1,896 matches
-
a cărții de identitate a tractorului uzat sau a mașinii agricole autopropulsate uzate, dacă aceasta există, a corespondenței dintre datele înscrise în aceste documente și tipul, marca tractorului uzat ori a mașinii agricole autopropulsate uzate prezentat/prezentate în vederea casării, seria șasiului/caroseriei și seria motorului. ... (3) Colectorul răspunde de corectitudinea și realitatea datelor înscrise în cuprinsul certificatului de distrugere eliberat proprietarului. ... (4) La data eliberării certificatului de distrugere, colectorul achită proprietarului contravaloarea deșeurilor feroase și neferoase conținute de tractorul uzat/mașina
EUR-Lex () [Corola-website/Law/234427_a_235756]
-
a bagajelor. De fapt, aceste dischete au fost testate din nou, după doi ani de stocare, și nu s-a găsit nici o degradare măsurabilă din momentul expunerii. În majoritatea cazurilor, instalarea unei unități de dischetă constă în montarea unității pe șasiul calculatorului și apoi conectarea cablurilor de alimentare și de semnal la unitate. Pentru a monta unitatea pe șasiu sunt necesare în mod normal anumite tipuri de colțare și șuruburi, incluse în mod normal împreună cu șasiul sau carcasa. Există companii specializate
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
s-a găsit nici o degradare măsurabilă din momentul expunerii. În majoritatea cazurilor, instalarea unei unități de dischetă constă în montarea unității pe șasiul calculatorului și apoi conectarea cablurilor de alimentare și de semnal la unitate. Pentru a monta unitatea pe șasiu sunt necesare în mod normal anumite tipuri de colțare și șuruburi, incluse în mod normal împreună cu șasiul sau carcasa. Există companii specializate în carcase, cabluri, colțare, șuruburi și alte articole utile în asamblarea sistemelor și instalarea unităților. Deoarece unitățile de
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
constă în montarea unității pe șasiul calculatorului și apoi conectarea cablurilor de alimentare și de semnal la unitate. Pentru a monta unitatea pe șasiu sunt necesare în mod normal anumite tipuri de colțare și șuruburi, incluse în mod normal împreună cu șasiul sau carcasa. Există companii specializate în carcase, cabluri, colțare, șuruburi și alte articole utile în asamblarea sistemelor și instalarea unităților. Deoarece unitățile de dischetă se instalează de obicei în compartimente de aceeași înălțime (redusă) ca și pentru unitățile de discuri
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
drept armament principal pentru vânătorul de care „Mareșal”. Ultimele trei prototipuri (M-04, M-05 și M-06) au folosit o variantă adaptată a tunului antitanc. Prototipul M-04 a fost testat în luna februarie 1944 în poligonul de la Sudiți. Șasiul vânătorului de tancuri s-a dovedit a fi capabil de a rezista la reculul tunului. Colonelul Valerian Nestorescu a participat la perfecționarea prototipurilor M-05 și M-06 din luna martie 1944. În urma testelor de rezistență din iulie-august, prototipul M-
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
performanțele inițiale, păstrând însă noile sisteme de injecție. Versiunea 450 SEL 6. 9 a autorurismelor S-Class a fost construită cu ajutorul propriei linii de producție de către Daimler - Benz în Suttgart, Germania și a avut ca sursă de inspirație versiunea de șasiu cu apatament lung a autoturimelor W116. Modelul este cunoscut, în analele companiei, sub numele de “6. 9”, pentru a se diferenția de modelul 450 SEL simplu. Versiunea de 6. 9 a fost prezentată pentru prima dată presei în domeniu la
Mercedes-Benz W116 () [Corola-website/Science/337467_a_338796]
-
japoneze, cu blindaj mult mai subțire și armament de calibru inferior, superioritatea Sherman a fost covârșitoare. Tancul a fost fabricat în număr mare (aproximativ 50.000 de bucăți), fiind depășit la acest capitol doar de către tancul mediu sovietic T-34. Șasiul Sherman a fost folosit pentru fabricarea altor tipuri de vehicule militare: distrugătoare de tancuri, tractoare de tancuri și artilerie autopropulsată. După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial Sherman a fost înlocuit cu tancurile derivate din tancul M26. Variante de
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
cunoscut inițial sub numele de "Ferdinand", după numele proiectantului său, Ferdinand Porsche. Elefant a fost proiectat cu intenția de a înlocui vânătoarele de tancuri improvizate apărute între anii 1941-1942, cât și mai târziu, care erau relativ ineficiente (precum seria Marder). Șasiul era bazat pe modelele Porsche Tiger I deja construite și era dotat cu șenile noi. Suspensia era formată din șase boghiuri așezate în perechi cu bare de torsiune longitudinale. Motorul era amplasat în mijlocul carcasei blindate, pentru a se potrivi cu
