18,529 matches
-
Oricît m-aș strădui eu, tot n-aș reuși să redau întreaga bucurie a acelui moment! Numai cine a salvat un ied de la moarte poate înțelege ce-au simțit copiii în acel moment. Virgil mai lăcrimă un pic, apoi își șterse ochii de blănița iedului. Îl sărută apăsat pe botișorul negru, pe urechile catifelate, îl mai strînse o dată la piept făcînd uuuuh! și, crezînd că astfel poate aduce cea mai mare dovadă de cavalerism față de Ilinca, i-l dărui ei șoptindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
gamele posibile, cum nu se mai auzise de cînd lumea prin acele pustietăți. Pasăre fermecată e rîsul... și nimic nu poate da mai mult curaj, mai multă încredere, ca un hohot curat de rîs. Orice urmă de supărare s-a șters, iar hotărîrea Bărzăunului de a se întoarce în sat a fost uitată imediat. Să vă mai spun cine a fost vinovat?... Nu cred că mai este cazul. Ilinca îi ajută pe rînd, atît pe Bărzăun cît și pe Nuțu, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
hotărîrea Bărzăunului de a se întoarce în sat a fost uitată imediat. Să vă mai spun cine a fost vinovat?... Nu cred că mai este cazul. Ilinca îi ajută pe rînd, atît pe Bărzăun cît și pe Nuțu, să-și șteargă petele de noroi, rîzînd tot timpul. După ce totul reveni la normal, mai luară cîte un măr din plasa lui Nuțu și porniră mai departe, parcă mai veseli ca înainte. Merseseră deja aproape două ore și nu ajunseră nici măcar la Piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
măncau între ei. Marile căpetenii aveau crescătorii de copii pe care i măncau ca trufandale. Canibalismul la ei era legal și un gest de mare virtute. Profesorul: De ce nu v-ați întors pe planeta voastră? Evelin: După teleportare ne-au șters memoriile așa că n am aflat niciodată de unde ne-au adus. Noi locuiam în colonii. In timp, am început să opunem rezistență, să ne opunem abuzurilor și muncii istovitoare, dar foloseam tehnica lor foarte avansată. Apoi am început să opunem rezistență
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
meteoriții cad pe Pămănt înmuiați într-o baie cu viață. Au căzut întămplător în trei zone mari ale Pămăntului unde amoniacul se pare că a contribuit decisiv la apariția raselor umane atăt de diferite? Dar fenomenul globalizării, în timp, va șterge toate diferențele în aparițiile omului pe Pămănt. Să i lăsăm pe albi, negri, galbeni așa cum a lăsat sămănța vie Cerul! Revenind la primate, au avut și ele o evoluție și o selecție naturală dar ele au rămas în rezervații, în
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
și laboratoare și nu o industrie. Mă întrebați cine suntem, de unde venim? Uneori privesc cerul și-l întreb și eu cine suntem și de 130 unde am venit. Nimeni nu știe mai mult decăt v-am spus pentru că ne-au șters memoria. Aurora: și totuși există nemurire în Univers! Evelinl: Există, cum am spus la conferință, o teorie care a căpătat un mare interes: este vorba despre celebra NEURINA! Este un fluid al vieții, al sufletului; după ce trupul omului moare duce
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
regresie hipnotică a povestit cu lux de amănunte, au coborăt răpitorii; cap mic, ochi mari migdalați, cu pupilele ca ale pisicii, nas lung, gura o tăietură, fără buze. Răpitorii l-au invitat la bordul navei unde crede că i-au șters memoria. Dar, n-au reușit total pentru că totuși gardianul face declarații detaliate publice dar nimeni nu l-a crezut și gardianul s-a izolat într-o căsuță dintr-o pădure. Profesorul: Iar o întrebare cu rasele umane. Evelin: Am să
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
de-a binelea a brațului, acolo unde el se lipește de trunchi, îi va brăzda gâtul cu dune șerpuite ca drumurile berberilor în furtuna de nisip. Și așa va fi și obrazul ei, acum fin ca năframa care n-a șters de sânge chipul vizigotului. Granulat. Nisipiu. Fără urmă de strălucire alta decât cea dată de sulemenelile pe care Riya i le pregătește de pe acum, în fiecare dimineață. Nu e frumoasă. Dar e albă. Și atât de blondă... Și a fost
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
albe ca smântâna din cana cu lapte și privi pe geam, la petecul de curte în care Dominique își hrănea deja cele paisprezece găini gureșe, înconjurate de foste găl be nușuri piuitoare și mâncăcioase. O urmări o vreme cum își șterge fruntea de nădușeală, cum vorbește cu zbură toarele care mai că i se anină de colțul suflecat al șorțului, unde ține punga cu mălai. Clar, nu era Neva. Jos, în sala mare și niciodată foarte bine încălzită, îl aștep tau
