1,439 matches
-
Când mă uit În sus, la coronamentul de ulmi, cerul tocmai Începe să se lumineze. Pe ramuri se mișcă păsărele și veverițe. Într-un copac s-a Înțepenit un zmeu. Pe o cracă a altuia se leagănă tenișii cuiva, cu șireturile legate. Chiar sub ei văd un indicator. E ciuruit de gloanțe, dar reușesc să-l citesc: Pingree. Dintr-o dată Îmi dau seama unde sunt. Uite Carne Calitatea Întâi! Și Haine de la New York! Mă bucur atât de tare că le văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îi lăsase glezna subțire ca o coadă de mătură. Când i-o vedeam, Întotdeauna mă simțeam mai bine În pielea mea. Norma Abdow Își deschise dulapul, se uită Înăuntru și țipă: ― Groaznic! M-am oprit În timp ce-mi desfăceam șireturile de la apărători. De-o parte și de alta a mea, cu mișcări rapide, tremurânde, prietenele mele și-au dat jos hainele. S-au Înfășurat În prosoape. ― Fetelor, spuse Linda Ramirez. Pot să Împrumut niște șampon? ― Numai dacă o să mă servești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
crizelor de astm, cu picioarele împleticite și cu sufletul pilaf. Parc-ar fi ghicit că țin cu Dinamo. Pe urmă, după ce ne încălzea bine, ne împărțea în două, în trei sau în patru echipe, ne arunca niște mingi tocite, cu șiret, și ne lăsa să jucăm. Era ca la ping-pong, învingătorii rămâneau la masă, învinșii treceau în spatele unei porți și-și așteptau iarăși rândul. El stătea pe margine și mânca semințe, uneori, rar, îl mai înjura pe câte unul sau îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
știut ce e iubirea. Și i-a mulțumit. Și avea șaptezeci de ani. Pe la optzeci, când nu mai locuiam în Drumul Taberei și Pușița era la liceu, am văzut-o pe Uca cum s-a aplecat și i-a legat șireturile. Dumnezeu s-o ierte! Stă scris apoi, tot pe la începutul capitolului, că epistola Mateiului mare către Mateiul mic trebuie să fi ajuns printre soldăței și mașinuțe ori deasupra revistelor cu Rahan. Nu e o informație de duzină, întrucât fratele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
revistelor) ori taică-su (burtosul locotenent-colonel). Deodată e iarnă și sunt aprinse câteva felinare, curtea școlii e albă și pustie, adie un vânticel înghețat, fulguie, fotbalul se poate juca și în doi din moment ce Cubanezu trage de oriunde, cu latul, cu șiretul, cu șpițul, cu exteriorul, și eu apăr tot, mă tăvălesc prin zăpadă, sar la rădăcina barelor, plutesc sub transversală, boxez, scot de la păianjen, urlu, țip, îmi frec colțurile gurii cu mănușile fleașcă, îmi tot ridic pantalonii care sunt grei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
adaus și care a fost costumul inițial. Iar Încălțămintea...? Mare tragedie!! În plină iarnă, cu geruri cumplite și troiene masive de zăpadă, li se dăduse niște bocanci ce În realitate nu erau altceva decât un fel Îngrămădire de petice, fără șireturi, desperechiați În timp ce pingelele erau făcute ferfeliță, ce făcea dovada a fi martori a zecilor de mii arestați aruncați În pușcărie de legislația personală a Dictatororului extrem de periculs, Nicolae Ceaușescu...!! Cu o zi Înainte de sosirea acestui lot de arestați, o ninsoare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lăsîndu-mi afară doar căngile de pe care picură veninul. Fojgăi prin baie și cotrobăiesc prin oalele din chicinetă. E vechea foame, vechea pândă, care nu se mai termină. Pe un fotoliu, la capătul dinspre ușă al patului, un dosar legat cu șiret. Alături, un minitelevizor, cu ecranul cât o carte poștală și antena lungă, nichelată zace pe-o rână. Deschid dosarul, să treacă timpul cât mai repede. Este un zodiac xeroxat pe foi groase de hârtie. Zodiile sânt reprezentate prin viniete șterse
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
treacă timpul cât mai repede. Este un zodiac xeroxat pe foi groase de hârtie. Zodiile sânt reprezentate prin viniete șterse, sofisticate; încep să citesc la întîmplare despre domnii născuți în zodia Gemenilor, dar mă plictisesc repede și leg la loc șireturile dosarului. Mă mai uit în jur și privirile îmi cad pe un vraf de discuri, așezat pe o policioară. Scot unul care are pe copertă fotografia mare, color, a unui tânăr ținând de coarnele răsucite un berbec imens și mițos
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
