1,700 matches
-
fi fost acela care stătea în spatele acelui foc alb. Poate că lui i se părea chiar un lucru potrivit să fie distrusă, pentru că, la câteva luni după întâlnirea aceea, micuța Noga a căzut de pe terasă, cu toată claia aceea de șuvițe, cu obrăjorii ei grăsuți și cu gropițe, cu burtica ei moale și cu piciorușele ei subțiri, a căzut ca o păpușă din mâinile lui Udi, iar eu urlu, mă rostogolesc pe scări, încercând parcă să ajung jos înaintea ei, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
păsările își încep dialogul pe voci ascuțite, iar eu îmi întorc privirile spre răsărit și aștept cu încordare, câteva raze calde poleiesc buclele plopilor aurii, dar soarele încă nu apare, privește dindărătul copacilor asemenea unui ochi uriaș ascuns în spatele unei șuvițe de păr. Degeaba îl aștept, ce îmi imaginasem, că va răsări și va urca în mijlocul orașului, întreg și roșu, ca altădată, pe deasupra munților pe care îi iubeam atât de mult, peste câmpurile pustii de la țară, pe vremea când nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de probleme în ultimul timp, dar nu le dau voie să mă copleșească, Naama, tu te dedici întru totul problemelor tale, iar eu spun, mulțumesc, dar nu vreau ceai, și ea oftează, își dă la o parte de pe frunte o șuviță de păr cărunt cu un gest feminin, surprinzător, numai să fii destul de sinceră cu mine și cu tine însăți, dacă vei simți că nu mai poți, să îți iei câteva zile libere, mai bine să fii precaută, decât să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lustruiți, dar lipsiți de strălucirea pe care o dă apropierea trupurilor. Ochii ei negri ne învăluie pe amândoi cu o compătimire supraomenească, fără limite, pune fetița pe canapea, construiește un zid în jurul ei, părul ei mângâie trupul micuț al copilei, șuvițe negre și lungi îi cad până pe coapse, astăzi este aproape frumoasă, încă destul de colțuroasă, dar îți este greu să îți desprinzi ochii de la ea, fiecare mișcare a ei se naște din calmul mișcării precedente. Nu pare impresionată de critica mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sferic. Observă un obiect pus în vârful grămezii de comori recuperate. Era, fără nici un dubiu, un solido înrămat al fetiței, chiar dacă fetița din imagine era bine îmbrăcată și surâzătoare, cu părul curat și pieptănat, cu o panglică viu colorată în șuvițele blonde, haine imaculate și o piele roz. Sub solido, era scris cu litere aurii: First Grade Citizenship Award Rebecca Jorden Vocea lui Hicks răsună în conducta de aerisire: ― Ripley. Ripley?... E-n ordine acolo? ― Da. (Conștientă că poate nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
lipsă de griji pe care o are omul situat temporal în mijlocul unei orânduiri stabile, departe atât de modul de producție trecut (respectiv sclavagismulî, cât și de Revoluția franceză (respectiv 1789î. — Domnule Broanteș - spuse viziriul, căutând cu o săbiuță miniaturală o șuviță de carne rămasă buclucaș între canini - nu prea ești în apele dumitale. Un vechi proverb turcesc spune că omul, când nu-i în apele lui, înseamnă că se gândește la o femeie, ori la mai multe. Dumneata la câte te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Mersi. —... personalul să respecte legile și regulile specifice locului. Aș putea să intru în detalii, dar ceva îmi spune că nu-ți dorești neapărat asta. — Dar dumneavoastră cu ce vă ocupați, domnule Shaw? — Sebastian, te rog. Își dădu pe spate șuvița de păr care îi căzuse pe frunte. Avea degete lungi și fine. —Lucrez cu finanțele marilor companii. Să zicem că sunt cel care sfătuiește companiile să se cumpere între ele. Vrei să spui fuziune și achiziție? — Da, chiar așa. Bravo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și obosită să mai fac ceva. Janey arăta obosită, dar mai drăguță ca niciodată. Era ca un trandafir clasic englezesc: ochii mari și albaștri și pielea albă și fină, care era deja ridată. Părul îl purta strâns la ceafă, dar șuvițe rebele îi cădeau în jurul feței, ca întotdeauna, chiar și imediat după ce le prindea iar. —Te mai vezi cu Tom? m-a întrebat. Am dat din cap. Încă nu m-a iertat. Tom, un poet ratat, mare și șleampăt, era unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-mi aminte cât de înalt e, îmi pusesem cizmele