache a
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353206_a_354535]
-
dat seama, le-am ascuns pe unde am putut. Prin crăpăturile zidurilor, prin hainele noastre. Eu am pus mâna pe un patrafir și l-am cusut în căptușeala paltonului. La Târgu Ocna, dată fiind iminența morții, ne lăsau să ne învelim și cu hainele noastre. Ei, l-am ascuns eu și, peste câțiva ani, am reușit să-l scot afară. De multe ori mi-am pus întrebarea: o fi vreo legătură între patrafirul acesta și faptul că am lăsat peste ani
IN MEMORIAM – PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU DE LA BISERICA „SAPIENŢEI” DIN BUCUREŞTI – ACUM LA ÎMPLINIREA A OPTSPREZECE ANI DE LA MUTAREA SA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI (1924 – 1997)... de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/352594_a_353923]
-
gâtului și putea suferi o hemoragie internă, fiind în comă. Avea o expresie facială foarte caldă și simplă, ca și cum mi-ar cere să “sabotez” operația pentru a părăsi lumea aceasta. Insera un viitor zâmbet politicos și emana energii negative, parcă învelite cu accente pozitive. Avea un chip angelic, cu părul frumos împletit, puțin rebel, cu fire groase și în nuanțe de galben șters, până la auriu murdar sau brun, asemeni unei bucăți de aur proaspăt desprins din roca noroioasă sau chiar un
UN BĂRBAT DISCRET (ROMAN) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352712_a_354041]
-
de emoție, pentru că sunt om, și nemulțumirea pe plan profesional, pentru că sunt doctor, mă loveau pe rând, apoi se amestecau și mă săgetau simultan, ceea ce îmi aducea durere dublă. După două ore de stat în fotoliul de catifea maronie și învelit cu o husă îmblănită și albă, cu o ceașcă de ceai verde cu scorțișoară, o altă interpretare a decesului fetei îmi împânzea mințile...Poate că ea -și eu- și-ar găsi liniștea dacă i-aș fi aflat povestea. Ăsta părea
UN BĂRBAT DISCRET (ROMAN) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352712_a_354041]
-
Fu invitat să intre în salon și rămase surprins de faptul că totul în acel apartament strălucea de curățenie. Ba mai mult de atât observă că mobila era schimbată în sufragerie, erau acolo două fotolii mari și o canapea, toate învelite într-un material asemenea pielii. Apoi o masă mare nouă, cu scaune pentru doisprezece persoane, într-o parte văzu așezat pe un suport un televizor mare cu ecran plat, în partea dreaptă lăngă acel televizor era o bibliotecă destul de mare
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352707_a_354036]
-
unde totul pare că are un ritm previzibil pentru cei ce îndrăznesc să creadă că poate mâine va fi altfel», are «ochii încremeniți în infinitatea plăcerii», „se pierde“ «în strânsoarea sânilor» Ei, „se fericesc“ (El - Ea) «adăpostiți sub tavanul înstelat, înveliți în cuvinte aurite», uneori, expresionist, are „poftă sporită de a se scălda“ «în oceanul de senzații necunoscute», cu singura îngrijorare de a nu fi «încarcerat într-o odaie neaerisită», se declară a fi «un cititor pasionat de cărți de debut
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
Deși ni se pare că el stă pe loc. Se țes, urcând, arome visătoare Și larma gâzelor ieșind din pământ. Ca-ntr-un miracol își plimbă o floare Fâșia de umbră, atinsă de vânt. Se-ntâmplă ca cerul să se-nvelească C-un strat pufos, dar... clätinat usor Să-ncerce, tot mai jos, să se topească Pe fire lungi.. -ca la ecuator-. E-aprilie,..se mutădorul sub aluni Și goluri se-acoperă cu-nalta lucire... Aduc, iar, primăvara zeii cei nebuni
APRILIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354118_a_355447]
-
lirica devine personaj și rol, interpretate cu talent captivant. Iată câteva versuri cu aplauze: „Se mișcă-ncet. Abia mai stă pe roate, Și-și scrie rândurile toate Din gări de seară și de noapte”- (Elena Trifan-trenul vieții) „Plete și sâni Învelind o clepsidră Feminitatea: - (Anca Florentina Popescu- haiku) „mi-ntorc privirea spre birou ...dansează cuvintele-n horă! se despart și se prind din nou și joacă mai bine de-o oră ... dansat-au cuvintele-n horă”- (Ioan Adrian Trifan) „...așa-i
