1,193 matches
-
la bloc”, am vândut-o la rândul nostru. Vigilent, observ la un moment dat că mama, profitând de întuneric și de comoditatea relativă a fotoliului improvizat, simțindu-se în siguranță, „păzită” de noi a adormit și sforăie încetișor. Descoperirea mă înveselește, râd și o strig, ca să o readuc la datorie, să privească mai departe filmul căruia îi trăsese clapa. Doina mă mustră. E prea târziu însă: mama s-a trezit deja, nu e deloc supărată, zâmbește „vinovat”, amuzându-se ea însăși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și imediat s-a întunecat ca un nor negru, de ploaie, s-a închis într-un fel de resemnare ostilă. Ca s-o scoatem din starea asta, am chemat-o pe Jeni, care a încercat, în felul ei, s-o înveselească. N-a prea reușit. Eu și Doina am plecat să cumpărăm niște medicamente de la o farmacie din cartier cu program de noapte. Deși ne aflam la începutul lui ianuarie, era deosebit de cald și o ceață deasă, lăptoasă, cum nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
foarte mare. Citesc din nou o scrisoare de la René, ca un remember al unui timp amintind despre geneza unei lumi în perpetuă autocreație. Stockholm, 8 mai 1974 Gabriela, mon cœur. Mă gândesc să-ți povestesc o istorie, pentru a te înveseli puțin. Am citit-o azi-noapte, căci nu puteam să dorm. Iat-o, marele șef apaș, Geronimo, mi-a povestit-o: „La început, lumea era scufundată în tenebre. Nu era nici soare și nici zi. În noaptea eternă nu erau stele
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
stradă, ei au venit după mine, jignindu-mă cu glume gregare. Unul dintre ei, pe care-l voi numi aici, cu un cuvânt împrumutat de la Robert Musil (Omul fără însușiri), „Mortadella”, după salamul italian, „în parte porc, în parte măgar”, înveselit de supărarea mea, a dus glumele și mai departe, făcând aluzie la „sexualitatea jidanilor”. Dar Nemesis Divina care exista deja în gândurile mele a apărut brusc chiar pe strada în care insolența amenința să mă deprime total. „Mortadella” își cumpărase
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
tot timpul la dispoziția lor, ca un fin ambasador manipulând forțele binelui și răului să se țină în echilibru. Am fost la cimitir, am plâns toți trei lângă piatra lui René, apoi i-am invitat la restaurant, unde ne-am înveselit. Lionel a povestit istoria despre „le petit Jean” care a încercat să se sinucidă de două ori. Mama lui îi frecventa pe preoții tuturor religiilor. Avea un câine la care ținea mai mult decât la fiul ei, hrănindu-l cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de ani, divorțat și recăsătorit cu o femeie mai tânără. Situație delicată pentru mine - am fost și sunt încă prietenă cu fosta lui soție, Fanny. Copiii lor, Petra și Isaak, sosesc și ei cântând ceva și greșind mereu tonul, dar înveseliți de ceva insesizabil, poate de absurdul situației. Au aflat că mai au un frățior! Toate astea sunt tabloul lumii, colorat sau decolorat, cu pete mari de întuneric în care se bănuiește prezența luminii. Martie Am fost la cursurile de suedeză
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
țigări. Și dusă a fost: a fugit cu amantul ei până când au ajuns în Suedia. De atunci s-a căsătorit și divorțat de multe ori - soților li se făcea frică de ea și de unghiile ei de demon. Ne-am înveselit - fiecare duce în piept o istorie în care se împletesc armonios divinul cu demonicul pentru a-i zgudui inerția și a pune pe picioare mișcarea vieții. Octombrie Un coșmar din care m-am trezit îngrozită - consecințele zilei de ieri, când
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nimic în afară de cei cinci ani petrecuți aici, printre oameni străini? Mă scutur ca de o nălucă și grăbesc pasul spre primărie. A început să ningă cu fulgi mari și veseli. Ninsoare adevărată. Îmi place când ninge. Fulgii de nea mă înveselesc. O sun pe Maria, secretara organizației de tineret a partidului, o fată cuminte și ascultătoare, care mă așteaptă să vin, să mergem la județ. Plecăm imediat ce se luminează de ziuă cu Dacia casierului, până la șoseaua națională. De aici așteptăm o
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
spunând că n-au lucrat nimic de ani de zile și adăugând că Andrieșescu vine adesea amețit (termenul era mai categoric...) chiar la Universitate. S-a spus chiar că amândoi ar avea „mutre tipice de francmasoni”, afirmație care a mai înveselit puțin atmosfera! Am intervenit în discuția devenită ca de obicei în asemenea împrejurări, foarte aprinsă, și am strigat aproape: „Câtă vreme eu voi avea cel mai mic rol în acest Minister, mă voi ridica cu toată hotărârea împotriva scoaterii din