negre din piele de căprioară cu tocuri de șapte cm, o rochie neagră dreaptă care mă făcea să par mai înaltă, aveam tot părul prins într-un coc, nu doar câteva șuvițe la întâmplare (zău) și un colier de perle care sper că susținea asemănarea cu Audrey Hepburn (tocmai revăzusem Breakfast at Tiffany’s și eram încă obsedată de ea). Cu regret, am renunțat la mănușile negre până la cot, fiind exagerate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Minorului deține jumătate din Yorkshire. Apoi mai sunt și fetele, bineînțeles. Nimeni nu poate subestima beneficiile pe care le poate aduce o ieșire cu fetele șefului. Mi-a plăcut tonul sarcastic pe care l-a avut când a spus asta. Șuvița îi căzuse din nou pe frunte și ochii lui gri-albaștri străluceau aproape malițios. Apropo, adevăratul nume al lui James e doar Potter, a adăugat. S-a decis că nu era îndeajuns de sofisticat pentru cercurile în care voia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-mă că e mult mai comod să vorbești despre alții. Pe lângă asta, trebuie să recunosc că voiam să aflu cum o privește Sebastian pe Suki Fine. — Îți cam place să bârfești, nu-i așa? zise și își dădu pe spate șuvița, trecându-și degetele prin păr ca să o facă să stea. Da, Belinda și Charles sunt împreună. Nu știu cât de serios este. Suki e cumva departe de lucrurile astea. O tonă de pețitori, dar nu cred că se înjosește să fie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ca tine? am spus. Dacă da, atunci am ratat multe. Acum era rândul lui să mă sărute din nou, dar, în schimb, doar a zâmbit și a spus: — Ne vedem vineri. M-am ridicat pe vârfuri și i-am dat șuvița pe spate. Părul lui era de culoarea bronzului și era fin ca satinul printre degetele mele. Pentru o secundă am meditat dacă să îi dau drumul său să-l trag înăuntru și să-mi fac de cap cu el, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mâncare delicioasă pentru propria mea delectare, degetele lui delicate desfăcând cu pricepere ceapa verde și tăind-o fin, concentrându-se cu capul aplecat într-o parte, cu cascada de păr ca bronzul alunecându-i pe frunte... —Pot să îți aranjez șuvița? am întrebat. Cred că ai mâinile murdare de ceapă. A, mi s-a părut că îl văd roșind ușor, da. Adică, hm, de ce nu? Mersi. M-am întins și i-am așezat părul, foarte lent. Era atât de moale, ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Lasă Poliția să-și facă treaba. Este ușor pentru tine să spui asta. Nu era sculptura ta, i-am atras atenția. Știi ceva mai mult și nu-mi spui? Ochii lui de un albastru-gri s-au uitat fix prin mine, șuvița desfăcându-i-se de o parte și de alta a frunții. Nu, nu știu, mi-a spus scurt. Era o impresionantă afișare a sincerității, ca să nu spun a șuviței. Dar de ce simțeam că pe parcursul acestei conversații nu numai eu spusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Ochii lui de un albastru-gri s-au uitat fix prin mine, șuvița desfăcându-i-se de o parte și de alta a frunții. Nu, nu știu, mi-a spus scurt. Era o impresionantă afișare a sincerității, ca să nu spun a șuviței. Dar de ce simțeam că pe parcursul acestei conversații nu numai eu spusesem minciuni? I-am răspuns cu aceeași privire. Păi, asta este, i-am zis. Punct. — Sper, mi-a răspuns. —Spune-mi, i-am zis, amintindu-mi ceva, James are prietenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
că nu. CÎnd i-am reamintit că mi-a promis să bem un pahar Împreună, tonul vocii i se schimbă: deveni mai prietenos și mai intim. Cred că nu prea avea el experiență În a Împărtăși secrete străinilor. Am privit șuvița groasă de păr de după urechea fetei. — Hai să ne Întîlnim la stația S, am continuat. În punctul pe care mi l-ai schițat ieri... În locul unde trebuia să te Întîlnești cu domnul Nemuro... Aș vrea să verific ceva... Îți convine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ar putea... — Cine e? M-am forțat să pun întrebarea, deși de fapt nu vreau să aud răspunsul. Pentru orice eventualitate. Nu și dacă e ce cred eu că ar putea fi. Nu ar trebui să spun. Wendy apucă o șuviță din părul ei castaniu și începe să se joace încet cu ea. — Nu o să spun nimănui, îi promit eu. Încep să amorțesc. Nu o să spui? Se uită cu încredere la mine. Dau din cap. Și mă pregătesc pentru vestea proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
