1,933 matches
-
se asociază la uitarea realizărilor din trecut. Binele care este superior celui deja atins reține atenția celor care participă la el, nepermițându-le să se întoarcă spre trecut; bucurându-se de ce este mai bun, amintirea lor despre lucrurile inferioare este ștearsă. Când Sfântul Pavel prezintă corintenilor viziunea sa măreață, își pune sub semnul întrebării natura umană, adică, dacă se află în trup. El consideră că nu și-a atins țelul, dar se întinde (tânjește) după ce se află în fața lui, uitând ce
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
își va fi dat seama, lucid, ca și de falsitatea exaltării de voiajor, din moment ce ține să precizeze într-un loc, excedat de atâta frumusețe: "Știu că e de rigoare să admiri toate acestea, să treci în extaz pe dinaintea unor frescuri șterse". De aceea, secvențele "revizuite" sunt scoase cu precădere din alt gen de notații, de factură narativă, "realistă", inserate preponderent în memorialul "italian" (vezi mai cu seamă "paginile florentine"). După excursia prin natură și instructivul itinerariu artistic, călătorul simte nevoia să
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mai intens decât în amintire propria dramă sentimentală. Prin urmare, de cum intră în sală caută același fotoliu unde stătuse odată alături de Mab, la un spectacol cu Oedip Rege numai că (oroare!) în locul femeii iubite întâlnește acum o bătrână cu "chipul șters, brăzdat de cute viclene". Iată un prim semn rău prevestitor, avertizând asupra trecerii timpului și a inevitabilei pervertiri a emoțiilor de altădată. Alături de Mab (femeia cu înfățișare de icoană) asistase cândva, înfiorat, la sublima tragedie a lui Oedip, pe când în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
altădată. Alături de Mab (femeia cu înfățișare de icoană) asistase cândva, înfiorat, la sublima tragedie a lui Oedip, pe când în clipa de față, când el însuși e copleșit de durere, se vede nevoit să suporte, în vecinătatea unei bătrâne cu "chipul șters", o banală comedioară sentimentală (e vorba de Le Passant, o piesă în versuri declamatorii cu un caracter vădit artificial, compusă de odinioară celebrul François Coppée, piesă contrastând frapant cu starea sufletească a nefericitului Andrei). Trăirea erotică pare să prefigureze, astfel
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
desființarea sindicatelor muncitorești decît tinde spre terorism. Dar e greu să distingi anarhistul partizan de acțiunea directă a criminalului de drept comun, cu atît mai mult cu cît anumite puncte de vedere au putut servi drept filosofie unor indivizi destul de șterși pentru a le înțelege altfel decît ca pe niște paradoxuri. Ca și Sébastien Faure, Elisee Reclus și nepotul său Paul aprobau furtul; pe care acesta din urmă îl justifica în următorii termeni într-un articol publicat în Revolta, pe 21
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
puțin fanfaron, oricum gălăgios, în timp ce eu îl credeam meditativ, cel puțin până nu i se reda tinerețea, totuși îmi plăcea, avea grandoare, iar Mefisto, cu Bălțățeanu în rol, insinuant, viu, inteligent, însuși spiritul diavolesc, mă înfiora. Tragedia Margaretei apărea însă ștearsă, din pricina strigătelor lui Vraca. Dar ceea ce nu apreciai bine în text, petrecerea din pivnița lui Auerbach, te încînta pe scenă, cum Mefisto făcea să țâșnească vinul din masă și alte artificii ignorate mai târziu în teatru, cu abstractizarea extremă a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
livres". Așa mă simt eu acum. Eram la el și stăteam întins în pat, cu mâinile sub ceafă. Am vrut să încep, dar cineva a bătut în ușă. A strigat intră, dar fără să se ridice. Intră o pereche. Bărbatul șters, dar femeia, o brunetă, era de o frumusețe curioasă, între vampă și intelectuală, ceva fascinant. Ea se duse drept la Miron, se așeză lângă el pe pat și, îngrijorată, îl întrebă ce are. Îi puse mâna pe frunte și îl
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
intră? - A rămas în căruță. Sărut mâna, mamă! Varvara intră în odaia Rariței. ștergarele din geam erau date deoparte, iar sub icoană ardea mica flacără a candelei. Rarița avea basmaua neagră, pestelca albastră îi acopera fusta plisată de un negru șters. Trecu pe lângă fiică- sa, deschise ușa și aruncă afară apa dintr-o cană. - Mamă, am venit să vorbim. Am venit să mă ierți! - De ce, fata mamei? Te-ai măritat și ești la iertăciune? Da’ nu văd vornicei să mă cheme
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
