3,158 matches
-
Nu era nicio clipă adevărat: viața lor se lipise de tren ca o pernă de ceafa unui om care doarme. Fiindcă Zet devenise un senior, Veterinara o cumpără pe Duchesse, o iapă căreia îi plăcea numai iarba de pe lângă calea ferată. Școlarii din curți, pe care îi aduna zi de zi un school bus, știau că nu vor întârzia dacă ajungeau la barieră înaintea locomotivei. Zidarii și meșterii care trebăluiau la gardul bisericii își părăseau lucrul după trenul de seară, iar Omar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ușurat: ― Astea sânt ― Ce? ― Măștile de gaze. Se răsuci apoi pe călcâie și bătu ușor peretele: Aici dăm gaură. În colț se vedeau unelte de grădinărit: un târnăcop, o greblă și două lopeți. Dascălii, așezat pe un pupitru vechi de școlar, se juca lovind bilele socotitorului. ― Asta mi-aduce aminte de copilărie... ― Hm, mârâi Scarlat, am impresia că nu trebuie să faci eforturi. Ionescu aprinse o țigară: " Ciudat... Ce caut eu aici? Cine sânt ăștia?" Alungă gândul cu fumul. * ― Șerbănică, te-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai putea fi imaginată. A fost odată ca niciodată o țară din care sunetele fuseseră alungate, ca și cum întregul spectacol al vieții s-ar fi desfășurat cu încetinitorul, agonizant de încet. Aceasta era o țară în care totul era ordonat, iar școlarii aveau la dispoziție lista de lecturi obligatorii, lecturi dintre care nu lipseau cărțile ce îi învățau să respecte trecutul glorios, dominat de faptele de arme ale strămoșilor. A fost odată ca niciodată o țară ai cărei copii fericiți nu aveau
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cu părinții, a fost odată ca niciodată Republica Socialistă România. Undeva în această țară, din care culorile fuseseră exilate de socialismul biruitor, m-am născut și eu. Am fost și eu, la rândul meu, parte din șirul fără de sfârșit de școlari care se îndrepta către porțile școlilor, am fost și eu un colindător în costum popular chemat iarna în Piața Palatului, am fost și eu unul dintre cei care, în așteptarea conducătorului iubit, se juca în parcuri până ce fundul pantalonilor de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
deja împrăștiată de ziare și de megafoane), Tintin, Milou, Haddock și Tournesol fură purtați pe brațe către reședința lor oficială, asemeni unor eroi intorși din călătoria triumfală. Primarul orașului rostise un discurs emoționant în cinstea lor, iar un grup de școlari, organizat cu minuțiozitate, agitase pancartele ce-l înfățisau pe Tintin strângând mâna președintelui-mareșal. De altfel, ceea ce nimeni dintre prietenii noștri nu putea trece cu vederea era ubicuitatea mareșalului-președinte. De la insignele purtate pe rever de funcționari până la emblemele de pe tricouri, de la
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în timp ce omul de care îmi amintesc era proprietarul unei prăvălii cu de toate - prăvălie situată în plin centrul satului - acel Medean de care am amintit uneori. Era în anul de grație 1923, an în care, încrezător în steaua mea de școlar, am pornit spre școală în clasa I. Era ceva cu totul deosebit în viața mea, dar pășeam încrezător datorită faptului că în timpul iernii ce-mi preceda școala, tata s-a aplecat cu încredere și cu o nădejde aparte, reușind să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mea, dar pășeam încrezător datorită faptului că în timpul iernii ce-mi preceda școala, tata s-a aplecat cu încredere și cu o nădejde aparte, reușind să mă facă să deslușesc tot abecedarul pe care urma să-mi încep ucenicia de școlar. La vremea lui, tata făcuse doar clasa I, din ciclul elementar, dar această puțină carte l-a făcut să fie în lume ceva mai bine pregătit decât alți semeni ai săi. În timpul stagiului militar a avut prima ocazie să regrete
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
primare, mi-a indicat pe sărite anumite pagini și abia atunci s-a convins că știu și chiar mi-a spus-o clar, ca o laudă binemeritată. Deci, la 15 septembrie 1923 mergeam spre școală încrezător în steaua mea de școlar! Pe lângă faptul amintit, mai am și marele noroc să fiu repartizat în clasă la domnișoara Elena (Mencina) Basocescu - originară din Bârlad, care-și începea ucenicia didactică în Priponeștii mei natali. Parc-o văd în fața ochilor, așa cum era ea atunci. Năltuță
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
