1,279 matches
-
inavuabilelor ei aspecte, nu constituie pentru mine un obstacol în calea lecturii operei sale. Desigur, el trebuia să spună despre ea că "este realmente magnifică". Conștiința estetică aflată la baza acestei creații îl îndreptățea. Puțini mai au azi curajul să șlefuiască atât de îndelung o carte. Iar dintre cei ce o fac, puțini reușesc să închidă în această carte o lume cu care s-ar identifica. N-are importanță dacă această lume e reală sau a trăit doar în imaginația lui
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
formă. Dacă măcar unul dintre sonetele din volum ar fi fost imperfect din punct de vedere tehnic, lipsindu i un vers sau având unul în plus, poate că întregul volum ar fi devenit convingător. (Cubul, ne învață Nichita Stănescu, trebuie șlefuit până la desăvârșire și apoi ciobit puțin cu o lovitură de ciocan.) Dar nu se produce niciodată nici un accident. Mașina de fabricat sonete funcționează ireproșabil, înghesuind mecanic noi și noi trăiri în mereu același tipar. O mare importanță acordă autorul rimelor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
involuntar, „sânul ambiguității“, care ne face să ne gândim visători la o ambiguitate blondă și cu picioare lungi, în bikini. Neologismele fac inca o victima Sunt interzise neologismele în poezie? Trebuie să se limiteze, oare, poetul la folosirea unor cuvinte șlefuite de timp ca „pământ“, „cer“, „floare“, „iubire“, „toamnă“? Nimic mai departe de adevăr. Istoria poeziei dovedește că nu există asemenea restricții. George Topîrceanu a folosit pe scară largă neologismele, în scop umoristic. Ion Barbu a exploatat rezonanța ezoterică a unor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ca vindecat, chiar să o invite pe sora Gertrud la o cafea și la o prăjitură, mie nu-mi venea în minte nici o formulă de invitație. Eu rămâneam accesoriul tragicomic al unei capre recalcitrante cu ugeru-n vânt. Oskar știa să șlefuiască vorbe frumoase; eu eram parcă picat din lună. El, care a reușit chiar să-și vândă cocoașa cu profit, avea o sumedenie de idei la îndemână; mie nu-mi veneau decât gesturi neîndemânatice și de aceea lesne de înțeles greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se termină suferința, începe un alt tărâm străjuit de palmierii umbroși, primitori. În fiecare palmier sălășluiește un șarpe verde hrănit de doi pământeni, cu mană cerească, cu faguri de miere și cu pâine sfințită... Șerpii chiar au început a-și șlefui fețele asemănându-se cu oamenii, contopindu-se printre ei, crezând că și ei sunt oameni. Nu departe de aici, murmură marea același cântec neuitat de veacuri. Pe țărmul mării mele, vezi înșiruite castelele fericirii, castele de nisip, ridicate-n amintirea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
e "slabă" în prezența lui, dar se simțea bine încorsetat în gândurile ei și n-ar fi destăinuit nimănui starea aceea de bine care i se părea oarecum înjositoare. Se voia doar stăpân peste un trup. Stăpânise atâtea trupuri, aproape șlefuite în marmură, încât trupul ei părea un obiect uitat la margine de drum. Șoptea adeseori: -Îmi convine, ea o să se întoarcă mereu, și eu n-o să îmbătrânesc niciodată...Ar putea să fie fântâna vieții mele, nesecată, din care să mă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
că în casă, chiar dacă era luminată â giorno, nu-i nimeni. Mai ciocăni încă o dată și apoi răsuci clanța sferică. Ușa se deschise fără zgomot, lăsând să se vadă un coridor slab luminat, săpat în lemnul trunchiului. Pereții natur, dar șlefuiți impecabil, aveau un luciu mătăsos. Textura fibrelor lemnoase desena un arabesc complicat, amintind de cea a mahonului, dar culoarea era închisă ca a lemnului de nuc lăcuit. Toate fură înregistrate de Gosseyn dintr-o privire. Totuși șovăia încă. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
tată.” Liniștea e vie. Și Judecătorul tace. Ticăitul ceasului de la mîna mea sună molcom. Reiau: „-Am înțeles tîrziu. Inteligența n-are nimic de împărțit cu mîntuirea. Ea se opune ei. Ar vrea veșnicia aici și acum. Și o clădește, o șlefuiește sub forma unui ștreang. Chiar dacă monumental... Cărțile mele? Cîte minciuni frumoase și jocuri inutile cu tot ce are omul mai sfînt de dragul paradoxului... Le-am scris ca și cum eu aș fi fost perfect. Și asta mi-ar fi dat dreptul să