pereți atârnau covoare roșii și negre și basmale brodate, iar pe podea zăceau de-a valma saci și lădițe cu mirodenii. Pe tejghea, în jurul unui cântar cu talgere lucitoare de aramă și a unui metru vechi, cu cifrele și liniile șterse, se înșiruiau căpățâni de zahăr, dintre care una, desfăcută din scutecul ei gros de hârtie albastră, era începută la vârf. Când bătrânul negustor așeză ceainicul pe tejghea și îi salută, mirosul de lână și de mirodenii care plutea în încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și surd : doar eu n-am văzut și n-am auzit panica dezlănțuită în jurul sărbătoritului : doar eu n-am înregistrat momentul când l-au scos pe bolnav din sală... Într-adevăr, doamna Hariga se ridică, împreună cu însoțitorul ei moderat și șters, de plan secund. Întinde mâna în stânga, în dreapta, i se sărută mâna. Se tot retrage, cu câte un început de pas, se înclină, derutată, stingheră. Îl caută, s-ar zice, pe Poet, dar în dreptul ei apare, de undeva, flautistul. În ușă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să-l judece logic. Ar fi fost cea mai simplă cursă. — Am insistat să se facă totul ca să fiți într-o stare normală. Să arătați normal. Să reacționați normal. Să păreți, chiar să fiți, eventual, dacă e posibil, cât mai ștearsă. Să nu oferiți motive de interes excesiv. Detest stridențele, surprizele. Aș vrea să vă obișnuiți, deci, cu mine. Să nu vă tulbure că nu sunt, probabil, cum v-ați fi așteptat. Încercați să vă obișnuiți. Să putem fi în condiții
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ar avea ceva de șarpe, oare ? Nasul acvilin, s-ar părea că nasul e ușor acvilin. Ca al marilor oameni din vechime ? Fruntea înaltă și lată, ca a lor ! Sprâncenele însă, semnul pasiunilor ? Nu mai erau puternice, stufoase. Mai curând șterse. Fruntea transpira, acum și nasul. Părul rămas doar la tâmple și moale. Fața palidă, ochii parcă miopi, clipind. Semne, cumva, ale timidității ? Se agita pe loc, îngrozit. Haina se deschise peste cămașa-jerseu din lână care își pierduse, se vedea, prin
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mult. Ce este tovarășul Manole ? Un carierist, un altruist, un polițist, un biet om cumsecade ? Mereu cu misiuni și fraze dedicate binelui colectiv, preocupat de binele celorlalți, totdeauna cu aceeași hăinuță maronie, uzată. Cămașa albă, cu o unică cravată îngustă, ștearsă. Mărunt, aparent fragil, dar mușchiulos, rezistent. Un chip îngust, cu ochii vii sub o calotă de păr negru și lucios, pieptănat cu grijă. Umerii slăbuți, și brațele. Degete palide, scrisul ordonat. Ar putea furniza câteva amănunte ? Da, de ce nu. Interzise
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
șopti Klapka, în cancelaria pretorului, transformată în sala de ședințe, înainte de-a începe dezbaterile. Apostol avea ochii mai adânciți în cap și roșii, încercuiți cu dungi vinete, și obrajii de o paloare străvezie, în care se desenau vinele albastre șterse. Pe vârful limbii îi stăruia un gust sărat de lacrimi, iar în cerul gurii, o uscăciune necăcioasă, ca după un somn cu coșmare. În suflet însă îi sălășluia liniștea, ca o domniță cu mâinile moi și calde. Se simțea foarte
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
O, de câte gânduri el a fost împopulat! Inima? Câtă simțire frămîntat-a ea în sine? Sufletul? Câte speranțe, câte visuri a păstrat? Și-azi nimic. Lumea gîndirei e o lume sfărâmată, De lemnoas-a mîn-a morții inima e stoars-acum, Și imaginele-s șterse, ce prin el treceau odată, Sufletul (dacă esistă) printre nori își face drum. Ai știut tu, scumpe frate, că pămîntu-i o ruină? Că-i o sarcină viața? Că-i martiriu să trăiești? Ai știut tu, cumcă moartea e un caos
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cum luna se ivește, cum vîntu-n codru bate? Dar ori câte ar scrie și oricâte ar spune... Câmpii, pădure, lanuri fac asta de minune, O fac cu mult mai bine de cum o spui în vers. Natura-alăturată cu-acel desemn prea șters Din lirica modernă - e mult, mult mai presus. O, tristă meserie, să n-ai nimic de spus De cât povești pe care Homer și alți autori Le spuseră mai bine de zeci de mii de ori. Da, soarele bătrînu-i, bătrân
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ei ere Un vis au fost amar - amăgitor; Tot ce-aspirarăm, toat-acea putere Care-am robit-o falnicului dor Am cheltuit-o ca niște nebuni Pe visuri, pe nimicuri, pe minciuni. Sunt nențelese literele vremii Oricât ai adânci semnul lor șters? Suntem plecați sub greul anatemii De-a nu afla nimic în vecinic mers? {EminescuOpIV 377} Suntem numai spre-a da viață problemei, S-o deslegăm nu-i chip în univers? Și orice loc și orice timp, ori unde, Aceleași vecinice