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
lungă decât L/56 Flak 18 și Flak 36, fapt care creștea semnificativ viteza de ieșire a proiectilului. Acest tun trăgea cu un proiectil diferit, mai lung, cu o putere de perforare sporită. Porsche a fabricat circa o sută de șasiuri pentru proiectul "Porsche Tiger" în fabrica din Nibelungenwerk situată în Sankt Valentin, Austria. Șasiurile fabricate de Porsche și Henschel foloseau aceeași turelă proiectată de Krupp, modelul Henschel având turela mai mult sau mai puțin asezată în centrul șasiului, modelul Porsche
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
de ieșire a proiectilului. Acest tun trăgea cu un proiectil diferit, mai lung, cu o putere de perforare sporită. Porsche a fabricat circa o sută de șasiuri pentru proiectul "Porsche Tiger" în fabrica din Nibelungenwerk situată în Sankt Valentin, Austria. Șasiurile fabricate de Porsche și Henschel foloseau aceeași turelă proiectată de Krupp, modelul Henschel având turela mai mult sau mai puțin asezată în centrul șasiului, modelul Porsche având turela așezată mai aproape de partea din față a suprastructurii. Deoarece proiectul Henschel Tiger
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
sută de șasiuri pentru proiectul "Porsche Tiger" în fabrica din Nibelungenwerk situată în Sankt Valentin, Austria. Șasiurile fabricate de Porsche și Henschel foloseau aceeași turelă proiectată de Krupp, modelul Henschel având turela mai mult sau mai puțin asezată în centrul șasiului, modelul Porsche având turela așezată mai aproape de partea din față a suprastructurii. Deoarece proiectul Henschel Tiger a fost desemnat câștigător, șasiurile produse de Porsche nu mai erau necesare pentru Tiger I, acestea urmând să fie folosite pentru un viitor vânător
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
Henschel foloseau aceeași turelă proiectată de Krupp, modelul Henschel având turela mai mult sau mai puțin asezată în centrul șasiului, modelul Porsche având turela așezată mai aproape de partea din față a suprastructurii. Deoarece proiectul Henschel Tiger a fost desemnat câștigător, șasiurile produse de Porsche nu mai erau necesare pentru Tiger I, acestea urmând să fie folosite pentru un viitor vânător de tancuri greu care să încorporeze noul tun antitanc de calibrul 88 mm Pak 43/2 proiectat de Krupp. Această armă
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
tancuri greu care să încorporeze noul tun antitanc de calibrul 88 mm Pak 43/2 proiectat de Krupp. Această armă precisă urma să distrugă tancurile inamice înainte ca acestea să ajungă în raza lor de acțiune. Nouăzeci și unu de șasiuri au fost transformate de la numărul de serie 150010 până la 150100. Cele două motoare răcite cu aer Porsche au fost înlocuite cu două motoare Maybach HL 120 TRM cu puterea de 300 cai putere. Acestea acționau generatoarele electrice, care la rândul
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
de dezvoltare a motoarelor turbo, fiind clar că doar proiectarea unui astfel de motor avea să aducă succesul. Sub conducerea lui Nobuhiko Kawamoto, un întreg departament avea să fie recreeat. Primul lucru a fost căutarea unui partener care să construiască șasiurile. Honda avusese în anii precedenți o relație excelentă în Formula 2 cu Ralt, producătorul de șasiuri britanic patronat de Ron Tauranac, fostul director tehnic și coproprietar al echipei Brabham în anii '60. Ralt nu construise însă niciodată un sașiu de
Honda F1 () [Corola-website/Science/304452_a_305781]
-
aducă succesul. Sub conducerea lui Nobuhiko Kawamoto, un întreg departament avea să fie recreeat. Primul lucru a fost căutarea unui partener care să construiască șasiurile. Honda avusese în anii precedenți o relație excelentă în Formula 2 cu Ralt, producătorul de șasiuri britanic patronat de Ron Tauranac, fostul director tehnic și coproprietar al echipei Brabham în anii '60. Ralt nu construise însă niciodată un sașiu de Formulă 1, dar Honda era din nou pregătită de aceeasi politică că și în 1963 când
Honda F1 () [Corola-website/Science/304452_a_305781]
-
de Honda. Primul test a avut loc în noiembrie 1982, pilotul fiind Ștefan Johansson, iar redebutul Honda în Formula 1 s-a consemnat în 1983. Deși Honda făcea presiuni că Spirit să investească tot mai multe resurse în construcția de șasiuri, fluxurile financiare limitate ale partenerilor britanici au făcut ca aceste presiuni să nu își găsească nici un rezultat. În acest fel alianță cu Spirit se rupe, iar în vara lui 1983 este anunțat un nou parteneriat, de această dată cu Williams
Honda F1 () [Corola-website/Science/304452_a_305781]
-
