1,715 matches
-
ienupăr. Merg așa nopți întregi, visez sau îmi vorbesc întruna. Ca în seara asta, da, și mă tem că v-am cam năucit, mulțumesc, sunteți prea amabil. Dar simt nevoia să vorbesc și, de cum deschid gura, frazele încep să curgă șuvoi. De altminteri, țara asta mă inspiră. Iubesc poporul ăsta mișunând pe străzi, înghesuit pe un petec de loc între case și apă, împresurat de cețuri, de pământuri înghețate, și marea fumegând ca un cazan de rufe puse la fiert. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
coș - câte puține - iar tu ai să învârți. Am încercat să învârt...Călugărul, însă, a pus piciorul pe un drug de lemn de alături și a apăsat pe el...Încet-încet, piatra râșniței a pornit să se învârtă singură, iar un șuvoi auriu de făină s-a slobozit într-un sac anume așezat. Am rămas descumpănit. Cu fața toată numai zâmbet, călugărul mă privea întrebător. „Ei, îți place morișca mea? Te-am păcălit. Asta-i, n-am ce-ți face.” Apoi, cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
fiecare, în zilele de mare aglomerație, nu ne puteam întoarce de pe o parte pe alta decât la comandă”. Și venitul din anchete, Ovidiu Papadima, vede că fereastra era oblonită, “cu scânduri pe care curgea aerul rece de-afară, ca un șuvoi. Foc nu se făcea niciodată”, deși era un “godin” din timpuri apuse. Papadima face remarca veridică, privind “memorialul durerii” în realizarea Luciei Hossu Longin: “fără să ne înfățișeze profunda realitate a închisorilor comuniste”. Textul lui Ovidiu Papadima e intitulat “Crăciun
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
apărea mereu în program. “Poetul era tinerețea însăși, o tinerețe luminoasă care fermeca prin bunătate și candoare”. Paralel cu unele date biografice, Papadima face remarci asupra unor volume originale publicate pe atunci dar și asupra traducerilor făcute de poetul Gyr: “șuvoiul liricii acestuia se revărsa impetuos și fermecător în mai toate revistele din țara noastră. M- am întâlnit cu poetul Radu Gyr în paginile revistei Glasul patriei, revistă destinată românilor refugiați în străinătate, în iluzia prostească a comuniștilor de a-i
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
în partea dreaptă a trupului și altul în cea stângă, ca niște cercei, prinși cu ceva invizibil, de trup,în realitate, agățate de mâini, aproape de coate, coșuri totdeauna încărcate cu flori deosebit de frumoase, proaspete, lăsând în urmă, pe unde trecea, șuvoaie de culori și parfumuri care întorceau capul tuturor celor cu care se întâlnea. Și, de asemenea, era nelipsit de la evenimente dintre cele mai plăcute, din viața oamenilor: botezuri, cumetrii, logodne, nunți, cununii, sfințiri, onomastice. De unde afla, toate astea, cumîi erau
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
automobil fără pereche pe lume. L-a pus într-un garaj, nu prea arătos, ca, nu cumva, să atragă atenția, vreunui cine știe cine. Și a început să stea,în mașina aia, ca un autentic nabab, ce i se părea că este. Șuvoiul banilor, din noile câștiguri, se îngroșa,în continuare. Din ăsta, Calistru Cășuneanu folosea, zilnic, atâta, cât,în mod normal, se impunea. Ce prisosea, lăsa într-un privilegiu de la CEC. Zilele, lunile, anii treceau. Cam prea repede, parcă, de la un timp
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
în caleașcă alături de ea. Poate, greșeala mea a fost că am forțat un ton vesel: "Doamnă castelană ― i-am zis, ca s-o amuz ― vă însoțesc oriunde vreți. Sunt la dispoziția dumneavoastră. Încotro doriți să pornim?" În șopron pătrundea un șuvoi de lumină, căci luna tocmai ajunsese în dreptul ferestrei. Nu-i deslușeam prea bine figura, însă mi-am dat seama că gluma mea căzuse rău. Când am vrut să-i prind mâna, și-a retras-o. "Lasă, altădată", a zis, cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care pătrundeau prin ferestrele Mercedesului, amestecîndu-se cu fumul de la tarabele vînzătoarelor de gogoși și băuturi răcoritoare. O Înghesuială nemaipomenit de pestriță de oameni de toate vîrstele și toate condițiile sociale, o Îmbulzeală disperată, ca atunci cînd se scufundă corabia, un șuvoi care se Îndrepta spre Arenă și Julius privea Înspăimîntat, scoțîndu-și capul urecheat pe fereastră și trăgîndu-l Îndată Înapoi, fiindcă un negrișor de vreo cincisprezece ani vira capul pe fereastră gata-gata să ajungă pînă la Susan și scuipa Înăuntrul Mercedesului un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o