1,518 matches
-
Învăluit Într’o euforie de cinste, de dreptate, la un moment dat regretă chiar faptul stupid de a nutri gânduri În care fata Îl putea respinge...!!” Părăsiră localul la ora Închiderii. Tony Pavone se putea considera un Învins! Cu siguranță Învins, tocmai datorită unei puteri de apărare pe care el n’o reușise s’o contracareze. Totuși, ca oricare fată ce abea a deschis ochii către lume, se putea rătăci În „Imensitatea hidoasă a ciulinilor!!”. Amândoi de mână, străbătură o porțiune
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la victoria finală a războiului și aplaudând toate revendicările fiorosului asasin Stalin,opținând În zona de influență bolșevică și cu trupe de ocupație aproape toate țările dela granița Europeană, plus Ungaria și Cehoslovacia...! România fost tratată și pedepsită În calitate de țară Învinsă. De ce...? Diplomații noștri comuniști, analfabeți, dacă le arătai o hartă a Europei să indentifice Parisul - Îi puneai În dificultate. Drept urmare a acestor negocieri, și În mod special al delegației române, ce datorită insuficienței pregătiri diplomatice,ce totuși aveau absolvite unele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Înzestrată cu echipament de luptă motorizat și arme ușor de manevrat, cu abnegția și vitejia bine cunoscută a-r fi putut intra În Paris Înaintea americanilor și, implicit În posesia laboratorului de energie nucleară...!România trebuia tratată nu ca țară Învinsă ci parteneră și, să-i fie recunoscut meritul dovedit al Învingătorului...! După a mea opinie, Puterile Aliate, au comis un act extrem de puțin cavaleresc, lăsând-o pradă bolșevicilor s-o umilească mai năpraznic decăt năvălirile barbare, România care drept urmare a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
doar ochii fosforescenți și trompa răsucită. După ce a mai retezat câteva fire, monstrul a apucat pachetul de forma unui prunc înfășat și l-a târât în gaura dintre scânduri. Acolo îngerul cu ochi strălucitori, cu ochi care aruncă foc, dar învins, paralizat, doar ochi lărgiți de groază și fascinație, avea să fie batjocorit, înțepat, supt, sodomizat, torturat, supus altor grozăvii pentru care oroarea nu are cuvinte, și asta etern, fără milă, fără speranță, fără sfârșit. Acolo, ochi în ochi cu călăul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în apele Oceanului Indian. Cuvintele lui Benedetto trezeau în inima tatălui său idei vechi despre natură și artă. El credea mereu că natura era „stupore e meraviglia“; ce se crease prin fantezie exista deja în muzeul infinit al naturii. Edith plecase învinsă, fără să spună un cuvânt. Benedetto își reluase munca lui. Avea numai nouăsprezece ani, dar era un om matur, cu vise mari. Beppo șoptea pentru sine, privindu-și fiul: „Benedetto, inima inimii mele!“ O săptămână înainte de începutul vacanței de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
spitalului lui militar, acolo era mama și sora mea și după un an mă nasc eu. Mama, tot timpul când făceam și eu ceva, spunea: „Ești ticnit că taică-tu era șocat de brand”. În anii 40 eram o națiune învinsă, pierdusem un milion de soldați, eram ocupați și au venit comuniștii și două divizii create și instruite în URSS, divizia Tudor Vladimirescu și Horia, Cloșca și Crișan. Ăștia cum trebuie numiți acum, eliberatori, trădători sau pur și simplu oameni care
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
complete”, p.168) ,,Acoperiți-vă chipul, sărmani poeți mari ai antichității, bieți muritori!; limbajul vostru convențional, oricât de pur și armonios ar fi, nu poate să se ia la întrece re cu arta sunetelor. Sunteți niște învinși glorioși, dar totuși învinși! Voi n-ați cunoscut ceeace noi numim astăzi melodie, armonie, îmbinarea diverselor timbre, coloritul instru mental, modulațiile, savantele înfruntări între sunete vrăjmașe care se luptă între ele înainte de a se contopi, îmbrățișându-se. Voi n-ați cunoscut uimirile auzului și
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
M-am făcut că nu observ agitația lui și m-am uitat în buletin. Scria clar: născut în satul Copanca, Republica Moldova... "Guvernul Năstase a mizat totul pe integrarea în NATO" Domnule președinte, România a ieșit din Războiul Rece ca țară învinsă? De ce? Nu România, ca țară, a ieșit învinsă, din acest război. România comunistă și dictatura lui Ceaușescu au fost învinse. Întrebarea legitimă este de ce trecutul comunist nu a fost învins cu totul. În esență, pentru că au existat forțe politice puternice
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