după ea într-un căruț de fier un butoi mare și strâmb de culoarea ruginii), ea ne spuse că știe și cu ce să se îmbrace, fiindcă un văr de-al ei lucra la salubritate și avea vestă portocalie cu șireturi, "foarte babană", pe care se gândea să i-o șutească cu ocazia asta. Eu nici nu am mai desfăcut biletul. Aveam să fiu ultima regină și culoarea care-mi revenea era roșul. Mă simțeam o uzurpatoare și, dacă s-ar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
loiali doar unui imperiu compus din ei înșiși - un imperiu pentru doi. Pe o bancă de vizavi de mine s-a așezat un american între două vârste. Arăta ca un neghiob care trăncănește verzi și uscate. S-a desfăcut la șireturi ca să-și destindă picioarele și s-a apucat să citească un număr vechi de-o lună al ziarului Sunday Tribune din Chicago. Trei chipeși ofițeri SS au trecut țanțoși pe aleea care ne despărțea. După ce s-au îndepărtat, omul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de un eveniment iminent. VI Otilia și Felix coborâră în gara Ciulnița, întîmpinați cu brișca de Pascalopol, care plecase înaintea lor din București spre a pune ordine. Pascalopol era îmbrăcat într-un elegant costum rural-colonial (carîmbi de pânză închiși cu șireturi, costum de doc verde cu multe buzunare sistematice, pălărie de paie largă). Brișca însăși era un vehicul de lux, ușor ca un caic, și cei doi cai negri erau așa de voinici și de nervoși, încît trăsura părea mai ușoară
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fiind în centru. (Stănică vîrî mâna adânc în chesea și-și umplu buzunarul cu tutun.) Uite, oameni ca ăștia lasă succesiuni încurcate, ți-o spun eu, ca avocat, nu fac testament, sau fac unul neștiut de nimeni, în favoarea câte unui șiret. Otilia ce treabă are? Noi, familia, dacă am fi mai energici, am putea lua măsuri, știi, sunt destule, debilitate mintală etcetera, etcetera, dar moșul e pezevenghi, G. Călinescu îl învață Otilia și-l ajută Pascalopol. Ascultă, spune drept, în fond
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ar fi râs, dar acum nu vedea și nu auzea nimic, nimic. După surtuc Aglae îi trase pantalonii, de la capătul de jos, cum ai scutura un sac, și bătrânul apăru în niște nădragi largi de stambă colorată, legați jos, în lipsa șireturilor rupte, cu bucăți de sfoară. - Poftim, observă Aglae, cu reproș, uite ce-nseamnă săn-ai o femeie de ispravă în casă! Așa te îmbrăcai tu altădată? Otilia dibuise în dormitor și găsise o cămașă de noapte, de pânză țărănească grea, afară
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
putea să se întoarcă. Ceva, poate chiar amintirea ciorapului deșirat, poate stângăcia ei, îl înduioșă brusc și încercă să-și amâne febrilitatea, lăsându-și mâna să-i alunece de-a lungul creștetului lucios, cu părul strâns la ceafă cu un șiret negru. Dar ea se smuci și-l privi pe furiș, bănuitor și rău, nu, n-avea rost să încerce s-o mai și ducă. Pe furiș, așa îl privise tot drumul până aici, în timp ce-și lăsa degetele umede
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
noaptea vrea să lucreze. De la casa de filme, nici o veste. Regizorul e optimist. Acasă, de obicei, în ultima vreme, Adrian trebuie să fi greșit cu ceva nu și-a pus hainele la locul lor, a descălțat pantofii fără să dezlege șireturile, n-a mîncat tot iar vocea lui de puber irascibil, cînd mamă-sa îl ceartă, pune liniștea la pămînt. Cristina umple paharul: vine mereu și-l necăjește. Mihai o roagă, încearcă să-i explice, fetița pare că a înțeles, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
că se topește. I-ar fi plăcut să lenevească în pat pînă tîrziu, mai ales că-n ultima vreme Cristina doarme profund dimineața, nu mai e prima care se trezește. Uneori, lîngă dulăpioare, cînd o dezbracă, e furios că vreun șiret s-a încurcat, ori că s-a rupt un nasture de la uniformă. Și furia tatălui e suportată de copil. Dacă ochii aceia mari ar putea vorbi, l-ar întreba pe bărbatul matur, în alertă, ce vină are el, copilul?! Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
