9,824 matches
-
i se opriseră pe incomparabila silueta a spectaculoasei Maiana, care se apropia de ei mișcându-se în felul acela al ei care-i făcea pe bărbați, numai văzând-o, să simtă o căldură insuportabila între picioare. —Uită-te la ea! șopti. Îți vine s-o mănânci, iar mie îmi place la nebunie s-o mănânc! Tapú Tetuanúi ar fi vrut să-i taie limba sau orice altceva cu cuțitul lui ascuțit, făcut din dinți de rechin, însă nici el nu fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
recif, deși în orele care se scurseră până la întoarcerea ei statu într-o asemenea tensiune, încât în momentul când Vetéa Pitó se așeza lângă el sări în sus, de parcă l-ar fi ars cu un tăciune aprins. Liniștește-te!... îi șopti prietenul lui. Totul o să fie bine. Nu ți-e frică? se miră. O s-avem timp destul să ne fie frică, răspunse el ironic. Deocamdată suntem în siguranță, la bordul celei mai rapide nave care există... Ai văzut cum zboară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atmosferă densă și zăpușitoare. La căderea serii se ridică o briză ușoară, care se menținu vreo oră, lăsând apoi oceanul cufundat într-o nemișcare de moarte, în care totul era tăcut; nici macar apă nu mai clipocea, nici nu le mai șoptea vorbe dulci carenelor vasului. Urcară iarăși fantome din adâncuri și, după miezul nopții, Tapú Tetuanúi bagă de seamă că silueta firava a prințesei își părăsise ascunzișul și se îndreptase spre prova de la babord, unde rămase mai mult de trei ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fie sub control și nu aveau motive să se teamă că ar putea fi descoperiți, noaptea fu cea mai lungă pe care și-o aminteau majoritatea dintre ei. Cand mai rămăseseră două ore până la răsărit, una dintre santinele îi deștepta, șoptindu-le: Au sosit! Miti Matái îi făcu un semn aproape imperceptibil lui Chimé din Farepíti, care se grăbi să o lege pe Anuanúa la mâini și la gură, ca să nu-i poată pune în gardă pe cei care se apropiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
frigului. Gura ei e doar o gaură lucind ca dată cu grăsime, pe care o închide și-o deschide când vorbește. Gura ei, doar un bot de ruj roz în partea de jos a feței. Aplecându-se spre Contele Calomniei, șoptind în reportofon, Tovarășa Lătrău spune: — O, Doamne Dumnezeule... În timp ce Baroneasa Degerătură se așază, doar Agentul Ciripel o privește, în siguranță în spatele obiectivului camerei. La oprirea următoare așteaptă Miss America cu roata ei de exerciții, o roată de plastic roz de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
geamă cu fața în pernă. Înainte să-ți obosească mâinile, omul nechează, scăldat în sudoare, cu mătasea albastră a pijamalei lipită de spate și de pulpe. Când a tăcut, când nu-ți poți da seama nici dacă mai respiră, Angelique șoptește că e timpul s-o ștergem. Omul de la birou vă dă fiecăreia câte două mii de dolari, bani gheată. Afară, în stradă, un paznic oprește un taxi pentru Angelique. Intrând pe bancheta din spate, Angelique îți înmânează o carte de vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
rujată cântă. Exact la momentul potrivit, Webber ridică mâna să-l ajute să coboare. Flint îi ia brațul ca o femeiușcă, dând încă din buze. I se văd acum și unghiile vopsite într-o roșu de acadea. Și Webber îi șoptește: Am băgat de cinci dolari. Webber îl ajută să coboare, și-l duce în fața tipului care e primul în rând și zice: — Numai cântecul ăsta o să-l audă toată seara. Din cei cinci dolari ai lui Webber au făcut aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
înghițit, că toată lumea izbucnea în râs. O rugau să cânte, iar și iar și Luana nu se plictisea niciodată. Când melodia se termină, unchiul Dali și partenera lui se pregătiră pentru dansul următor dar Vanda își înhăță bărbatul și-i șopti la ureche. Dali se întoarse spre Luana, o luă de mână și în drum spre casă Dan și Ema fură și ei culeși și trimiși la culcare. Copiii începură să plângă, supărați că distracția lor se termina atât de curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se simtă mai năpăstuită decât Cenușăreasa. O văzu pe Sanda stând singură într-un colț, superbă în costumașul pe care îl îmbrăcase, siluetă de păpușă de porțelan cu plete lungi, ireal de negre. De ce nu o invită nimeni la dans? șopti fetița cu nasul în scânduri. E așa de frumoasă! Remarcă o femeie corpolentă ce dansa cu un bărbat scund și chel. Gâfâia, sărmanul și asuda din greu, încercând să învârtă masa compactă ce n-o putea cuprinde cu brațele. "Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
