1,603 matches
-
am dat seama că Lia fluiera Înce tișor pentru că-i era tare milă de Zoli, și-n felul ăsta al ei Își oprea lacrimile. Ochii mici și albaștri i se roteau mai repede și străluceau mai tare, iar ea luneca șuierînd șoptit Între masă și sobă și dintr-o cameră Într alta. Mi se Învîrteau și mie ochii peste tot, cel din dreapta mai cu spor, cel slab din stînga mai domol, după ceea ce putea fi mai de luat În seamă, și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
focuri de armă. Fugarii au hotărît să se despartă și să-și joace fiecare cartea. Valeriu l-a văzut ultima oară pe celălalt cățărîndu-se Într un vagon pe fereastra spartă. El a dat să se agațe de o locomotivă care șuiera a plecare, dar a fost Împins jos de fochist cu un vătrai Încins. A simțit atunci o țeavă de pistol În spate. Locomotiva plecase. I s-a ordonat În germană să se miște spre clădirea gării. Se Împleticea, nu-l
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
un șoricar. Boarea ce se Înălța din acest colț scăldat În lumină electrică aducea cu sine aromă de rumeguș de carne. Acesta era Împrăștiat de ferăstraiele-bandă care treceau prin grăsime Înghețată, prin roșu marmorat sau porfir de gheață și retezau șuierând oase. Încearcă să te plimbi pe aici. Trotuarele erau ceruite cu grăsime. Făcură apoi la dreapta, În jos pe Broadway. Strada urca În timp ce metroul cobora. Sus, zidăria maronie; jos, umbrele Întunecate și șinele de oțel. Urmară casele, sărăcia mizeră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Când îl văd, gândesc că plouă; În fântână stă,-n cântare Și în mâinile-amândouă. Cu ,,â’’ scriem România; Un sfânt nume, mândră țară; Vom păstra pământul, glia, Niciodată să nu piară! Când românul râde, cântă Soarele în crâng și vântul, Șuierând blând, când se-avântă, Poartă zâmbetul, cuvântul. Când românul nostru plânge, Plânge lângă el pământul, Izvorând dureri și sânge, Întristând, frângând și cântul. Ești copil isteț, ai minte; Poți ușor să afli dacă ,,Â’’ apare în cuvinte. Câți de ,,â
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
pentru cazurile În care arcașul se sacrifica În fața unui număr copleșitor de dușmani. „Două săgeți, apoi alte două săgeți, Într-o cadență de o lansare la trei secunde. Aceasta e moartea cea mai frumoasă pentru un arcaș... ” Cele două săgeți șuierară prin cerul iernii, lovindu-i pe ambii ieniceri. Targa se prăbuși, iar trupul căpitanului se rostogoli pe dalele de piatră ale curții. Alte două săgeți porniră spre curte, iar doi ieniceri din apropiere se răsuciră cu gâtlejurile străpunse. - Prindeți arcașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de trupul soțului ei. Hai, Murguleț... nu mă lăsa acum... Încă puțin... Calul necheză, ca și cum ar fi Înțeles că trebuie să alerge mai repede. Dar zăpada era groasă, iar goana cailor era grea. Erau cu toții obosiți. Iar săgețile continuau să șuiere. Alți cai se auziră pornind pe urmele lor. Poiana nu se mai sfârșea. - Hai, Murguleț... spuse din nou, cu glasul Înecat de lacrimi. Scoate-ne din valea asta a morții... Alți cai căzură, loviți de săgeți. Erina vedea liziera pădurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
piept și una În coapsa dreaptă. Tânărul se rostogoli În iarbă fără să Înțeleagă, Încă, ce se Întâmplă. Lângă el căzură alți luptători, unii cu pieptul străpuns de săgeți, alții răniți ușor. Ultimii Încercau să se ridice, dar noi săgeți șuierară prin aer, doborându-i. Apoi, cele două limbi de șarpe ale călăreților Încercuiră grupul moldovenilor. * - Dumnezeule... șopti voievodul, alb la față. E o baie de sânge acolo... Pietro Îi Înmână voievodului ultimul mesaj al Apărătorilor: Trupe masive ale spahiilor pregătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
conversație care trecu prin mintea lui Mini când Lina anunțase pe Lică. Se auzea în antreu timbrul sonor, dar nemuzical al lui Nory și un alt gungurit de turturea, probabil doamna Eliza. Trubadurul era afon ca de obicei și totuși șuierase el pe-acolo și era pricina probabilă a trilurilor feminine. ,, Are să rămână tot după ușă?" se întreba Mini, și rămase mirată când îl văzu intrând. Părea curios că e fratele doamnei Hallipa. Nici o asemănare! Mini nu băgase de seamă prezentarea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Smoala în Dealul Spirei, pe când era plutonier activ. Subțirel, sprinten, Mini parcă îl vedea cu o nuielușă tachinând peste garduri domnișoarele cartierului. Lică Trubadurul șoptea din când în când ceva Elizei, ținând ceașca de ceai pe genunchi, și vorbele îi șuierau îndemînatice și dosnice pe buze. Era felul lui de a vorbi. Eliza râdea delicat, ducând la gură, dar fără să o apropie prea mult, o batistă brodată fin. Ce fel de eleganță era cea a doamnei Eliza, care nu putea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
