1,978 matches
-
cheamă la revenirea la respectarea „legalității socialiste” și la condamnarea unei părți a moștenirii staliniste. „Raportul secret” are în primul rând obiective interne din URSS: să asigure PCUS și populația că teroarea de masă a luat sfârșit; să desemneze un țap ispășitor care să-i exonereze pe ceilalți conducători de responsabilitățile lor dintre anii 1930-1950; să impună de fapt o amnezie și o amnistie a crimelor din perioada stalinistă; să privilegieze figura mitică a lui Lenin pentru a instaura un nou
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și a democrațiilor populare*; pe de altă parte, lagărul comunist, al păcii și al socialismului, condus de URSS, în jurul căreia trebuie să se constituie un „front de luptă”. Atacate de Jdanov și de comuniștii iugoslavi, PCF și PCI servesc drept țapi ispășitori, acuzate de a se fi comportat ca niște „partide de guvernământ” după ce au fost izgonite din coalițiile respective. în mod indirect, sunt vizați și polonezii, cehii și bulgarii, care evocaseră eventualitatea căilor naționale și a specificității socialismului. Kominformul își
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fel încât acest gen de nenorocire să nu se mai întâmple. și în 1930, „procesul menșevicilor”, „procesul partidului țărănesc”, „procesul consiliului suprem al economiei” și „procesul partidului industrial” se desfășoară fără incidente, desemnând întru vindictă publică - după vechiul principiu al țapului ispășitor - categorii întregi de „sabotori”, cu, pe deasupra, zeci de împușcați. Asasinarea lui Kirov, conducătorul Leningradului, la 1 decembrie 1934, îi permite lui Stalin să extindă procesele de la societate la PCUS*. O lege reduce la zece zile instrumentarea în caz de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
simpatia pe care o inspiră); specialistul social (cu valori crescute la simpatia inspirată, dar scăzute la ceilalți doi factori); deviantul supraactiv (cu valori crescute la activitate și scăzute la competența în sarcină și la simpatia inspirată celorlalți); deviantul subactiv sau țapul ispășitor (cu valori scăzute la toate cele trei dimensiuni). Fără a o afirma direct, din cercetările lui Bales se degajă faptul că noul factor introdus de el se referă la o serie de însușiri personale ale liderului (originalitate în idei
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
liderilor sau a altor membri, la celălalt pol; - instalarea dependenței față de lider a subordonaților (dovada reprezentând‑o inactivitatea membrilor grupurilor în absența liderilor); - amplificarea manifestărilor de iritabilitate și agresivitate la adresa colegilor de grup (apariția tensiunilor interpersonale și a fenomenului de „țap ispășitor”); - apariția tendinței de dezagregare a grupului. # Efectele practicării stilului de conducere democratic sunt: # - favorizarea dezvoltării libertății și aptitudinilor membrilor grupului; - stimularea interdependenței subordonaților; - generarea interacțiunilor sociale amicale între subordonați, între ei și lider; raporturile dintre subordonați și lideri sunt
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
acest caz orice metamorfoză a dragostei este posibilă, indiferent dacă este vorba de sexe opuse sau de același sex, de la dragostea de scurtă durată până la divinizare - cu cultul personalității șefilor, de la dragostea platonică până la respect - dragoste la distanță); 5. șeful țap ispășitor și subordonatul căutând să‑și descarce furia și agresivitatea (relație stranie în care șeful își acceptă rolul); 6. șeful care face totul singur și subordonații care nu știu cum să depășească dificultățile sarcinilor de muncă (șeful se substituie total subordonaților săi
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mai facil atunci când există o polarizare, omogenitate crescută a atitudinilor și opiniilor membrilor. Ele devin însă rapid sensibile la tendințele dispersionale atitudinale, manifestând presiuni coercitive, fapt ce face ca individul în cauză să se conformeze sau să se autoexcludă, devenind „țap ispășitor”. Autoexcluderea mai ales sub aspect psihologic este rezultatul încălcării normelor de grup, în special a celor informale. În acest sens, mobbing-ul apare cel mai frecvent ca o rupere a echilibrului emoțional al grupului. Și cum reechilibrarea este o atribuție
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
adesea conceptele de deplasare și de proiecție, de refulare și de reapariție a tendințelor refulate. De unde recurgerea, spre exemplu, la modelul „frustrare ă agresivitate” (Dollard et alii, 1939; Banton, 1983, pp. 82-83), echivalent cu o reformulare a modelului popular al „țapului ispășitor”, sau la cel al „personalității autoritare (Adorno et alii, 1950)”. Se presupune astfel, În orice caz, că baza reală a prejudecăților rasiale nu este constituită pur și simplu de ignoranța subiectului cu privire la „cel exterior grupului”, pe care Îl respinge
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
