KorAP: Find »[drukola/base=șapcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...113 >

2,811 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

tot îl mai ustura în urma palmei primite, auzi ceva ce părea a fi o explozie. În speranța că vreun individ suspect a aruncat o bombă sau s-a împușcat, dădu colțul în goană, ieșind pe St. Anne Street și văzu șapca verde de vânătoare vomitând printre ruine. Doi „Odată cu prăbușirea sistemului medieval, zeii haosului, nebuniei și prostului gust căpătară influență“, scria Ignatius pe una dintre foile sale de însemnări Big Chicf. După o perioadă în care lumea apuseană se bucurase de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
de bere. Nu văd de ce se tot plânge Lana. Afacerile-s afaceri. Grăsanu’ și cu maică-sa nu-s mai răi decât ceilalți care vin să bea aici. Cred că ce-a scos-o pe Lana din sărite a fost șapca aia verde caraghioasă pe care o ținea pe cap. Când vorbea, îi trăgea jos clapele și când asculta, le ridica iar în sus. Pân’ să sosească Lana, toată lumea țipa la el, așa că cele două clape stăteau în vânt ca niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
dincolo-n salon și se uită la televizor. În fiecare după-amiază, fie ploaie, fie vânt, se uită la spectacolu’ ăla cu copii care dansează. În bucătărie muzica se auzea ceva mai slab decât afară, pe verandă. Agentul Mancuso își imagină șapca verde de vânătoare scăldată în lumina alb-albăstruie a ecranului. Nu-i place deloc spectacolu’, dar nu l-ar pierde pentru nimic în lume. Ar trebui s-auzi ce zice de bieții copii. Am vorbit azi-dimineață cu omu’, spuse agentul Mancuso

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ei de bunică cu tot. Ăău! Zău că n-am de gân’ să violez pe nime’.“ Se îndepărtă discret de femeie, încrucișându-și picioarele și regretând că nu poate fuma în autobuz. Se întreba cine poate fi mârtanul gras cu șapcă verde care părea să bântuie în tot orașul în ultima vreme. Și maică-sa cea grasă, unde avea să se mai ivească oare din nou? Tipul acela ciudat cu șapcă verde aducea cu o nălucă. „Am să spui lu’ pulițaiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
în autobuz. Se întreba cine poate fi mârtanul gras cu șapcă verde care părea să bântuie în tot orașul în ultima vreme. Și maică-sa cea grasă, unde avea să se mai ivească oare din nou? Tipul acela ciudat cu șapcă verde aducea cu o nălucă. „Am să spui lu’ pulițaiu’ ăla că mi-am găsit slujbă cu plată, să nu se mai lege de mine. Îi spui c-am găsit o filantroapă care-mi dă două’j’ de dolari pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
oamenilor, se iscase o discuție. Un om cu un ziar făcut sul în mână îl lovea pe un altul care purta barbă roșie și pantaloni scurți. Omul cu barbă îi părea cunoscut. Pe Jones îl cuprinse neliniștea. După fantoma cu șapcă verde, se ivea acum mutra asta pe care nu o putea identifica. După ce omul cu barbă o luase la fugă, Jones se întoarse cu spatele spre fereastră și deschise revista Life pe care i-o dăduse Darlene. Cel puțin fata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
leul scoase un răget, și titlul filmului proiectat apăru pe ecran în fața ochilor săi miraculoși, și albaștri și galbeni. Chipul îi încremeni și punga de floricele din mână începu să tremure. La intrarea în sală, își legase cu grijă clapele șepcii în vârful capului și acum notele stridente care ieșeau din mai multe difuzoare, îi luau cu asalt urechile neacoperite. Ascultă muzica, descoperind două cântece populare care îi displăceau în mod special și privi atent genericul filmului, străduindu-se să găsească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
fi cătrănit, puiule. — Cătrănit? Mi-e teamă că n-aș putea să mă simt vreodată „cătrănit“... — Ei, nu fi nesuferit. Ai să capeți tu o slujbă bună. Ai colindat numa’ câteva zile, spuse mama lui privindu-l. Ignatius, aveai cumva șapca asta pe cap cân’ ai stat de vorbă cu cel de la asigurări? — Bineînțeles că o aveam. Biroul nu era bine încălzit. Nu-mi dau seama cum reușesc funcționarii de la compania aceea să rămână în viață, expuși la frigul ăla zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