lăsase într-un vas acoperit deasupra cuptorului, când era în clasa a cincea, pentru un concurs pe teme științifice, după care uitase de ea. —O să-ți pregătim o baie ca lumea, cu spumă, când ajungi acasă. Îi povesti despre șuvoiul de vizitatori de la patul vecinului său de salon aflat în comă: femei în rochii cu șorț; bărbați în cămăși albe și pantaloni negri, ca mormonii misionari din anii 1960. El îi primea toate poveștile împietrit, cu toți mușchii feței încremeniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca pe vremuri. Mark zăcea nemișcat, privind fix. Karin izbucni: — Voi îl vedeți într-o formă mai bună decât a fost de când... Ne-am interesat, insistă Duane. Își scărpină mușchii tatuați. Ne-am ținut la curent. Dinspre pat țâșni un șuvoi de foneme. Brațele lui Mark ieșiseră afară ca șerpii. Gura lui făcu Ah... ah, kee-kee-kee. Îl tulburați, spuse Karin. N-are voie să se agite. Voia să-i dea afară, dar activitatea lui Mark o stârnise. —Glumești? Rupp trase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
el însuși să fie aici tot timpul. Doar că el nu știe asta, când acel ceva de care se agață mintea lui apare și dispare. Îi vin idei sau dă el peste ele. Mereu un joc, cu puncte care vin șuvoi pe măsură ce pozițiile se schimbă. Înconjurat de oameni - mări de oameni - mulțimea ca un gând uriaș, schimbător. Niciodată nu s-a cunoscut pe sine. Fiecare om, o replică separată într-o piesă atât de mare și de lentă, că nimeni n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o după-amiază, spuse „pui, pui, pui, pui“ timp de aproape o oră. În urechile ei suna ca o simfonie. În timp ce-l ridica pentru a-l scoate la plimbare, Karin spusese „Hai, Mark, hai să-ți leg șireturile“. Asta declanșă un șuvoi de „leg șireturi, bleg, leg și resturi“. O ținu așa până când și ea începu să-și simtă creierul bolnav. Dar era în extaz: în timpul repetițiilor hipnotice, i se păru că aude „leg și retur“. După câteva meandre, veni cu: „Șireato
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
voise s-o atace. Își repetă asta tot drumul spre Farview. Dar deja nu mai credea nimic din ceea ce-și spunea singură. Toate speranțele care o ajutaseră să meargă mai departe săptămâni de-a rândul se dizolvaseră în acest șuvoi de obscenități batjocoritoare. Găsi drumul spre Homestar prin bezna totală. Înăuntru, se duse glonț la telefon și formă numărul lui Robert Karsh. Evoluția ei constantă, de ani întregi, către autosuficiență era gata să depună iar armele. Răspunse fetița. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mark să se descurce cu nasturii, iar Mark scuipase cuvintele, ca un oracol: În craniul meu sunt unde magnetice. Își acoperi fața cu ambii pumni, văzând ceea ce era, acum că putea să-i dea un nume. Frazele începuseră să curgă șuvoi din el, rupând zăgazul. A doua zi, seara, conversa deja - încet, confuz, dar inteligibil. —De ce e așa de ciudată camera asta? Asta nu-i mâncare de care mănânc eu. Locul ăsta e ca un spital. De opt ori pe oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
islamiști. Nu au cum să nu aparțină unei țări străine. Islamiști? Credeam că se numesc musulmani. Greșesc dacă le spun musulmani? Mă rog, „greșești“. A greși e un termen relativ. Nimeni n-o să-ți spună că „greșești“ per se... Un șuvoi de prosteli incredibil de fără noimă, așa cum numai Cain Man poate da din el. Și Rupp arată și vorbește normal, dar se întâmplă ceva aiurea cu cronometrul lui. Tommy Rupp n-o dă niciodată în bălării. Omul care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și Moș Crăciun - și-l salutau de parcă ar fi fost un bunic inofensiv. Bărbatul dărâmat se apropie, netezindu-și vesta slinoasă, bâțâindu-se și trăncănind. Weber era prea intrigat de ticurile lui faciale ca să-i întoarcă spatele. Dădu drumul unui șuvoi confuz de cuvinte. Hei, salutare. Ce mișto că ne-am întâlnit iar. Mai ții minte mica noastră călătorie în vest - numai noi trei? Expediția aia revelatoare? Ascultă, mă ajuți și pe mine cu o chestie? Nu, azi nu vreau bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