LANSARE DE CARTE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354115_a_355444]
-
derâdere l-au luat... Ei nu l-au priceput fiind bieți neștiutori... Dorința i se taie odată cu răsuflul risipit...Și moaaare! * Cortegiul dinspre viață în vaiet îl petrece. Un soare la crepuscul degrabă se scoboară și-n mantie întunecată pământul învelește... Un plânset în cutremur se dilată, pământul în durere zguduind... Prăpăd domnește-n templu... coloane cad în geamăt icnind... catapeteasma se frânge cu zgomot de urgie... e zbucium... și e groază... e durereee!!! Iudeii se încurcă vrând scapare!! * Sub îmbeznata
ÎNVIEREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354233_a_355562]
-
eu, abia aștept să ajung acasă și să mă odihnesc! Pic, de obosită! Ajunsă în camera Rodicăi, Stela apropie cât mai mult scaunul de pat și reuși să o așeze pe o parte, pe saltea, cu capul pe pernă. O înveli cu un cearceaf și dădu să plece. Se opri și se uită spre glastra cu flori. - Când vin diseară o să-ți aduc niște flori proaspete, astea s-au ofilit! - Mulțumesc, Stela, ești o femeie minunată! De toate ai grijă! Dumnezeu
ÎNTÂLNIRI (FRAGMENT DE ROMAN) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354214_a_355543]
-
nedorite. una mi-a ars palmele și tu, mi-ai sărutat tandru liniile dispărute încercând cu disperare să le redesenezi pe harta înroșită de așteptări, neîmpliniri, neregăsiri. nu ai renunțat nici azi, când într-un vârtej al nebuniei, m-ai învelit în alb, uitând pe-un colț îndoit o pată de umbră nebună. nu. nu-i vina ta. n-am întins eu brațele destul, pentru a-mi cuprinde fricile resemnate a fi iluzii. uneori doare tâmpla stângă de atâta neiubire. tâmpla
UNDEVA, COLORÂND de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354696_a_356025]
-
pată de umbră nebună. nu. nu-i vina ta. n-am întins eu brațele destul, pentru a-mi cuprinde fricile resemnate a fi iluzii. uneori doare tâmpla stângă de atâta neiubire. tâmpla dreaptă zvâcnește a groază. urile adunate s-au învelit în pereții stâncilor pe care nu am reușit să le trec, atunci când, ajunsă în al treilea nivel al visului încrustat în sufletul meu, am ales să rămân lângă cele trei cascade. una mi-a înghițit plânsul și am crezut că
UNDEVA, COLORÂND de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354696_a_356025]
-
porți în inimă și cine ești? Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău, să te ascult și clipele să-mi pară niște muguri plini, din care înfloresc aievea - veșnicii.” Blaga pribeag sunt fără tine, femeie, ca un pom în furtună, învelește-mă cu dragostea ta și apără-mă de viscolul vieții sunt cel mai singuratic suflet, aș vrea să mă-mbăt, să dărâm orice vis ce se cuibărește în inima mea, orice altar barbar ce-mi aruncă pocalul în haos, se
POEM DE DRAGOSTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347171_a_348500]
-
de cer anume pentru a ne spune că sângele păstrează în el zborul acel zbor cu două aripi albe larg deschise infinitului frumuseții frumusețea umană există o clipă cât un șirag de fructe stricate s-a strecurat urâtul și-a învelit patimile ascunzându-le transformându-le în virtuți după o îndelungată spovedanie a minciunii pe tava din altarul bogatului sărac Referință Bibliografică: șirag de fructe stricate / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1029, Anul III, 25 octombrie 2013
ŞIRAG DE FRUCTE STRICATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347184_a_348513]
-
încă arzândă a viitorului arde sămânța visurilor promise a fi împlinite în taina astrului unic din privirea copilului cu ochi de cărbune cărbunele atinge fila albă fila albă îi primește vârful spin spinul reînvață mișcarea pământului sunt prelungiri de viață învelite în cetina bradului în care un singur con lasă vântul să-i legene con ánima bucuria de a fi formă a vieții născută renăscută din piatra unghiulară a cuvântului unic Referință Bibliografică: con ánima / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN