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
vestiți spărgători internaționali de case de bani, un anume Toth, dacă nu greșesc, având la activ peste 15 condamnări; tot în același grup era și un bătrân țigan ursar, condamnat la 15 zile închisoare pentru o coțcărie măruntă, care ne înveselea serile, cântând ca pentru urs; într-o noapte a șters-o însă, fiindu-i dor de țigancă și de cei patru copii... Făcându-mi-se marele hatâr de a fi lăsat să dorm în cancelarie, aduceam în fiecare seară un
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
când în când acoperișul prin care țârâiau ploile. Cu timpul, din zidirea lor rămase doar un spate orb de cărămidă, cu tencuiala căzută. O casă urâtă, cu coasta către stradă și care, după sistematizare, rămase cu peretele pe trotuar. O înveselea doar un decor de iederă urcată până la acoperiș. Deasupra stăpânea un cer tăiat de două ori pe zi de cursa avioanelor. Cum inginerul n-avea moștenitori, după moartea lui, cumpărătorii apartamentului i-au dărâmat pereții, rezidind de la pământ un alt
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
s-o tragă la loc, înjurând cu foc chefereul și încercând să explice mecanismul cu care se lupta: - Merge pe-un c... care s-a blocat. C-o smucitură, alt pasager trase la loc ușa și, bineînțeles, scena l-a înveselit pe Cătălin; se scutura, chițcăind de râs, cu ochi boldiți de șoricel. Altcineva se interesă încotro merg copiii. - Da’ pe șoimulețul ăsta de ce-l mai cărați cu voi? Așa i-a și rămas porecla. Șoimuleț deveni marota cercului. Fiind supărăcios
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
domnișoara Giulia Botteon, o bună educatoare și o creștină minunată. Perioada grădiniței (dura 5 ani) corespundea și primului ciclu al școlii elementare, corespunzătoare primelor două clase. Din când în când, don Giovanni, în momentele de intimitate cu colaboratorii săi, se înveselea istorisindu-le rugăciunile simple și ingenue pe care i le cuvântase în copilărie buna sa educatoare. O iubea foarte mult pe această educatore, care, a trăit mult și a rămas nubilă, iar acum mergea adesea să se spovedească la al
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
America de Sud. Se deschideau pretutindeni cluburi de dans unde jazz-ul negru întovărășea tangourile, one steps, shimmies, ale căror zvîrcoliri cu pași dificili, spre uluirea vechilor generații, obișnuite cu valsul, erau definite de Clémenceau: "Dansuri a căror complicație încruntă fețele și înveselește fundurile". Pe lîngă trepidația tinerelor vieți scăpate de amenințarea morții, capitala Franței, într-o atmosferă de glorie și de mîndrie națională, era locul de întîlnire a tuturor somităților din lumea întreagă, conducători de armate și de state, adunați pentru greaua
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Ducat, cu siguranță că, plasat în fruntea afacerilor unei mari puteri, ar fi făcut o figură excelentă. Așa cum era, aveam de-a face cu un erudit, de o cultură franceză întinsă și un partener de discuție ale cărui anecdote ne înveseleau în aceste momente de oboseală luxemburgheză. Astăzi, după catastrofa din 1940, Luxemburgul se găsește încorporat în Benelux, iar sarcina conducătorilor lor este ușurată de această întărire de securitate în cazul unor noi amenințări ce ar veni din est. În decembrie
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
american i-a cerut lui Năstase să curețe aparatul de stat de foștii securiști! Pe urmă, văd că ziaristul român indică și sursa: The Sydney Morning Herald. O fi adevărat! îmi zic, și antiamericanul din mine se țânțoșează și se înveselește. E vorba de Pastenague, care nu și-a ascuns niciodată antipatia pentru această supraputere arogantă, injustă și care mai dă lecții de moralitate întregii planete. Nu e Pastenague mai antiamerican decât Goma, care (nu știu de ce!?) a reînceput să scrie
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
acum ? întreabă băiatul. - Nu-ți face griji. Îmi caut un adapost călduț aici, în magazia ta și dorm liniștit până în primăvară. Cât despre povestea cu furnica, nu-i chiar așa. E adevărat că toată vara cânt, dar prin cântecul meu înveselesc serile călduțe și aduc bucurie în jurul meu, căci asta îmi e menirea. La furnică nu am cerut niciodată împrumut. E doar o poveste răutăcioasă, a spus greierașul și-a dispărut din două salturi, undeva, într-un ungher de magazie. EXERCIȚII