deplaseze, de frică să nu strivească victima. Au fost nevoiți să aștepte ajutoare și să se uite cum poliția făcea fotografii. Weber cercetă una dintre fotografii. —Invers, spuse Hayes. Weber întoarse poza. Un Mark Schluter pletos, făcut covrig, cu un șuvoi lucios de sânge prelingându-i-se pe față prin gulerul deschis. Stătea cu capul plecat, lipit de tavanul cabinei, într-o rugăciune răsturnată. Când sosiseră pompierii, fuseseră nevoiți să taie un stâlp de susținere cu o lampă cu acetilenă. Weber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în picioare, tăind aerul cu ambele mâini. —Mark, ți-am zis de o sută de ori tot ce știu despre asta. Dar el nu se lăsă până când Karin nu se așeză și-și fixă capetele firelor pe degete. Urmă un șuvoi de întrebări. Cine l-a scris? Cine l-a găsit? Ce înseamnă? Ce-ar trebui să fac eu cu el? Ea răspundea fiecărei acuzații în parte cu nerăbdare crescândă. — Nu se întâmplă nimic, strigă Mark. Asta înseamnă că spune adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sinaptice, singura iluzie era convingerea că aceste două domenii vor rămâne distincte mult timp de-acum încolo. Pe vremea când era la Dayton Chaminade High, Weber își începuse viața intelectuală ca freudian convins - creierul văzut ca o conductă hidraulică pentru șuvoiul spectaculos al minții - orice numai să-i încurce pe profesorii săi preoți. În facultate căpătase obiceiul să-i persecute pe freudieni, deși încercase să evite cele mai grosolane excese behavioriste. Când izbucnise contrarevoluția cognitivistă, partea lui activ-condiționată opusese rezistență, insistând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu mai știe cine altcineva să fie. Presupun că o să trebuiască să am grijă de tine, nu-i așa, fetițo? Dacă nu eu, cine s-o facă? Când toți patru intrară în casă, Mark începuse deja să dea drumul unui șuvoi poruncitor de comenzi pentru câinele extaziat. —Deci cum dracu’ ar trebui să te botez eu? Ha? Cum să-ți zic? Ce zici de Blackie-doi? Ființa primitivă lătră extaziată. Îi vor pielea lui Mark Schluter: măcar atâta lucru e evident. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o reprezentație cu Il ritorno d’Ulisse in patria, a lui Monteverdi. — Pe bune? o întrebase el. —Vorbești serios? Ador opera renascentistă. Știi asta. N-o întrebă de când o adoră. Nu-și permitea să afle răspunsul. O cerceta acum, în șuvoiul mulțimii. Pe lumină potrivită, de la distanță, putea trece drept o turistă japoneză. O vacanță în țara asta, locul ei preferat din lume, o întinerea cu zeci de ani. Arăta la fel ca înainte de căsătorie, fata pentru care, acum un milion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
uscat, al mulțimilor o făcea pe Sylvie chiar și mai fericită. Se întoarse și-i zâmbi, puțin jenată de modul în care amușinase vitrina. El îi răspunse la zâmbet cât de bine putu, incapabil să se apropie de ea prin șuvoiul de turiști de pe vechiul pod. Amorul ochii-i de i-ar lua, s-ar lecui de orbire. Cronica din Times apăruse chiar înainte de plecarea lor din State. O citise la micul dejun, în timp ce Sylvie trăgea de el ca să plece la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vâna în haită. Nu suporta să-și citească discursurile. De obicei dezvolta niște notițe, dând reprezentații fluente, efervescente. Dar în seara aceea, când se abătu de la însemnări, îl apucă vertijul. Era cățărat pe o stâncă înaltă, peste care se revărsau șuvoaie de apă. Până la urmă ce era acrofobia, dacă nu dorința, pe jumătate conștientă, de a sări? Rămase aproape de cuvintele tipărite, dar din cauza reflectoarelor ațintite asupra lui și a ochilor care-i jucau feste, pierdea întruna șirul. În timp ce citea cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ceva puțin mai...? Daniel zâmbi. —Mersi. Nu-i nevoie. O urmări cu privirea pe chelneriță în timp ce se îndepărta. Când veni picolița să le umple paharele cu apă, Daniel spuse scuze în loc de mulțumesc. Un mare zăgaz de umilință se rupse și șuvoaie străvechi se prăvăliră peste Karin. Șira spinării i se făcu salcie. Pumnii îi stăteau în poală ca niște pietre. De care-ți place mai mult? întrebă ea. —De care ce? Știi tu. De picoliță sau de chelneriță? El îi zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
totală. Cred că Ghidul vrea să fac chestia asta. Ea ridica paharele curate din scurgător, ștergându-le încet și punându-le în locuri total aiurea. —Mi-ai spune dacă s-ar întâmpla ceva cu tine, nu-i așa? El opri șuvoiul de apă fierbinte. Să se întâmple? Ce vrei să spui? Ce s-ar mai putea întâmpla în viața asta? —Orice... Orice schimbări majore. Dacă ceva te-ar, știi tu, dacă te-ar tulbura rău? Pe tine sau pe Celebrul Gerald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]