CON ÁNIMA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347185_a_348514]
-
Și de doica, firește. Dăruie și se dăruie. Lapte dulce din pieptul generos, lapte numit: IUBIRE. Nu zice niciodată: nu pot, n-am timp. Vine în crucea nopții și-ți aduce medicamente și leacuri. Îți face injecție, frecție, ceai, te învelește, de oblojește. Îți ia cu mâna toate durerile. Stă lângă tine. Te veghează. Te mângâie. Cum poate? Nu știu. Numai Dumnezeu o ajuta să se împartă în zeci de fărâme și să rămână întreaga. Deși obligațiile familiale o copleșesc, își
MEDITATIE IN LUNEA SFANTA A PATIMILOR. PUTEREA EXEMPLULUI. VOICA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357148_a_358477]
-
galbene și palide a lămpii cu gaz, fie cu floricele coapte din porumbul rămas cu un an în urmă, fie cu câte o cană cu lapte cald. În fiecare seară, mamaie mă spăla și mă îmbrăca în pijama, mă culca învelindu-mă de teamă să nu răcesc sau să nu mă ciupească țânțarii în timpul verii, neuitând niciodată să-l înjure pe tata cu neamul lui, pentru că ieșisem mai mult “buzoiancă” decât de a lor. Fără să aștepte să o rog, de
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
șoapte calde, plăcute. Adormise. Pentru că nu mai avea putere să-l ducă în brațe, bunicul l-a așezat cu grijă pe bancă și a mers s-o cheme pe mama lui, să-l ducă în pat. Acolo, mama l-a învelit și l-a sărutat ușor pe frunte, privindu-l plină de dragoste, înduioșată. Când se ridica, Tudorel a șoptit: - Mamă, ești aici? Ce dor îmi era de tine, mama mea dragă...! Deschise ochii încet s-o privească. Era singur. Clipi
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
RAI”?! Dacă vacanța a trecut în zbor, amintirile din cele trei luni de joacă se uitau mai greu. Fusese așa de dulce vacanța, că mă uitam cu părere de rău la mami, care, cu aceeași pasiune ca toamna trecută, îmi învelea caietele cu hârtie albastră. -Nu a mâncat-o nici anul acesta câinii? m-a întrebat tata-mare cu zâmbetul lui șmecher pe sub mustață. -Da crezi că mai sunt fraieră să arunc unturacaă anul trecut? i-am răspuns cu un aer deștept
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
batistă pe care întâi o folosise pentru nas. L-am privit cu coada ochiului și m-am strâmbat. Am simțit că mirosea la fel de urât ca și Cartuș, când avea blană muiată de ploaie. -Vreau să văd dacă aveți toți abecedarul învelit cu hârtie albastră și caietele! ne-a spus zâmbind învățătoarea noastră pe care încet o recunoșteam. Era mai mult în vârstă decât tânără, destul de plină, cu părul tuns scurt și cu ochii de culoare închisă. Când zâmbea, închidea ochii și
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
-mă, doamne, fiu de drac, îmbătat cu flori de mac, mândrele ca să mă-nvie cu miros de iasomie, iar la răsăritul lunii să mă scalde în petunii și apoi să mă blesteme în ocări de crizanteme, de poate, să mă-nvelească cu frunze de îngerească în crivaturi de argint, plapome de mărgărint, vin la mine beatrice cu genuchii tăi cu price unde-și fac dracii arșice, cu coapsa caldă în pânză, tinerică ca o mânză, și ca o divină țață să
BALADA VISĂTORULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357215_a_358544]
-
Ce nici câinii nu îndură, Câtă vreme mai dura-vom Pumnul strâns pe piept și gură Și în gând doar înjura-vom? Cine-a morții grea cămașă Din ușoare albe fire Va-mbrăca, ce lume lașă Îi va hotărî pieire Învelindu-l într-o fașă? Cine, cine, oare cine După veacul de risipă, Ar putea să mai aline Precum voi, poeți de-o clipă, Tragedia care vine...? Cine să se-nvrednicească Fără har, fără simțire, Fără slovă românească, Să mai scrie
VOI, POEŢI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357225_a_358554]