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
îl împușcă. În câteșitrele actele cortina cade bine pe câte o replică memorabilă. Psihologia e schematică, firește, cum se și cuvine în teatru. Sbilț e mefistofelul piesei și latura comică, un sarcastic parazit, filozof cinic și istoric al familiei. El înveselește pe spectatori prin aforismele lui moderat paradoxale. Tofana e mai puțin intelectuală cât femeia fascinată de prestigiul cuceritorului profesional și jignită de rezistența lui. Factorul ereditar, patima roșie, adică a vărsării de sânge (strămoșul a fost hingher) motivează exterior un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care și Candaka, viitorul său vizitiu, 10 000 de mânji, printre care și Kaṇțhaka, calul său, 500 de elefanți și 5 000 de vaci bălțate. Śuddhodana poruncește să se înregistreze totul și le va da fiului său pentru a-l înveseli. În acest timp, în centrul Universului s-a ridicat un mare lujer de aśvattha, iar pe fiecare continent și în jurul Kapilavastului se ivesc păduri de santal și parcuri de agrement; în sfârșit, 5 000 de comori (nidhăna) ies din pământ
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Calea Victoriei 53 bis. de spectatori, unii chiar în picioare pe scaune admirau și ascultau; fiindcă conu Alecu cânta fiecare zar, avea rime triviale și „bon mouri“ cum le numea el. O farsă făcută conului Alecu a rămas celebră și a înveselit cafeneaua ani de zile. Cum am spus, conul Alecu iubea trivialitatea, deși se îngâmfa grozav ca fecior de boier. Unul din obiceiurile lui era să răspundă celui care îl întreba pe ce miză vrea să joace: „Jucăm pe un c
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
își debita mono loagele și versurile prin cafenelele-concerte întunecoase; tot pe asemenea scene inferioare a debutat și Aristizza, fiica lui Demetriadi 242, soția lui Romanescu, mai târziu cea mai însemnată artistă a scenei române. În aceeași vreme cafeul-concert a fost înveselit de verva unui comic, anume Fillkovsky. Despre acesta îmi aduc foarte puțin aminte. Știu numai că era foarte mult apreciat, căci el a inaugurat genul cupletului satiric de actualitate. Pe vremea pe care o descriu exista cântărețul care, a doua
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
din acestea, cari erau foarte căutate și atrăgeau o lume imensă: dulapul din capul stradei Dudești și dulapul din Șos. Ștefan cel Mare. Dar moravurile noi au desființat o întreagă și depărtată tradiție. Petrecerile bucureștene erau nedespărțite de lăutari. Lăutarii înveselesc și au înveselit din timpuri pe care nu le putem preciza, lăutarii bucureșteni erau oaspeți iubiți ai tuturor chefurilor. Cel mai bătrân lăutar pe care l-am cunoscut încă din casa părintească era Marinică. Foarte vestit pe vremuri, când l-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
erau foarte căutate și atrăgeau o lume imensă: dulapul din capul stradei Dudești și dulapul din Șos. Ștefan cel Mare. Dar moravurile noi au desființat o întreagă și depărtată tradiție. Petrecerile bucureștene erau nedespărțite de lăutari. Lăutarii înveselesc și au înveselit din timpuri pe care nu le putem preciza, lăutarii bucureșteni erau oaspeți iubiți ai tuturor chefurilor. Cel mai bătrân lăutar pe care l-am cunoscut încă din casa părintească era Marinică. Foarte vestit pe vremuri, când l-am văzut pentru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
rog, și Zodia Taurului poate fi bună, ba, uneori, chiar excelentă! Entuziasmat de ultima perspectivă, B., căruia, atunci cînd scrie, nu-i scapă caraghioslîcurile altora, ar fi început să jubileze: „Matei e Taur! Matei e Taur!” Scena, mărturisesc, m-a înveselit, demonstrîndu-mi încă o dată că oricine poate trece printr-o eclipsă de umor. „Am să l întreb - a conchis S., abandonînd ches tiunea vanității și revenind la «of»-ul său - ce crede el despre camaraderie?” *Eveniment misterios, moartea e supusă ipotezelor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
făcut o treabă bună publicînd jurnalul lui Camilar, deoarece „sînt în el neadevăruri” și „știi, mătușa (probabil Catrina) are niște emoții din cauza lor”. I-am răspuns că pe mine mă interesează numai emoțiile cititorilor. A schimbat vorba, chipurile, să mă înveselească. M-a întrebat: „Cei mai bun pe lumea asta?”, și tot el a răspuns că „zaibărul”, întrucît „lumea se duce”! După plecarea lui, am aflat că acest Julinschi e un pic de neam cu noi: „E de-a lui Zănoagă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]