și m-am uitat în buletin. Scria clar: născut în satul Copanca, Republica Moldova... "Guvernul Năstase a mizat totul pe integrarea în NATO" Domnule președinte, România a ieșit din Războiul Rece ca țară învinsă? De ce? Nu România, ca țară, a ieșit învinsă, din acest război. România comunistă și dictatura lui Ceaușescu au fost învinse. Întrebarea legitimă este de ce trecutul comunist nu a fost învins cu totul. În esență, pentru că au existat forțe politice puternice, care au făcut tot posibilul, inclusiv mineriade, pentru
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
N-n-n-n-am! Pascalopol puse în evidență un gros portmoneu de marochin roșu, din care luă patru piese mari de argint de câte cinci lei. - Cocoană Aglae, îmi pare rău! Aglae păru a fi muncită de o scurtă repulsie, apoi se dădu învinsă. - Bine, ne socotim noi la sfârșit. În vreme ce Aglae împărțea cărțile celor patru jucători (ea, Aurica, Costache și Pascalopol), Pascalopol scosese o țigare și o înfipsese cu un capăt într-un țigaret de chihlimbar gros. Otilia trase un chibrit pe grătarul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Familia Iorgu se arătă mîhnită: - Puteai să stai, măcar la prăjituri. Într-adevăr, chelnerii aduceau pe tăvi lungi de argint mormane de prăjituri și de fructe. Pe fața lui moș Costache se dădu o scurtă luptă de tonuri, apoi lăcomia învinse, și bătrânul rămase pironit pe scaun. Georgeta și generalul conduse pe Felix pe strada pustie, ținîndu-l fiecare de un braț și silindu-se, într-un chip care în altă împrejurare ar fi fost comic, să-l învioreze. Generalul părea afectat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sfoară roșie, în chip de caiet, și cu un titlu care-l izbi, cu toată graba lui, întrucît găsise acolo numele său. Scoase caietul și citi pe copertă aceste rînduri: Cont de cheltuieli ce-am făcut pentru minorul Felix Sima. Învins de curiozitate, Felix depuse cutia cu bani pe scrin și întoarse paginile, oprindu-se la cea din urmă, și văzu această socoteală. Pagina era împărțită în două printr-o linie cu creion roșu, ca filele de registre, și printr-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu o folosesc încă, rupe Tamara liniștea interiorului. Sus, e un hol și cîteva uși. Una din ele, deschisă de stăpîna casei cu un gest care s-a vrut ospitalier, dar a reușit mai degrabă ca un suspin de om învins, îl lasă pe Mihai să pătrundă într-o încăpere de o nebănuită intimitate. Un divan lat, lîngă perete și cîteva rafturi lungi, cu cărți, umplînd peretele. Lenjerie albă, imaculată și o pătură înfățată, făcută sul spre capăt. Pe lada divanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
perna de mușchi jilav. Ar înălța brațele spre cer. Și-ar strînge pumnii... Liliana își îndreaptă spatele. Palmele ei părăsesc stînca iar brațele i se întind în jos ostenite. Cînd trece pe lîngă Mihai, are în ea ceva de om învins. Ajunsă la teleferic, se precipită să urce singură în primul scaun. Mihai fuge și reușește s-o oprească în ultimul moment, gata să cadă amîndoi de pe rampa de îmbarcare. Mi-ai promis că vom coborî separat! se uită Liliana în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
din romanele precedente nu s-au înșelat, dar nici n-au avut dreptate. Personajele acelea erau ale cărților, iar cărțile îi aparțin! În actualul roman, pe care ar fi trebuit să-l termine acum, să se întoarcă acasă cu boala învinsă, nu are un personaj care să-i semene, dar Teona e prezentă. Mai prezentă decît în oricare altă carte a sa. E prezent spiritul ei, așa cum pe plan real, în ultimul an, Teona a fost prezentă în spatele fiecărei întîmplări mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
se selectează valorile. Și n-am avut dreptate? îl seceră privirea rece a Simonei. Pariez că nici măcar tu nu mi-ai citit cărțile! continuă Mihai pe același ton aspru. Ultimele două, nu, că am mult de lucru, se lasă femeia învinsă. În fața ei, Mihai stă calm în scaun și privește roată pe pereți, zîmbind ușor ironic la vedera portretului de deasupra capului Simonei. Îmi pare rău! șoptește femeia, parcă anume să-l readucă la discuție. Cred că ai dreptate: trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
să fie transplantați cu toții de la apus spre răsărit și anume dincolo de Bosfor în teritoriile asiatice din fața capitalei împărătești; apoi hotărî să-i reducă materialicește prin impozite, stoarceri și pretenții de despăgubire și să-i umilească așa încît să se deie învinsă mândria lor întemeiată pe număr și avere. Îngrămădiți de amândouă relele, de strămutarea cu de-a sila și de maltratarea financiară, românii oftau într-o stare {EminescuOpXIV 143} de plâns și se mâhneau mult mai mult de răul întîi decât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