din maluri, mistreții se retrăgeau vlăguiți la marginea pădurii de cleștar, mirosindă a poveste, își așezau trupurile masive în bătaia zănatecă a soarelui, strigându-și somnul, ca pe un strigoi-vârcolac. Apoi se îndesau unii în alții, într-o grămadă umezită, șuierându-și în urechile clăpăuge truda unei zile zbuciumate.La umbra salciei lăcrimate, eu strivesc în buze fire de nisip din clepsidra timpului, înghițind cu eforturi supraomenești toate poveștile voastre. Îmi șuieră în timpane și acum zgomotul răsuflării dobitoacelor din pădurea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
se îndesau unii în alții, într-o grămadă umezită, șuierându-și în urechile clăpăuge truda unei zile zbuciumate.La umbra salciei lăcrimate, eu strivesc în buze fire de nisip din clepsidra timpului, înghițind cu eforturi supraomenești toate poveștile voastre. Îmi șuieră în timpane și acum zgomotul răsuflării dobitoacelor din pădurea de cleștar.Sunet sinistru, aducător de neliniști, înghițitor de vremuri. Șeherezade, cu ale lor cosițe despletite, își apleacă frunțile încrustate de stele albe, culegându-mi de pe buze fluturii amețiți de poveștile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
strigoi, cu lei, cu balauri. Nu, că de ăștia nu mă temeam. Era un film chiar pentru copii, dar într-o scenă a apărut un tren cu o locomotivă care înainta, înainta și cu cât se apropia tot mai tare șuiera și pufăia și în întunericul din sală, fiind în primul rând, am avut impresia că vine peste mine. M-am ridicat speriat, țipând și am fugit pușcă afară. M-am și împiedicat că nu vedeam pe unde să merg mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
calea ferată și șosea, nemaighicind silueta trenului în întuneric, disperat că prima mașină din noapte nu mă va lua și pe mine către București, pentru că tocmai s-a dus, rămînîndu-mi doar ultimul tren din Bărăgan Hill, care parcă tocmai a șuierat sau am început să am halucinații că și atunci pe munte, când auzeam urlete de lupi și lei vedeam siluetele printre copaci, stai puțin, văd lumini, distingi ferestrele vagoanelor, ăștia au aprins lumina în tren și nu cred că-i
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
reuși să smulgă o gură de iarbă, o rămurică de fag, apoi, ca și cum ar fi vrut să participe și ea la discuții, începu să ragă. Nea, boală! Vaca ne mai lipsea! Hai mai repede! Și jordiile începură din nou să șuiere prin aer. Întrucît singura care avea ceas era Ilinca, ea păstra măsura timpului scurs, intervenind ori de cîte ori considera că ritmul urcușului a încetinit. Cînd ajunseră în vîrful dealului, erau lac de sudoare. Au lăsat vaca să pască într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
am văzut? Știi că ești bine?... Ce, eu n-aveam dreptul să vin acolo?... Nu vezi că ai creier de plastic? Ei, asta a fost, într-adevăr, o lovitură prea de tot pentru Virgil. Făcu ochii mari și începu să șuiere cuvintele printre dinți: Cum ai zis?... Eu am creier de plastic? Eu ?? Și deveni atît de indignat, încît nu mai putu rosti decît atît: mulțumesc! Și plecă, hotărît s-o rupă definitiv cu Vlad, fără să mai ia în seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să se cam îndoaie sub greutatea lui. Matei și Răgălie rămaseră încă jos, paralizați de nedumerire. Se uitau țintă spre locul de unde răsunaseră strigătele de ajutor și răgetele leului și nu mai știau ce să creadă. Urcați-vă odată, inconștienților! șuieră din nou doctorul amenințîndu-i cu pumnul. N-auziți că se apropie de noi? Strigătul de ajutor nu se mai auzi, în schimb ceva cu mult mai curios le reținu tuturor atenția îmbolnăvindu-i de groază. Pe lîngă răgetele leului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
stacojie de pe tâmpla lui stângă, din ce în ce mai umflată, părea să pulseze în ritmul inimii copilului. Așa că nimeni nu l-a judecat când s-a repezit spre Tayyib, cu ochii ca două cratere negre în care licăreau flăcărui verzi și i-a șuierat, dintr-odată, uscat și fără culoare în glas: — Găsește pe cineva care să-l boteze! L-au botezat în aceeași noapte. În zori, buzele copilului erau încă vinete, dar până la amiază, când au reușit să-i dea să bea sânge