ul este un vehicul electric de transport în comun. Acest vehicul folosește, de cele mai multe ori, același șasiu (cu anumite modificări) și o caroserie asemănătoare cu cea a unui autobuz; totuși troleibuzul nu este propulsat de un motor termic, ci de unul sau mai multe motoare electrice. Curentul electric necesar funcționării motorului este furnizat de două linii aeriene
Troleibuz () [Corola-website/Science/303651_a_304980]
-
având garda la sol micșorată și un ampatament de 3500 mm. Disponibil în mai multe modele: În 1987 au fost produse 14 unități din autoturismul produs în colaborare cu Uzina Dacia. Modelul era compus dintr-o caroserie Dacia break iar șasiul și partea mecanică erau de proveniență Aro. Nicolae Ceaușescu a fost impresionat de macheta premergătoare modelului final și și-a dat acceptul să o testeze. A fost prima persoană care a condus această mașină ce i-a fost pusă la
ARO () [Corola-website/Science/306182_a_307511]
-
mai a anului 1947 și au fost urmate de trei serii experimentale. Vehiculul blindat a intrat în dotarea armatei sovietice la 24 martie 1950 sub denumirea BTR-152 (abreviere de la Bronetransporter, în care însemnă literalmente "transportor blindat"). BTR-152 avea la bază șasiul camionului ZiS-151 cu tracțiune 6×6, fiind practic o variantă blindată a acestuia. Deși folosea un motor mai puternic, cele 5 tone suplimentare de blindaj au afectat mobilitatea vehiculului, care s-a dovedit a fi insuficientă pe teren frământat. Câteva
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
și mobilitatea. Un sistem centralizat de ajustare a presiunii pneurilor a fost adăugat pentru a optimiza tracțiunea pe teren accidentat. Producția transportorului blindat BTR-152 a fost oprită în 1962. Aproximativ 15000 de exemplare au fost construite. BTR-152 are la bază șasiul unui camion, cu motorul amplasat în partea din față, echipajul în spatele acestuia și camera desantului în spatele vehiculului. Transportorul are un blindaj înclinat, din oțel sudat. Liniile blindajului sunt asemănătoare semișenilatului SdKfz 251 utilizat de armata germană în timpul celui de-al
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
Fabrica de Locomotive din Harkov, Ucraina, unde au fost produse două serii de vehicule a câte zece unități. Experiența câștigată prin construirea celor două prototipuri a fost pusă în aplicare la modelul de serie din 1935, care a avut un șasiu îmbunătățit și tunuri de 45 mm în locul celor de 37 mm. Producția în serie a început în anul 1935, fiind construite aproximativ 35 unități până în 1938. Pe parcursul producției, designul tancul a suferit modificări și îmbunătățiri. Datorită costului mare de producție
T-35 () [Corola-website/Science/311145_a_312474]
-
martie 2006 cu ocazia Marelui Premiu al Bahrainului cu piloții Takuma Sato și Yuji Ide. Deși echipa este una japoneză, ea operează din Marea Britanie unde folosește fosta fabrică a echipei Arrows. De fapt în 2006 Super Aguri a folosit un șasiu Arrows adaptat cerințelor regulamentului, pe care a montat un motor Honda. Primul sezon al echipei Super Aguri în Campionatul Mondial de Formula 1 a fost unul deosebit de dificil. Încorporată în grabă, chiar înainte de Marele Premiu al Japoniei 2005, echipa nu
Super Aguri F1 () [Corola-website/Science/304490_a_305819]
-
montat un motor Honda. Primul sezon al echipei Super Aguri în Campionatul Mondial de Formula 1 a fost unul deosebit de dificil. Încorporată în grabă, chiar înainte de Marele Premiu al Japoniei 2005, echipa nu a avut deloc timp pentru construcția unui șasiu propriu. Deși multă lume se aștepta ca Super Aguri să folosească șasiurile BAR 007 folosite de fosta echipă BAR Honda în 2006, acest lucru nu a fost posibil. În aceste condiții singura șansă rămânea achiziția ultimelor șasiuri folosite de echipa
Super Aguri F1 () [Corola-website/Science/304490_a_305819]
-
Mondial de Formula 1 a fost unul deosebit de dificil. Încorporată în grabă, chiar înainte de Marele Premiu al Japoniei 2005, echipa nu a avut deloc timp pentru construcția unui șasiu propriu. Deși multă lume se aștepta ca Super Aguri să folosească șasiurile BAR 007 folosite de fosta echipă BAR Honda în 2006, acest lucru nu a fost posibil. În aceste condiții singura șansă rămânea achiziția ultimelor șasiuri folosite de echipa Arrows în Formula 1 înainte ca aceasta să se închidă. Erau însă
Super Aguri F1 () [Corola-website/Science/304490_a_305819]
-
pentru construcția unui șasiu propriu. Deși multă lume se aștepta ca Super Aguri să folosească șasiurile BAR 007 folosite de fosta echipă BAR Honda în 2006, acest lucru nu a fost posibil. În aceste condiții singura șansă rămânea achiziția ultimelor șasiuri folosite de echipa Arrows în Formula 1 înainte ca aceasta să se închidă. Erau însă șasiuri vechi de patru ani, care trebuiau aduse la zi, pe cât posibil, pentru a primi acceptul FIA pentru a concura în 2006. Deși a fost
Super Aguri F1 () [Corola-website/Science/304490_a_305819]