adusese, până la alt răspuns și, abia după ce în anul 1292 primejdiosul Nogas își pierdu domnia și viața, el ceru îndărăt și reprimi de la împăratul pe mireasa lui, își serbă nunta, supuse fără greutate toată țara, pe care o posedase hanul învins, și întări cu puternică legătură de înrudire raportul de pace și prieteșug convenit cu împăratul. Războaiele și succesele lui Sfentislav contra romeilor și tratările de învoială cu ei. Despotul Mihail, fiul regelui Constantin Tichus, nenorocit în prima lui pețire înarmată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în fapte mânia ce-o avea asupra luptătorilor conjurați de la Kossowa și lua totodată cu puterea toate părțile de loc câte constituiau odinioară Împărăția bizantină. Alianța în trei cu Moldova și Polonia. În asemenea strâmtorare a existenței lor, micele țări învinse trebuiau să oblicească alți aliați mai mari și mai puternici ca să nu cază numaidecât sub năvălirea osmană. Tot pe timpul acela, întîmplîndu-se ca regele Poloniei Wladislaw Iagello și soția sa Hedwiga să pizmuiască amândoi și să dușmănească pe Maria, regina Ungariei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cea mare, cumcă întreagă tecnica ce punea în mirare cu care Paganini domina instrumentul său și-l ridica la o potență mai naltă, erau totodată moduri de espresiune a întregului său intern, pe când la urmașii lui nu erau decât greutăți învinse, fără însă de-a esprima vun caracter. Humorul tragic al lui Paganini se manifesta în toate întorsăturile carile în alții nu erau decât efectul unor desterități în arte, la auzul cărora nu ieșim neciodată afară din recunoașterea tecnicei. O viață
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în sunetul țisiit ș. Cum în pronunția cea bună lucru de căpetenie e acela de-a nu face să se-audă nașterea sunetului, așadar {EminescuOpXIV 294} lupta căreia sunetul îi mulțumește esistența sa s-o prezinte ca o luptă deja învinsă și trecută, așa trebuie ca asta să se-ntîmple prin escelență la sunetul dezvoltat în urmă; căci îndealtfel noi auzim sunetul țisiit, cel cu totul neorganic care, prin tonul său ce atinge nearticularea, ne smulge afară din sfera sunetului articulat. Aspirațiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce este, nu e permis de-a fi auzită acolo unde e să aducem la înfățișare natura noastră ideală, pentru că prin aceasta ni se aduce aminte numai de organizațiunea fizică. Acest proces natural trebuie așadar ca pentru auditor să apară învins deja, adică noi nu trebuie să fim jenați prin această condițiune numai naturală a vorbirei. Asta nu e posibil însă decât dacă vorbitorul nu întinde răsufletul până la oboseală, ci mai are totdeuna în sine un excedent de respirare care l-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întîi ce mare luptă sufletească o costă de-a rumpe deodată tăcerea observată așa de multă vreme asupra strămoșilor ei și grozăviile comise în casa ei. Începând cu cea mai nobilă ținută și cu o demnitate calmă, Ifigenia va apărea învinsă și adânc zguduită la povestirea grozăviilor întîmplate în casa lui Atreu și Thyest, și ea va da acestei părți a povestirii ei espresiunea cea mai dureroasă, pe jumătate înecată de lacrimă. Însă, ca un tip de fecioară greacă ce este
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ști ce este frica - și a te hotărî. Frica autentică este un instinct negociabil la nivelul libertății. Pentru că face parte din economia hotărârii primejdioase și a curajului, pentru că se naște o dată cu ele, ea devine frică liberă. Frica liberă este frică învinsă și de aceea, în mod esențial, curaj. Pe măsură ce frica se desfășoară și crește în desfășurarea ei, eu mă adun în mine. Așteptând deznodământul pe care hotărârea mea l-a proiectat, toată ființa mea se adună în frică. Însăși această așteptare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
poate ajunge la condiționarea libertății ca formă supremă de necondiționare este eroul. Pentru că șantajul faptului de a fi nu mai funcționează în cazul lui și pentru că frica își pierde astfel temeiul, forța ei se destramă și ea poate fi acum învinsă. Eroul nu opune ființei nimicul, ci alt mod de a fi, chiar dacă se întîmplă ca acesta să fie dobândit prin moarte. Pentru că el este pregătit de moarte, pentru că poate reintegra nimicul, condiționarea purului fapt de a fi își pierde acum
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]