trăirile ascunse? Nu închise ochii toată noaptea iar a doua zi, la prima oră, dădu năvală în clasa Violetei, o înhăță de gât și fără un cuvânt o lipi de perete. Izbitura îi înlemni pe cei prezenți. Lividă, Luana îi șopti la ureche: Dacă-mi mai ieși vreodată în cale, te omor! Liviu Livianu o urmări zile întregi. Ca scaiul, pretutindeni. Atitudinea de gheață a fetei îl făcu, totuși, să nu se apropie prea mult. Se așteptase ca ea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dumnezeiască se așternu și glasurile armonioase, mesajul tragic al versului făcură ca sufletele celor prezenți și toate colțurile sălii să vibreze. Când tânguirea cântului se pierdu în ultimele acorduri de chitară, sala rămase cufundată în tăcere. În plină scenă, Luana șopti spre băiat: Nu le-a plăcut. O văzu atunci pe doamna dirigintă, înțepenită în dreptul cortinei, plângând. Auzi sala descleștându-se și răbufnind în aplauze. Ropote uluitoare, de necrezut. Se retraseră în culise zăpăciți. Profesoara de engleză îi luă în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Orele se terminară la opt. Mâncă, în fugă, la cantină apoi luă tramvaiul spre casă. La a doua stație, în timp ce privea pe geam cu gândurile aiurea, se apropie de scaunul ei un bărbat. Își lipi gura de urechea ei și șopti: Ce frumoasă ești, păsărico. Când cobori, am să-ți arăt ceva. Ridică ochii spre cel care-i vorbise crezând că visează. Bărbatul rânji, cu privirea galbenă și duhoarea de rachiu împrăștiate peste ea. Luana îngheță. Simți că i se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
închise încet ochii, sperând ca pumnul lui să fie puternic și s-o adoarmă pe vecie. Îi simți atunci buzele fierbinți peste ale ei, le lăsă să-i alunece agale pe gât, îl înlănțui și se ascunse la pieptul lui, șoptind: Niciodată n-am să mai pot face dragoste cu tine. Ștefan Escu n-avea nevoie de mai mult. Nu voia să știe, nu-și dorea să afle, în adâncul sufletului intuia adevărul și era convins că nu va face față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Printre maldărul de foi întinse pe mese, ea căuta acul în carul cu fân. În ziua următoare, șefa îi făcu un control inopinat și constată absența acelui document. Înnebunită, Luana apelă la ajutorul colegilor. La ora unu, contabilul-șef îi șopti că Nuța îi făcuse referat și că directorul dispusese luarea unor măsuri imediate. Când Radu veni s-o ia acasă, o găsi cu capul sprijinit în mâini. Ce s-a întâmplat? Îmi lipsește un document cu caracter special. Radu înlemni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Dacă ești atât de citit, precum te lauzi, "pricepi" ce vreau să spun. Această pătrundere forțată, domnule Voicu, s-ar putea să-mi provoace o serie de reacții neașteptate îndreptate spre zona ta, savantă, de bărbat. Voicu se îndepărtă ușor, șoptind: Spune-mi Dede. Marcată și inspirată de această întrevedere, Luana îi pregăti o surpriză care, cu siguranță, avea să-l țină departe de ea. La întâlnirea cu reprezentantul unei mărci de antiperspirant pentru bărbați, în timp ce Voicu își expunea proiectul, Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lui. Luminat, dintr-o dată, el iese, se dă cu antiperspirantul "Hombre" și revine în birou. Fizionomia lui e schimbată. "Hombre" a realizat miracolul iar reprezentanta sexului frumos îi cade în brațe. Privind spre camera de filmat, din spatele umărului ei, bărbatul șoptește cu superioritate: "Și totuși, nu e decât o femeie!" Între cele două variante, clientul a ales-o pe cea a Luanei. A fost numită șef de proiect, și-a ales echipa iar Dede Voicu s-a ferit să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
iveală pungile de plastic rămase În cenușă. CETĂȚEAN. REPUBLICĂ. PREȘEDINTE. REVOLUȚIE. IMPERIA LIȘTI OCCIDENTALI. Eu sunt cetățean al Republicii Indonezia. Președintele Republicii Indonezia este președintele Sukarno. Președintele Sukarno a condus revoluția Împotriva imperialiștilor occidentali care au distrus... — E cald, a șoptit careva. Trebuie să mă duc acasă. Adam a Întors capul și a văzut-o pe fata cu semnul din naștere cu capul căzut pe pupitru și cu o fâșie uscată de frunză de cocotier pe care o tot răsucea Între