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
povestea asta... Maynard a fost întotdeauna un tip excentric... Am zis bine, nu-i așa? Mai târziu, pe măsură ce oaspeții plecau, o femeie spunea tânguitor: - Dar dacă a fost doar o glumă, de ce nu s-a mai întors Joan? O voce ștearsă răsună din întuneric, de după ușă... Soții Maynard sunt un cuplu atât de interesant, nu-i așa? --------------
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
EminescuOpXV 140} ["IDEEA, CUM VINE, TREBUIE SCRISĂ... "] 2258 Ideea, cum vine, trebuie scrisă, căci, deși te sumeți a o ține minte, însă se-nvechește, se palifică în cap, astfel încît, în loc d-o gândire de aur strălucitor, batem o monetă ștearsă și veche, care sună fals când o pui în urmă pe hârtie. ["CARACTERELE DRAMATICE"] 2259 La caracterele dramatice s-ar putea admite următoarea diferință în concepție construcția anticipată, unde caracterul este privit prin intuițiune nemijlocită, ca să fie a priori - sâmburele
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
așa îi spuneau și ceilalți. Nu știi încă de ce-ți povestesc toate chestiile astea, dar dacă ai puțintică răbdare o să vezi unde bat, pentru că în seara asta mi-am adus aminte de lucruri și întîmplări pe care le credeam șterse din memoria mea. Când mă chinuiam să traversez nămeții ăia, ți-am povestit de Valeria, de care a trebuit să mă despart o dată ce am acceptat să plec cu băieții pe munte. Mi se rupea inima să o abandonez, în căminul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Întreb eu cam prea precipitat. — O, Îi potcovim pe niște bandiți cu crima. O poveste cu sfârșit fericit. Încuviințez din cap. Genul de sfârșit care le place oamenilor. — Da, am tras o sperietură când documentul a fost furat, iar fișierele șterse. Mai Întâi i-am bănuit... pe unii. Dar știam că persoana ar fi trebuit să-l citească și atunci aș fi putut să-mi dau seama cine era. Bineînțeles, mai aveam o copie pe hard-disk-ul de acasă, așa că n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o dată destul de tîrzie pentru cultura greacă). În seria conservărilor de texte literare, papiru surile nu sînt dominante. Cel mai vechi papirus grecesc păstrat, din 311 Î.H., este neliterar: Papirusul Ele phantin nr. 1 (incomplet, cu o parte din litere șterse) este un contract matrimonial, prin care sînt stabilite condițiile de Încheiere a căsătoriei dintre Heracleides și Demetria din Cos. S-au găsit cîteva papirusuri cu texte literare necu noscute, Între care se disting Menandru, Dyscolos (În 1958 a fost editată
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
copierea unui singur text, tot atîtea cîte fascicule cuprindea textul respectiv. Mecanismul putea fi atins de defecțiuni, care pro vocau incidente În transcriere, ale căror urme s-au păstrat În manuscrisele unde apar pe margini (adesea cu litere mărunte, uneori șterse sau tăiate parțial) indi cații ale sfîrșitului sau Începutului de pecia, cu numărul care o individualiza. Se putea Întîmpla ca un copist, după ce termina transcrierea unei pecia, să n-o găsească În oficiul stationarius-ului pe cea care urma, Împru mutată
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
sus, în altele urmând o direcție oarecum paralelă cu botul animalului. Una dintre aceste piese are ochii redați prin două ușoare alveolări de formă rotundă, plasate între coarne. Aceeași piesă pare să fi fost decorată și cu pictură tricromă, acum ștearsă (Pl. 59/3; 60/4). O parte din protomele încadrate în această categorie se disting prin modelarea unei creste mediane, care, presupunem, încearcă sugerarea arcadelor ochilor sau accentuarea cutiei nazale. Dintre acestea, demnă de menționat găsim o protomă decorată tricrom
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
linia arcadelor acestora printr-o ciupitură plasată între coarne. De asemenea, urechile sunt redate cu ajutorul a două mici proeminențe plasate la baza coarnelor, pe gâtul animalului (Pl. 61/4; 64/1). O altă piesă, probabil decorată cu pictură tricromă, acum ștearsă, prezintă o modelare atipică, cu un bot subțire și prelung, care conferă piesei o vagă asemănare cu figura umană (Pl. 60/6; 62/3). În cadrul ultimelor două categorii remarcăm o modalitate deosebită de realizare a coarnelor. Contrar realităților anatomice, axul
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]