teatrului din localitate: lîngă o cîrciumă, acesta încropise o grădină de flori, peste care treceau mereu bețivii, strivind sub cizme gărduțul și tulpinile plăpînde. Ar vrea să rupă tot, dar nu obișnuiește să-și distrugă hîrtiile. Închide dosarul, face nod șiretului de la coperți și-l aruncă pe un raft. Se dezbracă, stinge lumina și se bagă sub plapumă, lîngă Cristina. Simte căldura fetiței și se umple de-o bucurie deplină. Întinde gîtul și o sărută pe ceafă, șoptindu-i: "pui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
să asculte Patetica, dar a oprit aparatul după primele acorduri. A întors placa și a ascultat de la un capăt la altul Sonata lunii. Nimic, nici o tresărire. A luat de pe raft dosarul cu manuscrisul romanului, dar nu i-a mai dezlegat șiretul. N-a simțit că ar mai trebui să introducă vreun capitol s-ar fi urcat în tren și-ar fi mers la editură, să discute cu redactorul. Din contră, a tăiat cîteva pagini, care își aveau rostul doar pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
narațiune. Gîndul care l-a cuprins pe cînd era în București, că personajul eliminat poate constitui el însuși o carte, l-a mai neliniștit un timp. Dar în seara aceea de marți, cînd n-a mai avut chef să deznoade șiretul manuscrisului, pe care încă nu avusese timp să-l ducă la tipografie, a hotărît să renunțe. Măcar pentru moment. Spre ziuă, cînd a mers să se culce, dacă soția l-ar fi întrebat cît a scris (ceea ce nu se întîmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și scump la vedere. Jack, pari cam nervos. Ți-e teamă c-o să se afle de aranjamentul tău cu Hudgens? — Dacă Millard vrea de la mine o depoziție, am să i-o ofer. Crezi că eu și Sid ne trăgeam de șireturi? — Bineînțeles. Împreună cu Dudley Smith, subsemnatul și alți cîțiva băieți din corul bisericii. Ai dreptate cu Hudgens, Jack. I-l pasez lui Bill Parker. Un căscat. Benzedrina Începea să-și piardă efectul. — E un caz al dracului de greu și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
standard de eliminare: Dacă tatăl lui Îl cunoștea Într-adevăr pe Ray Dieterling În timpul cazului Atherton, atunci avea un motiv Întemeiat să nu o mărturisească, fiind, probabil, jenat că face afaceri cu un om cu care s-a tras de șireturi În timpul anchetării unor asasinate Îngrozitoare. Preston Exley credea că polițiștii care leagă prietenii cu civilii influenți sînt dușmanii ideii de dreptate absolută și imparțială și era de Înțeles că nu voia să se știe că el Însuși nu se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
care fac amor și care s-au hotărât să nu-și asume anumite riscuri. Generalizând, e imoral să obții profit de pe urma celor care cumpără și utilizează un produs. Sânt abuzați economic consumatorii de crenvurști, de cuie, de hârtie igienică, de șireturi de pantofi, de scaune, de scobitori, de ciorapi sau de bere. Iar aceștia din urmă sânt abuzați încă o dată dacă beau berea într-o crâșmă sau la un restaurant. Toți utilizatorii de ustensile sau de servicii de pe lumea asta sânt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
putut evita să mă duc la liturghie, dar nu m-aș fi distrat nici la sinagogă, pare-se. Aș fi fost perfect ca discipol al unui dascăl În hasidism, „ca să fiu alături de el și să-l privesc cum Își leagă șireturile la pantofi“, după cum a răspuns un eminent rabin cînd a arătat din ce motive voia să Întreprindă o călătorie anevoioasă spre a petrece Sabatul acasă la un asemenea dascăl. Dar poate că bunicul meu descindea din protestanți din Ardèche, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Într-un accident de mașină? Și că, Începînd din ziua aceea, ea a Început să-l deteste pe tatăl meu? — Bietul Franz! Nimeni nu-l poate situa undeva! PÎnă la urmă o să-l găsesc extrem de simpatic. — Doctore, nu face pe șiretul. Știi bine că-mi iubesc tatăl. Eu, unul, În orice caz, știu că-l iubesc. CÎnd te gîndești atît de des la cineva, Înseamnă că-l iubești. — Toți cei care Încearcă să definească dragostea merită toată stima. Și eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
veni la Înmormîntare. Cuvîntul „Înmormîntare“ era Încă și mai crud decît verbul „a muri“. Am Închis ușa la loc și m-am Întors În cameră. Am avut puterea să-mi pun o pereche de șosete curate și să-mi Înnod șireturile de la pantofi, spunîndu-mi: „E bine, e foarte bine, trebuie ca un băiețel să fie În stare să-și lege singur șireturile de la pantofi“. CÎnd s-a Întors Delphine, m-a găsit așezat pe jos În bucătărie, lîngă un bol cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]