readuce la realitate : Eu părăsesc chiar acum spitalul. Gata ! S-a terminat ! Mă simt cu mult mai bine ! Vin ai mei să mă ia de aici ! Dora o examinează. Părul lung, de un blond prea blond, iese într-o singură șuviță de sub bandajul larg care îi strânge fruntea și este de aproape aceeași culoare cu cea a chipului care trădează multă suferință. Înțelege bine că tânăra este dornică de conversație și, deși nu are chef de nimic, Dora întreabă : Ați stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și mă poreclește "hârțogar", dar asta este pasiunea vieții mele, după cum a lui este muzica. Dora îl analizează. Are o înfățișare complet diferită de a lui Dragoș. Este, sau mai curând pare să fi fost blond, căci acum doar o șuviță răsucită cu grijă pe chelie în forma unei cochilii de melc lasă să se vadă culoarea a ceea ce cândva au fost probabil pletele cu care se mândrea în tinerețe. Gura mică, străjuită de o mustăcioară blondă, tunsă scurt, îi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Pe urmă el amuți, își stinse țigara, o răsuci în scrumieră, își încrucișă brațele peste piept și, încet, licărul din privirea lui se stinse, deveni un albastru mat, opac, buza de jos țuguiată, împinsă înainte, parcă pecetluia o tăcere impusă, șuvițele blonzii, dese, învălmășite ca niște semne de întrebare deasupra creștetului, formau o coamă asemănătoare cu cea a leului. Femeia auzi cum pendula din hol măsoară invariabil trecerea secundelor, știa că nu-și mai poate asigura o ieșire cît de cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi acceptat niciodată să-și modifice cu ceva vreo opinie formulată odată pentru totdeauna, după niște tipare îngrozitor de rigide, a căror formulă o cunoșteau numai cei doi soți. Privirile lui grave, clar-albastre, secerau cu migală odaia. Dintre degetele îngălbenite, nemișcate, șuvița de fum mlădia spre tavan. Scrumul adunat la capătul țigării creștea în timp ce aceasta se consuma singură puțin câte puțin. Apoi scrumul se încovoie ușor și, în sfârșit, brațul bărbatului se întinse, la timp, către scrumiera plină. Mică, pitulată într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și cu mulți dinți lipsă, se studie în oglindă. Apa o înviorase, își frecase obrajii cu prosopul până se înroșiseră. Veni către ei pășind puțin cam nesigură, având o eleganță a mișcării desăvârșită. Își legase părul lung, drept, cu o șuviță din propriul păr, la spate. Vineri la ora șase avem meditație, Evelina. Da, vineri la șase, repetă ea. Ești o fetiță drăgălașă. Îi mai zise Alexe și-i bătu obrazul cu două degete maronii. Ia să vedem dacă știi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Pe urmă el amuți, își stinse țigara, o răsuci în scrumieră, își încrucișă brațele peste piept și, încet, licărul din privirea lui se stinse, deveni un albastru mat, opac, buza de jos țuguiată, împinsă înainte, parcă pecetluia o tăcere impusă, șuvițele blonzii, dese, învălmășite ca niște semne de întrebare deasupra creștetului, formau o coamă asemănătoare cu cea a leului. Femeia auzi cum pendula din hol măsoară invariabil trecerea secundelor, știa că nu-și mai poate asigura o ieșire cât de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fără să se bucure sau să se întristeze, nu simțea nici o chemare specială pentru el. Ovidiu își ridică în sfârșit pleoapele și o privi pentru câteva clipe. Apoi își înălță privirea către tavan. Cu mâna dreaptă își pieptăna absent o șuviță de păr. Poate are dreptate, mai știi? Zâmbi amuzat de parcă spusese o anecdotă. Ei, ce zici? Nu știu, îi răspunse iute Carmina, nu știu și continuă în gând: Niciodată nu am visat că o cerere în căsătorie poate lua o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce-o vor orienta către Ovidiu, neapărat către el. Înainte de a pleca au văzut câmpul și pădurea scăldate în lumina amiezii, de culoarea ruginii și a aurului. Fetița apărută parcă din senin lângă mașină le-a făcut cu mâna și șuvițele blonde s-au clătinat pe frunte. Să mai veniți oricând aveți voi chef, le strigase Fana, cu vocea ei cântată, plină de chemare și, înainte chiar de a ieși cu mașina din curte, Carmina se gândi, încurcată, la Sidonia, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]