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Surioară, oprește-l! Băiatu’ ăsta-i dili mache rău! Johan, vino ’napoi, vino, l-a rugat Farah, e primejdios! Dar el ajunsese destul de departe, mergea cu pas săltăreț, ca de obicei, cu mâinile În buzunare. Johan, l-a chemat Farah șoptind insistent. Pașii ei prin noapte: fugea. El n-a Întors capul. știa că Înaintea lui e o dărâmătură de zid, numai bun să ascundă o pereche ghemuită. Iar lângă zid trebuia să fie o fată, Întotdeauna aceeași fată. Salut, a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
văzut. știți ce, copii, mă bucur să vă văd, dar eu am ceva treabă, știți. Caraliii au și trecut pe-aici astă seară să pipăie fetele și să ia biștarii, așa că... Sigur, sigur, ne mai vedem noi. Cine era? a șoptit Farah. Doamne, Johan. Te rog să nu-mi spui că umbli după prostituate. Prin Întuneric, a ridicat din umeri cu aparentă indiferență. La Întoarcere, una a ieșit din Austin și și-a Îndreptat părul care-i căzuse pe față. Brățările
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bună seara, domnișoară Farah, i-a salutat În vre me ce urcau scările. Ați venit pentru spectacolul de la miezul nopții? Bună seara, Seng, a răspuns Farah. Ce-ți mai face nepotul? Trebuie că e mare acum. (Johan, Bob, le-a șoptit ea, pentru numele lui Dumnezeu, Încercați să vă comportați normal, mișcați-vă mai iute.) Domnișoară Farah, dacă vă face plăcere, la miezul nopții se dă Flu turii Îndrăgostiți. Dacă nu, tocmai rulează Povestea spadei și a sabiei, partea Întâi, și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dai seama că nu-ți rămâne decât un loc unde să te duci: Indonezia. Adam și-a scuturat capul. Nu putea să fie adevărat. A Încercat să-și aducă aminte vorbele olandeze cunoscute de el, expresiile culese de la vizitatori ori șoptite de Karl pe ascuns, toate cuvintele limbii aceleia interzise, magice. Mijn naam is Adam de Willigen. De zee is leeg. De schapen zijn verbrand. Zo was het nu eenmal! — Dă-mi voie să-ți Împărtășesc ceva din propria mea experiență
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
luase În brațe fără să ezite o clipă, fără să se simtă stingherită, nici măcar nu-și dăduse bine seama de ceea ce face decât mai apoi, când se desprinseseră din Îmbrățișare. — Eu n-am avut niciodată parte de așa ceva, i-a șoptit Mick când s-a strecurat pe lângă el În drum spre bucătărie. A deschis o cutie de lapte condensat și a turnat conținutul În trei căni, apoi a adăugat ceaiul. În drumul spre casă Îi ceruse lui Mick să oprească mașina
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-a părut că recunoaște pe cineva, ba profilul, ba niște bucle revăr sate ori sclipirea unor mărgele de pe o poșetă pe care parcă o mai văzuse undeva. Sau poate că nu. Johan, așteaptă, nu fi așa grăbit, i-a șoptit Farah. Îi strângea mâna și se ținea aproape lipită, Încât el i-a simțit căldura incertă a trupului. I-a atins pulpa cu genunchiul și a repetat: Nu-mi da dru mul, te rog, nu mă lăsa singură! Nu-ți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din umbră, adesea bine ascunsă. Pentru un european, singurul drum posibil era cel care ducea la Îmbogățirea grabnică, urmat neîntârziat de cel al Întoarcerii În Europa. Asta Își ziceau cei mai În vârstă și mai Înțelepți când treceau pe lângă spital, șoptind o rugăciune de mulțumire. Astăzi deșertul numit Koningsplein e Înlocuit de cel numit Merdeka, restul a fost Înghițit de Întinderea Jakartei, dar spitalul e tot acolo. Vă rugăm, noi suntem din familie, i-a spus Margaret infirmierei, care Începea să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
A mers cu pași repezi pe lângă barul Batik și s-a Întors În hol. De data asta era și mai puțin loc prin mulțime, dar Adam era mai insistent, Își croia drum prin labirintul Îngust de costume și de mătăsuri. șoptea scuze grăbite și nu lua În seamă semnele agasate primite ca răspuns. Își fixase privirea pe marele candelabru cubic atârnat În centrul holului. Dacă ajungea măcar până acolo, ar fi fost În stare s-o rupă la fugă spre ieșire
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]