apoi, dă Doamne bine, că la sfârșitul anului școlar mi-a oferit cu laude deosebite coronița de premiant. Pășisem cu dreptul spre școală... Dar să revenim la întâmplarea și mai ales la omul de care se leagă amintirea mea de școlar... Cu toată încrederea, în ajunul deschiderii școlii, merg la prăvălia domnului Tachi Gheorghiu și mă înarmez cu ustensile necesare școlarilor mai mari: toc de scris cu penițe strălucitoare, gumă de șters (radieră) și o zdravănă călimară cu cerneală violet, mai
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dreptul spre școală... Dar să revenim la întâmplarea și mai ales la omul de care se leagă amintirea mea de școlar... Cu toată încrederea, în ajunul deschiderii școlii, merg la prăvălia domnului Tachi Gheorghiu și mă înarmez cu ustensile necesare școlarilor mai mari: toc de scris cu penițe strălucitoare, gumă de șters (radieră) și o zdravănă călimară cu cerneală violet, mai ochioasă, să tot am la scriere. La școală învățătoarea ne-a spus că va mai trece timp până vom ajunge
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
glumeț i-a zis-o de la obraz: - Vai, săracul domnul Tachi, o să-i moară vaca (pe care n-o avea) de sete. Înțelegând ironia incisivă a răbufnit cam ca atunci când m-a apostrofat pe mine la începutul uceniciei mele de școlar: - Calicilor! Numai voi aveți vite și eu nu, dar veniți și vă rugați de mine, să vă dau toate cele de care aveți nevoie!... - Dar nu ne dai pe gratis, domnule, ci îți plătim și după cum știm și cu oarecare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Dar și-a făcut-o. Oamenii Israelului au fost treziți. Uri se străduia din răsputeri, observă Maggie, să nu dea ochii peste cap în semn de dispreț față de ceea ce auzea. Din când în când se foia în scaun, ca un școlar insolent, pentru ca apoi să se controleze și să stea drept. Acum se aplecă în față ca să vorbească. Știi ceva despre Ahmed Nour? Maggie interveni. — Domnule Shapira, ați fost foarte amabil să ne acordați din timpul dumneavoastră. Aș vrea să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
supraevaluare. O luă pe următoarea. Își dădu seama imediat despre ce era vorba din simpla distribuție a semnelor pe tăbliță. Un inventar de obiecte casnice, mă tem, Afif. Pe următorul era același rând repetat de zece ori. —Un exercițiu de școlar, îi spuse palestinianului care zâmbi, notându-l în carnet. Continuă în felul ăsta, așezând tăblițele traduse pe biroul lui Aweida, până când nu rămaseră pe tavă decât șase. O ridică pe următoarea și citi încet cuvintele de început, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care sosește aici împreună cu expertul lui în artă. E cu siguranță dispus să cheltuiască niște bani. Poate că povestea asta - mama și fiul - îi va stârni interesul. — Atunci spune-i că asta e povestea aceleia. Guttman indică tăblița cu pedeapsa școlarului. —Profesore. Cumpărătorii ăștia verifică singuri astfel de obiecte. Nu pot să mint. M-ar ruina. —Înțeleg, Afif. Dar eu sunt cercetător. Asta mă interesează pe mine din punct de vedere istoric. Restul sunt foarte banale. Era conștient de picăturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și ne-am despărțit ca să ne Întîlnim a doua zi. Nu aveam cheile de acasă. Am sunat-o pe mama la telefon de la o cabină. Aveam nevoie de o scuză serioasă ca s-o trezesc În plină noapte și, așa cum școlarii pretind că cineva din familie a murit ca să-și justifice o absență, m-am pomenit declarîndu-i: „Tocmai am Întîlnit-o pe aceea care va fi soția mea! O să ne logodim! O iubesc, mamă, o iubesc! Mi-am lăsat cheile acasă! Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cuvintelor. Profesorul ceru apoi ca treizeci și șase de elevi să citească șoptit diferite rânduri, așa cum apăreau pe stativ, și acolo unde găseau trei sau patru cuvinte consecutive care puteau constitui un fragment de frază, să le dicteze altor patru școlari... (J. Swift, Gulliver’s Travels, III, 5) Cred că, tot brodând pe marginea visului său, Belbo se Întorcea Încă o dată la gândul ocaziei pierdute și la legământul lui de renunțare, din cauza faptului că nu știuse să prindă - dacă existase vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