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se atârnase deja de picior, în torcând spre el o privire cârpită și albastră pe la colțuri. O voia pe maică-sa. Dominique intră în bucătărie îngânând un cântecel fără noimă, atârnă săcoteiul cu mălai în cuiul de după ușă și-și șterse palmele de șorț, în timp ce Ivan își hrănea deja conștiin cios fiul, cu biscuiți muiați în lapte. Iar îi dai ciocolată? zâmbi ea, mângâind creștetul copilului. — Are și puțină scorțișoară. Un vârf de lingură de miere și trei boabe de piper
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
deschise în zid ca un ochi îm păienjenit simte privirea verde a femeii blonde furișându-se ca a unei arăboaice până la ei. Sălbatică și temătoare, fără grai, fără umbră, aproape. Atât, sună apăsat glasul lui Musa în întuneric. Sitt îl șterge cu un burete mare și l ajută să-și îmbrace veș mântul alb. Pentru Ahmet, fratele de arme al stăpânului lui e deja o stafie. Cuvintele lui vin din trecut. — Atât. Oare știe că pe ea o cere Tariq? Idris
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
minte, până devin două avataruri, două voci goale, care nu mai sunt părinții mei, ci aglo merări de sunete și de intonații, de timbre și de muțenii stridente care le-au furat chipurile și le-au anulat personalitățile. Le-au șters, pur și simplu. Uite-așa, delete. Așa cum ștergi o informație de profil. Așa cum fac eu, Alex, care nu am ajuns încă alx, când dau pagina ca și cum nu i aș auzi, ca și cum nu aș vedea-o pe Lea, care încearcă să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care nu mai sunt părinții mei, ci aglo merări de sunete și de intonații, de timbre și de muțenii stridente care le-au furat chipurile și le-au anulat personalitățile. Le-au șters, pur și simplu. Uite-așa, delete. Așa cum ștergi o informație de profil. Așa cum fac eu, Alex, care nu am ajuns încă alx, când dau pagina ca și cum nu i aș auzi, ca și cum nu aș vedea-o pe Lea, care încearcă să închidă ușa între mine și ei, să mi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
informație de profil. Așa cum fac eu, Alex, care nu am ajuns încă alx, când dau pagina ca și cum nu i aș auzi, ca și cum nu aș vedea-o pe Lea, care încearcă să închidă ușa între mine și ei, să mi-i șteargă din ureche, să dea refresh, să pretindă că tata nu trântește ușa când pleacă. Și eu pretind că nu o aud pe mama, care e încă mama mea și a lui David, plângând, așezată la biroul Leei, cu fruntea sprijinită
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
zănaticul ăsta care-și caută ruina cu lumânarea. — O să avem șervete brodate cu scoici și vase mari, cu nuferi roz, la intrarea în fiecare salon. Evgheni simte nevoia să scoată din buzunar o batistă veche și relativ murdară, să-și șteargă disperarea de pe frunte. — O să fac o școală de bucătari la bord. Înapoi în buzunar, batista se mototolește în tusea înecă cioasă a posesorului. — O să-i învăț să facă spumă de morun, pâine cu alge, o să le arăt cum se gătește
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
din gânduri chiar și celor câțiva care îl cunoscuseră. Musa, tatăl de drept al copilului, nu a reușit niciodată să și-l aducă aminte. Mai ciudat a fost că, la foarte puțin timp după ce ea a murit, i s-au șters din memorie și tră săturile chipului ei. A rămas numai trupul, despre care nu mai știa foarte bine dacă, așa cum și-l amintea, așa cum îl iubea el, câteodată, în vise, fusese al grecoaicei sau al celeilalte... Care din ele avea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Capul lui se rostogolise în praf. Și, cum despre Musa nu s-a mai știut nimic, trupul fără de viață, prăvălit, da, chiar pe treptele unei biserici a devenit al lui. Ironic, nu? Istoria l-a măturat din poveste. I-a șters ochii verzi și țeasta pe care în zadar a încercat s-o zdrobească de pereții palatului său din Damasc. I-a oprit respirația și l-a trecut în neființa fiului, într-un mod poetic și perfect plauzibil. ...și ăsta e