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Clătinase din cap de șase ori, ca și cum ar fi vrut să îndepărteze un gând sau o idee. Înălțase din umeri de două ori, își încrucișase brațele și se zgribulise ca și cum i-ar fi fost frig, oftase zgomotos de trei ori, șuierase ușor impacientată și aproape un minut întreg rămăsese nemișcată. Noaptea trecută fusese mai puțin nervoasă. Nu păruse deloc agitată, cu excepția singurului moment când pretinsese că-i fusese frică de indivizii care, chipurile, o urmăriseră. "Așa-i când aștepți" ― conchise Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
vedem măcar pe unul în Mereni că încearcă să se încălzească la flacără de bălegar, că a doua zi nu-l mai vezi printre merinari. Aicea lemnu-i la putere și dacă nu-l ai, dârdâi o iarnă întreagă cu vântul șuierând în pod și în tinda casei. Vai și amar de românul cu mulți copii care vara-s bogăție și iarna curată sărăcie la casa omului. Noroc că se mai descurcă și singuri că altminteri ar trebui să-mi iau lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
astfel de spațiu. Iar Cavanosa îl concediază pe muncitor cu un gest al mâinii și spune Adolfo e un tip abil. Urmează o pauză în care Sophia îl privește fix pe Cavanosa. Cavanosa trage aer și vocile din gâtul lui șuieră. Iar Cavanosa continuă cu efort nedisimulat. Recunosc. E un oportunist și un om fără scrupule. Cavanosa trage aer. Și n-am spus că-i inteligent. Am spus doar că-i abil. Și e o diferență. Cavanosa trage aer. Are o
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
dar mi-a venit în minte imaginea mergătoarei pe funie care-și ține echilibrul cu ajutorul unei umbrele. Apoi, când ne-am apropiat unul de altul, am văzut că de fapt ținea pe umăr câteva coase ale căror lame despicau vântul, șuierând. Când am ajuns față în față, mi-am dat seama că nu aveam loc să trecem amândoi, am luat-o cumva în brațe, încercând să schimbăm locurile și i-am simțit trupul fierbinte în palmă. Podul se legăna tare, scârțâind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
legăna tare, scârțâind și aerul vibra parcă de dangăt de clopote, dar când mi-am ridicat privirea am văzut că de fapt lamele coaselor se ciocneau între ele deasupra capului meu. M-a privit în ochi și parcă mi-a șuierat ceva de genul: "Ia ssseama la coassse... Sssunt assscuțite șșși nu șșștii când...". Apoi a trecut cumva prin mine. Totul a durat probabil o clipă, dar mie mi s-a părut o veșnicie. Când m-am dezmeticit, am întors capul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
țipă Matei, ăsta era misterul, va să zică! Moscu o ștergea prin culoar! Pe cinste! Și, lăsând jocul baltă, se duse ia Cioc și-i spuse toată tărășenia! ― Cum? se-nfurie Cioc. Asta e lipsă de sportivitate! Și punând fluierul la gură, șuieră mai strident ca niciodată. Jucătorii rămaseră pe loc, așa cum se găseau. Se auzi glasul lui Cioc, imperativ la culme: ― Moscu, la mijloc! Moscu veni în fața lui foarte mirat și-l întrebă cu naivitate: ― De ce, don' profesor? Dar Cioc o ținea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cenușii din creierul uman; ei bine, toți acești trenchea-flenchea se adunau, cu mic, cu mare, În jurul omului-locomotivă, umblând pe șine sau târându-se pe traverse În urma lui și făcând cu toții o larmă Îngrozitoare. Uneori, În salon se oploșea, când crivățul șuiera pe străzi, și piatra-kilometrică Bikinski, lipindu-și adidașii de calorifer... După câteva zile, refăcându-și forțele, piatra Își lua tălpășița pe șosea... Oamenii-mâini și oamenii-picior erau compuși, de obicei, din oameni-degete și oameni-unghii, grupați câte cinci sau șase, uneori mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o scurtă revelație, văzând cum În căușul palmelor sale răsare un salon În care, alături de Oliver și Braic, de femeia-șarpe și femeia-ou, de oameni-mâini și oameni-degete, de românopitecusul John Smith, multiplicat În mii de exemplare, de femeia-scaun și femeia-ușă, intră, șuierând pe nări, omul-locomotivă, trăgând În urma lui un număr de douăzeci și patru de vagoane, acoperite de panglici și steaguri tricolore, cu roțile mânjite de macaroane și compot... PAGINĂ NOUĂ Larghetto e piano ... Și totuși, urmele unui oarecare Bikinski se vedeau prin Încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]