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cuvintelor, formând propoziții și fraze se pot transmite știri, impresii, sentimente, iar scriitorii, acei autori de scrieri literare, pot alege doar pe acele cuvinte care „să exprime adevărul”, ca apoi să le ordoneze într-un mod artistic. Cartea, acea bijuterie șlefuită de un autor, fiind o scriere cu un anumit subiect, tipărită și însoțită de două coperți protectoare, este un mijloc de informare și de stocare pe timp îndelungat a ceea ce are de transmis creatorul din diferite domenii de activitate: literar
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
general și ca om al școlii în special. Urmărește atent procesul de educație în familie, la grădiniță, în învățământul primar, gimnazial, liceal și chiar universitar. Autorul spune răspicat. M-am alăturat căutătorilor de diamante pe care - spun eu - le-a șlefuit ca un adevărat bijutier, adăugându-le valențe sporite și noi carate. Ca educator să nu te mulțumești cu binele de azi, ci să te gândești la cel de mâine, ridicând zi de zi ștacheta, asemeni sportivilor de performanță. Ne îndeamnă
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
N-avem nici un motiv să ne așteptăm la altceva. Autobuzul împrumutat va fi găsit, dar noi nu. Nu în cele trei luni în care vom părăsi lumea. Astea trei luni pe care le vom petrece scriind și citindu-ne operele. Șlefuindu-ne poveștile. Ultimul care a urcat la bord, după ce-am mai trecut de-o intersecție și printr-un tunel, a fost Ducele Vandalilor, care ne-a așteptat la ultimul loc de întâlnire stabilit. Cu degetele mânjite și pătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a șoptit că mai am de așteptat. Soarele devenise explozie galben-roșcată. M-am tras mai la o parte, exista și acolo un pâlc de salcâmi, m-am culcat la umbra lor. Acasă i-am dăruit Zenobiei medalionul de piatră lucioasă șlefuit cu vreo trei mii de ani în urmă și regăsit de mine, pentru ea, în bezna gropii; piatra aceea neagră ea spune că a fost dintotdeauna a ei și o mai poartă și acum, din când în când, prinsă la
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de jucării ai tresărit surprinsă vizitând potecile timpului; m-ai îmbrâncit neînduplecată în șura cu trifoi prea mirositor și floricelele multicolore din poiana stejarilor întunecați și nu mi-ai dat drumul decât să răsuflăm peste oceanele înghețate! Ai încurcat pașii șlefuiți de timp și am zburdat împreună, departe de Verde Împărat care pândea înverșunat printre tufișuri. Am călărit împreună armăsarii norilor cenușii, până au fugit înnebuniți de zările sângerii curățând umbrele și ochii zânelor cu dantelării de alpaca. În magazinul de
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
acordeon. Paravanul mobil, în pliuri de acordeon, care separa salonul de restul sălii mari, lăsa, cât mai largă, deschiderea către postamentul orchestrei absente la această oră a mesei. Vorbeau românește oricând voiau, dar se vedea, cât de colo, că erau șlefuiți în drumuri lungi și prin universități, fiindcă n-aveau obrăznicia est-europenilor, ce-și imaginează că dacă au achitat unei companii de turism o sumă oarecare, se cuvine să bea cât mai mult și să vorbească cât mai tare, pentru ca lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se-nalță, înviind, văpaia! Deodată, cu aprigă agerime, înșfăcă sulița grea, pe care Vânătorul o ținea în mâna vânjoasă. Surprins de neașteptata lui mișcare, O'Piatră dădu drumul armei. Albert își luă avânt și vârful de oricalc al suliței, minunat șlefuit în formă de pană, țâșni în direcția unui copac cu frunze roșii. Îl străpunse aproape până în cealaltă parte a trunchiului și coada lustruită a suliței Vânătorului își încheie zborul cu un zbârnâit, continuat de vibrații tot mai mărunte. Fata măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
carton. Banu-i țigara, la noi. Da, înrăit. Adică, am fost. Și șah. Șahul era singurul joc care era oficial. Table? Nu. Că se juca barbut. Erau zaruri... mai multe zaruri erau atunci, ca acuma în pușcărie. Din os. Se șlefuiește. Sau faci din perete. Frica de moarte? Nu se discuta așa ceva acolo. Nu se plângea. Eu aveam o singură victimă. Și cum era politica aia să discrediteze biserica, preoții și așa... tot felul de isprăvi, tot felul de minuni că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