spre sfârșitul după-amiezii, adormită pe o grămadă de mărfuri, în podul fabricii. Dar ușa se dădu în lături și în birou intră unul dintre cei mai mari oamenii pe care îi văzuse vreodată domnul Gonzalez în viața sa. Își scoase șapca verde, dând la iveală părul des și negru, lipit cu vaselină de țeastă, în stilul anilor douăzeci. După ce își scoase și pardesiul, domnul Gonzalez văzu un colac de grăsime strâns într-o cămașă albă strâmtă, împărțită pe verticală de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
N-are importanță. Sunt sigur că vom cădea de acord. Domnișoară Trixie, domnișoară Trixie! — Cine? strigă domnișoara Trixie, răsturnându-și scrumiera plină pe podea. — Lasă. Iți iau eu lucrurile. Domnul Gonzalez fu lovit peste mână când și-o întinse după șapcă, dar i se îngădui să ia pardesiul. Ce cravată frumoasă! Rar mai vezi una ca aceasta. — A aparținut tatălui meu defunct. — Îmi pare rău să aud asta, spuse Gonzalez punând pardesiul într-un dulap vechi, în care Ignatius văzu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
fie expediată. Ocoli apoi în vârful picioarelor micul trup inert al domnișoarei Trixie și, întors la biroul său, luă teancul de material încă neînregistrat și-l aruncă în coșul de hârtii. * — Hei, don’șoară Lee, mutra aia grasă de poartă șapcă verde, mai vine p-aci uneori? — Nu, mulțumesc lui Dumnezeu. Asemenea indivizi îți prăpădesc investițiile. — Da’ pretenu’ ăla cu orfanii mai vine? Ăău! Mi-ar place să aflu ce mai e cu orfanii ăia. Po’ jura că-s cei dintâi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
devenit aproape cenușii. Poate am să-i dăruiesc, în viitorul apropiat, o pereche nouă de șosete absorbante, pentru sportivi; gestul acesta s-ar putea să o miște și să o determine să vorbească. Se pare că s-a atașat de șapca mea, căci a început să o poarte uneori în locul cozorocului ei de celuloid. Așa cum v-am spus în fasciculele anterioare, rivalizam cu poetul Milton petrecându-mi tinerețea în izolare, meditând și studiind pentru a-mi perfecționa darul scrisului, așa cum făcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
închide pentru mai multe săptămâni. — Atunci trebuie să mergi chiar astăzi în fabrică, admise cu entuziasm șeful de birou. Domnul Gonzalez își îndreptă privirea plină de speranță spre Ignatius, dar nu obținu nici un răspuns. Ignatius își puse pardesiul, fularul și șapca într-una dintre despărțiturile pentru registre și începu să lucreze la cruce. Pe la ora unsprezece o dădea cu primul strat de vopsea pe care îl aplica meticulos cu o mică pensulă pentru acuarelă. Domnișoara Trixie era tot absentă. La prânz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Cine știe? Poate ne ridică salaru’. Domnu’ Gonzala ăla deja se teme de el. — Spune-mi, omule, cum arată mutra asta albă care-a venit să vă mântuiască? întrebă Jones plin de interes. — E mare și gras ș-are o șapcă de vânătoare pe care o poartă to’ timpu’. Ochii lui Jones se măriră pe sub ochelari. — Și-i verde șapca? Are-o șapcă verde? — Mda. Cum de știi? — Ăău! exclamă Jones. Aț’ dat de bucluc! Păi bezmeticu’ ăsta-i cătat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
mutra asta albă care-a venit să vă mântuiască? întrebă Jones plin de interes. — E mare și gras ș-are o șapcă de vânătoare pe care o poartă to’ timpu’. Ochii lui Jones se măriră pe sub ochelari. — Și-i verde șapca? Are-o șapcă verde? — Mda. Cum de știi? — Ăău! exclamă Jones. Aț’ dat de bucluc! Păi bezmeticu’ ăsta-i cătat de un polițai. A fost la Night of Joy-ntr-o sară ș-a-nceput să-i îndruge fetei ăleia, Darlene, despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
care-a venit să vă mântuiască? întrebă Jones plin de interes. — E mare și gras ș-are o șapcă de vânătoare pe care o poartă to’ timpu’. Ochii lui Jones se măriră pe sub ochelari. — Și-i verde șapca? Are-o șapcă verde? — Mda. Cum de știi? — Ăău! exclamă Jones. Aț’ dat de bucluc! Păi bezmeticu’ ăsta-i cătat de un polițai. A fost la Night of Joy-ntr-o sară ș-a-nceput să-i îndruge fetei ăleia, Darlene, despre un autobuz. — Ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ultimul om care l-a purtat a fost înjunghiat de tâlhari. — Pune și asta pe cap. Omul îi dădu lui Ignatius o mică bonetă dreptunghiulară din hârtie, albă. — Te asigur că n-am intenția să port o bonetă de hârtie. Șapca pe care o am este cât se poate de bună și cu mult mai sănătoasă. — Nu se poate să porți o șapcă de vânătoare. Pune-o pe asta. Este uniforma vânzătorilor Paradisului. — Nu port pentru nimic în lume boneta aia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