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Măriei Sale, Regele! Ultima creație, ultima bombă, ultima superbombă! Ediție specială! Ziarele sunt aproape smulse din mâna vânzătorului cu cea mai teribilă „trâmbiță” din regat. Strigătele sale prelungi se pierd deasupra îmbulzelii de pe bulevardul Geniu și Prosperitate. Până și băcanii își șterg în grabă mâinile de șorțurile murdare și înhață câte un exemplar din Adevărul. Funcționarii înghit cu noduri ultima îmbucătură de corn și se caută de mărunțiș. E o larmă nemaipomenită, mai rău ca în ’916, în ziua mobilizării generale. Dreptunghiurile
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
-și justifica funcția? Într-o frumoasă noapte de vară, la capătul obișnuitei și enervantei vânători de țânțari care nu te lasă să dormi, ideea a venit: să-i facă pe toți vânători! Vânătoarea întărește spiritul de solidaritate, rupe zăgazurile tăcerii, șterge antipatii. În jurul unui foc cu hartane de vânat și sticla de rachiu trecută din mână în mână, he-he! ce repede își dă drumul la gură până și cel mai înrăit filosof (adică taciturn, „îmbâcsit”, „constipat” etc. - nota autorului). Fiind și
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Georgia... Dar ce importanță mai are acum? Este necesară o nouă experiență de viață, așa cum la o friptură de purcel nu pot lipsi murăturile. Murăturile? Ah, da! Murăturile!... „Nevastă!” - strigă scriitorul din ușa camerei sale de lucru. Soția apare repede, ștergându-și mâinile cu poala șorțului și privindu-l întrebătoare, mirată de aerul lui triumfător. „Nevastă, uite, ai aici borcane pentru murături!”. Și făcu un gest larg cu mâna, aproape teatral, spre „bibliografia critică” rânduită la peretele liber al camerei sale
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
lumea degeaba! Intră în brigada artistică înainte de a ți se schimba vocea! Că este și acolo nevoie de prezentatori! Hai, șterge-o! A căscat gura ca un pește pe uscat, dar n-a putut să îngaime nimic. Iar eu am șters cu buretele acest incident, hotărât ca data viitoare să plec în excursie prin O.N.T. (Oficiul Național de Turism). Este mult mai comod decât prin A.C.R.! Iar ăștia care o fac pe deștepții nu au decât să fredoneze aceleași
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
noi am pornit de la clanță (... și de atunci, dă-i cu clanța! - completează în șoaptă Lulu Chiracu, ultimul angajat la secția culturală), am cărat singuri scaunele și birourile de căpătat, de pe unde am găsit, am dat oamenilor rechizite, gume de șters aspectele negative din viața județului nostru și creioane ascuțite, să înțepe obrazul acelora care nu ne fac cinste... (... cu un coniac, cu un uischi - adaugă același Chiracu, la urechea colegului său Vasile Șovăilă, care preferă să nu-l audă, conform
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
dealului. Peri înspicați, argintați de roua strălucitoare a nopții, apar dimineața ca niște semne ale neliniștii, în jurul găurilor, portițelor pe care și le-a deschis singur, mereu adulmecând după pradă, măturând cu coada stufoasă propriile urme, poate spre a le șterge sau pentru a risipi duhoarea lăsată pe cale. Teama de lupul sur a luat oarecari proporții, deși nu a fost încă văzut de aproape. Putoarea lui plutește în aer, ca o adiere a morții; petuniile și salviile pălesc mai repede la
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ca să tragă câteva guri de aer rece. Aruncă țigara fumată nici jumate și trase cu zgomot ușa compartimentului după el. Mămăița abandonase rebusul. Privea stins undeva pe geam. Che Guevara molfăia dintr-o pară zemoasă. Tolănit vizavi de el, se ștergea din când în când cu podul palmei pe mustăți. — Am trecut de Ploiești? întrebă Che Guevara în gol, fără a se adresa nimănui anume. — Trecut... — Hai că am dormit nițel, mai spune Che Guevara și își îndesă cotorul perei în
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Își ridică nițel pantalonii de deasupra genunchilor și, mai în râs, mai în serios, se ploconește. Actorului nu-i mai pasă. A adormit cu nasu-n buzunarul de la piept. Suflă adânc, lin, ca un prunc cu barbă. Redactorul-șef bea. Se șterge la gură și dispare după paravan. — Mă duc să dau un telefon. Important! Pompierul nu îndrăznește să se miște. Redactorul-șef, se știe, e prieten cu directorul teatrului, nu se cade să-l verifici. Strada s-a despărțit de fustele
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]