alta o micuță mostră din chiar pământul pe care călcau. O mostră specială, firește: un fragment de rocă ce fusese făurită cu atâția ani în urmă, adunând în ea atâta strălucire. Apoi cineva îl scosese din pământ la Orapa, îl șlefuise, îl adusese la Gaborone și îl montase în aur. Și toate astea pentru ca Mma Ramotswe să-l poarte pe inelarul mâinii stângi și să dea de veste întregii lumi că el, domnul J.L.B. Matekoni, proprietarul garajului Tlokweng Road Speedy Motors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
lumea știe că în râu. Are site ascunse, ani de zile a cernut - noaptea - pe furiș, departe, în amonte. Pepitele pe care le vânduse, nu de mult, la „licitație”, într-o cafenea, aveau muchiile rotunjite, semn al nisipului ce le șlefuise de veacuri. Dacă vor da lovitura, unii vor scăpa de Magistrat, așa cred. Aurul ferește de orice. Până atunci, acolo unde apa râului este mai puțin adâncă, sute de oameni, cot lângă cot, sită lângă sită, se apleacă, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
se face senin, atât de senin încât, legat la ochi, exfoliezi soarele din bobul de grâu și îl restitui cerului. La 15 ani, conștiința învață prima lecție despre cum se trăiește sau se moare la marginea ființei. Mai târziu, ploaia șlefuiește cristale. Nici o diferență: plopii se scutură în cer, plopii se scutură pe pământ, identic, sfidând gravitația. La 15 ani, două fântâni începeau să-și cunoască seceta. Adâncul uita oglinda. Când din oglindă se topește lumina, când în arhivele memoriei praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tac, da' nu vezi că dumnealui... ISPAS: Ei nu, că nu mai e chip de trăit! Ascultă, Anisie, ia-n du-te în șură și cată după ușă; vezi c-ai să dai acolo peste-o coadă nouă de topor, șlefuită de-a mai mare dragul. Ad-o-ncoace, s-o am la îndemână. Și de mai crâcnești mult, doamne, doamne, când te-oi lua la măsurat cu dânsa pe spinare, n-ai să mai poți scoate-o vorbă până când nu te-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să fi fost nebună rău să-mi închipui că lucrurile vor sta altfel în Paris. Mi-am petrecut zilele târându-mă plictisită după Julie la Hermès și JAR, unde și-a cumpărat un inel cu un diamant de culoarea coniacului, șlefuit în formă dreptunghiulară, la prețul de 332 000$, deoarece auzise că Roman Polanski i-a dăruit frumoasei și tinerei sale soții franțuzoaice un inel asemănător. Nu l-a purtat niciodată pentru că e asigurat doar dacă e ținut în seif. Hotelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
era puțin uzată la guler. — De fapt, nu sunt profesor. Încă nu am fost confirmat. Sunt doar asistent. Vreți să vă înscrieți la facultate? —Domnule profesor! Arăt eu a studentă? Nu vreau să merg la facultate, vreau, știi, să mă șlefuiesc. Și eu și prietenele mele, care au mare nevoie să se mai cizeleze, crede-mă. Nu discută decât despre Michael Kors și ce genial e tipul, și nu mai suport. —Cine? întrebă Henry. — Îmi place teribil că nu știi cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fentat, față de copiii refuzați. Țin minte câte voiau să-și facă histerectomie, să scape pentru totdeauna de frica de a fi femei. În 1995 eram la Cornell University, îmi pregătisem o conferință de filosofie feministă. Zile întregi am lucrat să șlefuiesc o temă de critică a lui Rawls și Susan Moller Okin din perspectiva ideilor mele asupra criteriului convenabilității în etică. Voiam, ca să zic așa, să-mi arăt „mușchii” intelectuali la o audiență din IVY League a mediului academic american. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Revelionul era cel mai scump (125 de căciulă, prețuri ca în România) și acolo ce să vezi? Un taraf și o dizeuză care era perfect adaptată la manelele noastre cele de toate zilele. În timpul acesta de răsfăț, Măriuca, sireaca, îmi șlefuiește versiunea engleză a studiului și zice că e tare. Am stat cu inima strânsă să-i aud părerea. M-am simțit mult mai ușurată, dar și un pic vinovată că ea nu e tot la cocotieri împreună cu noi. 14 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu vor un produs sintetic, se poate folosi chiar petrolul de iluminat sau lampant. Marta deschise din nou cartea de artă, căută capitolul despre vopsitul la rece și citi, Se aplică pe piesele care au fost coapte, piesa va fi șlefuită cu glaspapir fin, ca să se elimine orice defect de finisare, uniformizând suprafața și permițând o mai bună adeziune a vopselei în zonele unde piesa a fost coaptă excesiv, Șlefuirea a o mie două sute de păpuși va fi o nebunie, După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]