provin dintr-o primă modelare prin educație și sunt roadele unei socializări compuse din reprimare și frustrare. Este de-ajuns apoi să presupunem inevitabilele reapariții ale tendințelor refulate și să descriem deplasările și proiecțiile pulsiunilor sau afectelor refulate asupra unor țapi ispășitori. Regăsim astfel modelul „frustrare ă agresivitate”. Pe scurt, rasismul este o problemă de patologie individuală pe fondul unei socializări autoritare și represive. Rasistul este un individ bolnav. Rasiștii sunt astfel priviți ca niște subiecți atinși de o patologie, tratați
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
discriminare nu sunt de neglijat. Pentru anumite etnii, umanitatea Încetează să mai existe la marginea satului sau la frontierele grupului lingvistic propriu. Stigmatizarea atinge toți ereticii, străinii sau barbarii. În societatea niponă, cei din casta Burakumin au fost multă vreme țapii ispășitori ai tuturor relelor. Obligați să trăiască În ghetouri sordide, le erau permise doar căsătoriile endogame. Franța secolului al XVI-lea le rezerva o soartă cam la fel de fericită marginalilor săi. Gușații și ologii, asimilați cu leproșii, erau obligați să poarte
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În genocid, așa cum s-a Întâmplat În Amazonia, În perioada acaparării pământurilor care aparținuseră inițial indienilor. În Tasmania, ultimul băștinaș a fost ucis la sfârșitul secolului al XIX-lea. Etnocentrismul celor aflați În poziție dominantă duce uneori la eliminarea unor țapi ispășitori din rândul dominaților, care pot răspunde prin violențe ce justifică mai apoi acțiunile de tip etnocid Împotriva lor (cazul kurzilor În Orientul Mijlociu). C. R. & CLASTRES Pierre (1974), La Société contre l’Etat, Paris, Minuit. CONDOMINAS Georges (1965), L’Exotique est
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
astfel deț individ ș...ț poate să-și construiască o imagine despre lume În care doar ceilalți au dorințe perverse care pun În pericol decența, fără a recunoaște vreodată șcă elț ar putea avea aceleași dorințe” (Billig, 1984, p. 460). Țapul ispășitor este astfel un receptacul și un spațiu de proiecție „util din punct de vedere social”, favorizând eliminarea bilei autoritariste a acestui tip de individ, neliniștit În fața diversității lumii și a diferențierilor pe care aceasta le generează la nivelul categorisirilor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Force des faibles, Paris, Larousse. HENNEBELLE Guy (coordonator) (1992), Le Tribalisme planétaire, dosar tematic al revistei Panoramiques, nr. 5, trimestrul al treilea. RIVIERE Claude (2000), Anthropologie politique, Paris, Armand Colin. Φ Conflict, ETNICITATE, PARTICULARISME/UNIVERSALISM, STRĂIN, Trib, VIOLENȚĂ Țtc "Ț" Țap ispășitortc "Țap ispășitor" Φ ATRIBUIRE (teoriileî), PREJUDECATĂ, VIOLENȚĂ, XENOFOBIE Ținuttc "Ținut" Comunități de comune, comunități de aglomerări, „ținuturi” cu nume motivate și construite pornind de la un element de relief, uneori derivate din toponimul unui oraș sau al unui târg: Alpes
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
faibles, Paris, Larousse. HENNEBELLE Guy (coordonator) (1992), Le Tribalisme planétaire, dosar tematic al revistei Panoramiques, nr. 5, trimestrul al treilea. RIVIERE Claude (2000), Anthropologie politique, Paris, Armand Colin. Φ Conflict, ETNICITATE, PARTICULARISME/UNIVERSALISM, STRĂIN, Trib, VIOLENȚĂ Țtc "Ț" Țap ispășitortc "Țap ispășitor" Φ ATRIBUIRE (teoriileî), PREJUDECATĂ, VIOLENȚĂ, XENOFOBIE Ținuttc "Ținut" Comunități de comune, comunități de aglomerări, „ținuturi” cu nume motivate și construite pornind de la un element de relief, uneori derivate din toponimul unui oraș sau al unui târg: Alpes mancelles 1
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
viață. Un Llosa atipic Romanul Rătăcirile fetei nesăbuite este condamnat la planul secund prin dimensiuni și prin ambiții minore, dar și prin prejudecățile noastre că Llosa ar fi reprezentat mai ales de megaproiecte narative precum Conversație la Catedrala sau Sărbătoarea țapului. Însă el este tulburător prin laconism, vocea naratorială cinic-romantică a unui personaj resemnat și condamnat să gândească precum un Charles flaubertian (probabil mai corectă ar fi fost afirmația „charles c’est moi“, în cazul lui Flaubert, dar asta-i altă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
viață. Un Llosa atipic Romanul Rătăcirile fetei nesăbuite este condamnat la planul secund prin dimensiuni și prin ambiții minore, dar și prin prejudecățile noastre că Llosa ar fi reprezentat mai ales de megaproiecte narative precum Conversație la Catedrala sau Sărbătoarea țapului. Însă el este tulburător prin laconism, vocea naratorială cinic-romantică a unui personaj resemnat și condamnat să gândească precum un Charles flaubertian (probabil mai corectă ar fi fost afirmația „charles c’est moi“, în cazul lui Flaubert, dar asta-i altă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