doctor mi-a spus că tatăl dumneavoastră își pierde mințile. Avem o mulțime de persoane în aceeași stare, așa că o să aibă tovarăși pe măsură. În clipa aceea, doi bătrâni intrară târșâindu-și picioarele și ținându-se de mână ca doi școlari întârziați. Nu pe-aici, le făcu observație intendenta. Întoarceți-vă în camera comună, vă rog. Cel din față se opri și se uită lung la ea, legânându-se înainte și înapoi. Stând în picioare pe fundalul perdelelor cu falduri și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe scenă netulburat să accepte premiul. Nu când știa câte luni chinuitoare lucraseră la acel articol, făcând toată munca pentru ca el să-și poată face numărul. Dar netulburat era un eufemism. Jack părea că e încântat la culme, ca un școlar care strânge în brațe o comoară ascunsă. Între timp ajunsese la ușă. Jack se afla pe scenă, dând mâna cu primarul. Fran îi mai dădu o șansă. — În primul rând... Jack nu părea stânjenit sau dispus să-și ceară scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
adună și le-mparte, De te miri că le încape, Că doar e o simplă carte. Spun acei ce sunt experți Că ea strânge-ntre coperți Cifre multe și probleme, Exerciții, teoreme, Și le dă pe toate-n lege La școlari, să le dezlege. Eu fac un portret. Firește, Voi urmând să dați răspunsul: Cine-i dânsa (sau e dânsul)? La catedră se oprește Și deschide catalogul; Către voi apoi privește Și începe dialogul. Printre bănci domol se plimbă, Cum ar
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
fără nostalgie, „liberul acces în revistă dat tuturor nebunilor, tuturor inadaptabililor (...) victimele unei originalități proprii greu de definit sau de identificat, sau ale unui talent, de voie, de nevoie, inconformist. Literații cei tineri de școală nouă, admonestați pe aiurea ca școlarii cei răi și trimiși pe la casele lor de țațele prea serioase și în papuci de casă, precum Viața românească, poporanistă și cu nasul mult prea sus, sau Vieața nouă, pe cît de anemică, pe atît de mofturoasă și exigentă; - talente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de temperament și formulă poetică „inovatoare” dintre cei doi. Să luăm, pentru început, două fragmente de poeme „marine” scrise în 1913 de Vinea și, respectiv, Tzara: „Vreau să rămîn aci la Tuzla/lîngă valsurile moarte-n casa albă/ cînd pleacă școlarii rahitici/ și-n plaje sîngeră macul sălbatic/ cheag tușit în amiaza fragedă.// seara bate semne din far/ peste goarnele vagi de apă/ cînd se întorc pescarii cu stele pe mîini/ și trec vapoarele și planetele” (Ion Vinea, „Tuzla“) „Se întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
literatură”. Însemnătatea ar fi, prin urmare, documentară. Verdictul estetic este foarte dur: „simple elucubrații premeditate, fără un sens mai înalt”. Apreciind, totuși „inteligența vie”, umorul „inocent și rafinat”, ingenioasele bufonerii lucide, asemănătoare „jocurilor estetice pe care le profesează în glumă școlarii” (cu deosebirea că la Urmuz „asocierea e mai adîncă și neprevăzutul mai savant”), criticul atrage sever atenția că „nu trebuie să se exagereze crezîndu-se că Urmuz poate însemna și un nume”. Însă, chiar dacă va reedita ulterior multe dintre aceste judecăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de speranță. — Întinzi coarda, băiete, Îi răspunse Michael rîzÎnd iar. Dan plecă, abia stăpînindu-și entuziasmul pe drum spre casă, arzînd de nerăbdare să-mi dea veștile bune. — Da! Sudul Franței! Daaa! Dansăm prin camera de zi, chicotind amîndoi ca niște școlari. — Deci, să Înțeleg că vrei să mergi? Întreabă Dan, prăbușindu-se În cele din urmă pe canapea, Încîntat peste măsură să mă vadă atît de bucuroasă. — Sună-i În clipa asta! Înșfac telefonul portabil și stau lîngă el, În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
probabil spaniolă. Șeful nu-i făcu semn să se așeze, dar Emma luă loc, căci nu se poate să vorbești cu un superior stând În picioare. Persoanele așezate pe scaun sunt Întotdeauna Într-o poziție avantajată. Stau În picioare acuzații, școlarii, soldații. Așezați - profesorii, judecătorii, generalii. Șeful era tânăr. Nici măcar treizeci de ani. Ochi inexpresivi de culoarea apei, costum albastru, cravată de mătase și cămașă azurie de Fellini. Nici o manifestare de activitate cerebrală. Ce pot să fac pentru dumneavoastră? o Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
așa! Ghiocelul Cu căpșoru-nfrigurat Sub omătul alburiu, Ghiocelul minunat A ieșit cam timpuriu. Și tot stând pe malul serii A văzut el suspinând Prin văzduhurile Iernii Vânturi crude șuierând. Ghiocelul vede toate Râde sau se întristează Și așteaptă primăvara Ca școlarii-o după-amiază. Dansul florilor Flori gingașe, flori sfioase, Unduiesc sub cerul blând, Sună-n crângul de mătase Dulce-al păsărilor cânt. Suie vara iar o treaptă În veșmântu-i auriu. În poiana-nmiresmată Râde-un ciocârlan zglobiu, Soarele la joc ne
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]