mică bonetă dreptunghiulară din hârtie, albă. — Te asigur că n-am intenția să port o bonetă de hârtie. Șapca pe care o am este cât se poate de bună și cu mult mai sănătoasă. — Nu se poate să porți o șapcă de vânătoare. Pune-o pe asta. Este uniforma vânzătorilor Paradisului. — Nu port pentru nimic în lume boneta aia de hârtie pe cap! Nu vreau să mor de pneumonie, făcându-ți dumitale jocul. Înfige-ți furculița în organele mele vitale, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Bine. Am să fiu aci-n noaptea cu deschiderea. Am s-aduc și niște oameni. Am s-aduc așa niște oameni, de-o să facă să ți se-nchidă localu’ de tot. Am s-aduc oameni ca mutra aia grasă cu șapcă verde. — Mă întreb pe unde o mai fi, spuse Darlene. — Taci din gură și s-aud cum spui cuvintele alea, strigă Lana la ea. Amicu’ ăsta a’ tău vrea să vadă că mergi înainte. E gata chiar să te-ajute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
portocale. Mare-i grădina Ta, Doamne! Tre’ s-arestez be cineva, spuse din nou agentul Mancuso, cu și mai puțină convingere ca prima dată. Plecă apoi în noul său costum, ultima glumă pe care i-o făcuse sergentul. Purta o șapcă de baseball și un costum de Moș Crăciun. * Ignatius o ignoră pe mama sa care bătea în ușă, plângându-se că-i adusese numai cincizeci de cenți acasă pentru munca din ziua aceea. Măturând de pe masă cu mâna colile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
oricât am tras, am întins de el și mi-am supt pieptul, a fost cu neputință ca trupul meu musculos să încapă în el. Din cauza aceasta s-a ajuns la un fel de compromis. Mi-am legat de propria mea șapcă o eșarfă roșie de pirat. În lobul urechii stângi mi-am prins un cercel mare de aur, în formă de cerc, pe care l-am găsit la un magazin de noutăți. Am fixat cu un ac de siguranță hangerul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
marinar. — Cum? răcni Ignatius. Vrei să spui că-i numai costumat ca membru al forțelor armate din această țară? — Nu-i singura lui costumație! — Iată un lucru extrem de grav. Ignatius se încruntă și eșarfa roșie de satin îi lunecă peste șapca de vânătoare. Fiecare soldat și marinar pe care îl vedem poate fi doar un decadent nebun deghizat. Doamne Sfinte! Am putea fi prinși cu toții în capcana unei conspirații oribile. Știam cu că așa ceva urma să se întâmple! Statele Unite sunt probabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
un proces de calomnie! — Ce faceți voi aici cu dosarele? — Și eu mă-ntrebam același lucru, spuse vag domnul Zalatimo. — Gonzalez, cum se numea țicnitul ăla pe care l-ai pus să lucreze aici, tipul ăla gras și mare, cu șapcă verde? — Domnul Ignatius Reilly. El expedia scrisorile. Cine o fi scris ceva atât de îngrozitor? — Hei, se auzi vocea lui Jones la telefon. La voi la Levy Pants mai lucrează mutra aia grasă cu șapcă verde? Un alb mare, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ăla gras și mare, cu șapcă verde? — Domnul Ignatius Reilly. El expedia scrisorile. Cine o fi scris ceva atât de îngrozitor? — Hei, se auzi vocea lui Jones la telefon. La voi la Levy Pants mai lucrează mutra aia grasă cu șapcă verde? Un alb mare, cu mustață? — Nu mai lucrează, răspunse domnul Gonzalez cu voce stridentă și trânti telefonul. — Cine era? întrebă domnul Levy. — Nu știu. Unul care-l căuta pe Reilly. Șeful de birou își șterse fruntea cu o batistă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ce trupă de asalt va descinde asupra mea ca să mă bată până mă lasă lat, spuse rece Ignatius. Nu mă poți speria. Pe ziua de azi mi-am suportat deja șocul. — Ăău! se miră Jones privind prin ușă. Mutra cu șapcă verde! În carne și oase... Constat că ai luat hotărârea înțeleaptă să angajezi un negru deosebit de fioros ca să te apere de furia clienților tăi înșelați, îi spuse mutra cu șapcă verde lui Lana Lee. — Gonește-l de aici, îi porunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]