a creștinilor este o istorie, și nu o expunere de doctrine"14. Singularitatea și caracterul definitiv al Întrupării sunt afirmate categoric de Sfântul Pavel. Hristos, scrie apostolul, "a intrat odată pentru totdeauna (hapax) în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu însuși sângele Său, și a dobândit o veșnică răscumpărare" (Evrei 9, 12). 4.2. Revelația ca istorie. Taina Întrupării ca revelare proleptică a sfârșitului lumii la Wolfhart Pannenberg Ofensiva criticismului istoric, la sfârșitul secolului al
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
vocati, pauci elenchi (mulți chemați, puțini aleși). Multe i se pot reproșa poporului lui Israel, de la vițelul de aur la venalitatea cămătăriei și deportarea palestinienilor, dar putem spune că a plătit cu vârf și îndesat pentru păcatele sale, ca un țap ispășitor. Lumea urăște în ei vocația, misiunea, mesianismul lor suprafiresc. A-l acuza pe Israel pentru puținătatea credinței ar fi ca și cum l-ai culpabiliza pe Adam pentru neascultarea poruncii divine, uitând că, după Hristos, vina nu este decât a noastră
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
trecutul lui. În cele din urmă, Păunescu s-a ridicat și a plecat, interzicându-ne să folosim interviul. După plecarea lui, o parte din echipa română mi-a reproșat că am vrut să îl transform pe Adrian Păunescu într-un țap ispășitor, dând la o parte rolul lui pozitiv din anii ‘70, meritele Cenaclului Flacăra etc. După atâția ani, găsesc argumentul acesta fals: filmul nu era un proces al respectivului domn, ci povestea felului în care a fost construit cultul personalității
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
A doua schimbare la față (p. 29). Când românii au tras câteva semnale de alarmă în acest sens, cu decenii în urmă, situația dovedindu-se a fi generală și străveche, li s-au aplicat epitete denigratoare, în ticăloasa tradiție a "țapului ispășitor". În clipa de față, Europa și-a pierdut răbdarea, cum dovedesc numeroase scrieri recente, pentru că se vede invadată de valuri de migratori africani și asiatici, chiar și de "țiganii de români". Se pare că legea formulată de Leo Frobenius
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
adevăr) decât legionarismul și patriotismul antonescian "mânjit" de un intolerabil "antisemitism" extras din oarba furie nazistă împotriva poporului ales. Confuzie anume speculată, între patriotismul real și "patriotismul socialist" al "epocii de aur". Și pentru cele mai multe din aceste "capete de acuzare" țap ispășitor iese Eminescu și mitul lui "exagerat până la saturație". Cu mult calm analitic și tact critic imbatabil, în cele două cărți, mai sus numite, Transmodernismul și A doua schimbare la față, Theodor Codreanu reușește, nu să-și anihileze adversarii pseudoculturali
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-a oară faptul că, nu e vinovat că nu ne-am împotrivit rușilor, el ar fi vrut acest lucru, dar toți ostașii basarabeni au fugit acasă și regimentul nu rămăsese decât cu circa 200 de oameni. Colonelul Burducea a fost țap ispășitor, a fost trecut la pensie. Se făcea astfel o mare nedreptate unui om așa de bun, de cinstit și corect care a pornit de la „copil de trupă” până la colonel”. În legătură cu cele de mai sus desprindem și următoarele clarificări făcute
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
de un om abil, care să nu provoace dificultăți statului. [...] Pentru aceasta trebuie să facă cineva un plan de lucru”. Cererea lui Lucrețiu Pătrășcanu de a fi eliberat din lagăr și să i se permită un domiciliu obligatoriu la Poiana Țapului a fost discutată în Consiliul de Cabinet din 8 februarie 1941 și s-a rezolvat favorabil. În prima zi a lunii noiembrie 1941, Prefectura Poliției Capitalei a arestat 15 membri de partid (nouă români și șase evrei) împreună cu probe indubitabile
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
și ajutorului pe care dl. general Picki Vasiliu o dă jidovilor. Se pare că, încă din noiembrie 1943, generalul întreținea legături cu Lucrețiu Pătrășcanu, dar, în mai 1944, D.P.S. a primit ordin să „închidă ochii” asupra deplasărilor făcute între Poiana Țapului (domiciliul obligatoriu al lui Pătrășcanu) și București. Tot în primăvara anului 1944, acesta a asigurat întâlnirea A. C. G. de Chastelain - Iuliu Maniu în pădurea Andronache, primul fiind adus de generalul Tobescu, iar al doilea chiar de comandantul Jandarmeriei. În data
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
să se cunoască nici atunci, ce ajungi determinat de împrejurări e nimic față de ce ajungi rupt de ele, solipsism din lipsă de încredere în ce-ți asumi, se cere violența în manifestările verbale și gestuale, o fac pentru ceilalți, tragoi, țap ispășitor, închise într-o sală de așteptare sînt alcătuirile minții și nu ies vreodată călătorii, ci au format ceva ca o pată de sînge pe pardoseală, a lui Nichita Stănescu, nimic altceva decît o pată de sînge care vorbește! pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]