475,786 matches
-
cei mai mulți ani ai unei vieți care, din păcate este prea scurtă, față de ce ne-am propus să realizăm fiecare. Am venit cu multă Încredere În Canada visurilor mele, crezând că voi fi martorul unui miracol de basm. Am sosit În Țara Binelui, cu gândul că unicul meu fiu va avea un alt viitor, alte posibilități, o viață decentă, fără griji. Impactul a fost dur. D e c e p ț i a , i m e n s ă . Consternarea, apocaliptică. Am
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
dărnicie. M-am pălmuit singur și am Întrebat: Oare de ce am mai plecat? Șomaj și uși Închise găseam și acasă, În eterna și frumoasa mea Românie. Toate aceste dezamăgiri mă determină să plănuiesc declanșarea procedurilor pentru revenirea la matcă, În țara de baștină, unde mă așteptă mormintele sfinte ale strămoșilor mei, enigmatici și cuminți. Din păcate, constat că circul ideologic și doctrinar de acolo se lărgește permanent, face inundații. Criza economică este accentuată de crizele politice și morale, care se țin
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
Cei care se recomandau vlăguiții galeriilor, nu și-au exprimat nemulțumiri salariale. Ei și-au Îndeplinit cu cinste misiunea de a-i bate pe adversarii noilor autorități. Pe străzile Bucureștiului, formațiunile de ciomăgari scandau din toate piepturile: Iliescu, nu uita, țara te va apăra. Reprezentanții primitivismului Întârziat nu știau că spațiul românesc urma să fie vândut discret, la kilogram și la metru. Atât solul, cât și zăcămintele subterane, dar mai ales bucăți din Marea Neagră. La mitingurile constante,aservite noilor guvernanți, se
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
Întârziat nu știau că spațiul românesc urma să fie vândut discret, la kilogram și la metru. Atât solul, cât și zăcămintele subterane, dar mai ales bucăți din Marea Neagră. La mitingurile constante,aservite noilor guvernanți, se auzea sloganul: Nu ne vindem țara! De fiecae dată, participanții uitau să adauge precizarea esențialăFără comision, adică două cuvinte edificatoare, care s-au materializat ulterior printr-o corupție contagioasă, În subterfugiul majorității privatizărilor. Codul Penal i-a ocolit de fiecare dată pe aleși. Carantina imunităților a
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
Nu dă nimeni explicația situației care se extinde În mod incredibil, favorizând ca lipicioasa corupție să se extindă În interiorul unor instituții care au menirea să o elimine. Multe lefuri imense nu se justifică, legile speciale, destinate unor favorizați, au dus țara În prag de colaps. Vreau să mă Întorc În eterna și fascinanta Românie, dar Îmi este frică. După ce s-a furat aproape tot, au Început să se dea lovituri și asupra depozitelor de armament. Prin cineva de-al casei, evident
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
este În mare pericol. Tot ce mergea prost, merge și mai prost. Parcă suntem mereu sub presiunea unui blestem, care revine mereu, sub forma unor curbe de sacrificiu, care afectează generațiile prezente și, implicit pe cele viitoare. În istoria recentă, țara a avut doi mari conducători, care s-au remarcat prin multe realizări, deși erau diferiți ca gândire, pregătire și al anturajului din care proveneau. Este vorba de Ion Antonescu și Nicolae Ceaușescu. Primul, moștenind o țară bolnavă, a deranjat cumplit
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
viitoare. În istoria recentă, țara a avut doi mari conducători, care s-au remarcat prin multe realizări, deși erau diferiți ca gândire, pregătire și al anturajului din care proveneau. Este vorba de Ion Antonescu și Nicolae Ceaușescu. Primul, moștenind o țară bolnavă, a deranjat cumplit când a luat măsuri ferme să o refacă din temelii, prin filtrarea toxinelor, ce puneau În mare pericol societatea românească aflată În debandadă. Cu arma În mână a căutat inutil să recupereze teritoriile pierdute. Deși a
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
că aceste arestări au fost făcute cu încuviințare de la Cotroceni, dar nici nu-mi vine să cred că Păvălache și Dinculescu, un bărbat și o femeie, au fost arestați în numele totalei independențe și secretoșenii a Parchetului Anticorupție. La noi în țară, independența e bine privită doar atîta timp cît e ianctivă sau își face de lucru de florile mărului. Cînd ea începe să se ia în serios, automat apar întrebări de genul "Pentru cine lucrează acești așa-ziși independenți?" sau "Asistăm
Misterele anticorupției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14638_a_15963]
-
a ne retrage în deșert n-aveam! Chestiunea deșertului s-a rezolvat de la sine. Patruzeci și cinci de ani de comunism, plus doisprezece de deșuchere politică, ne-au transformat într-unul dintre cele mai docile popoare ale planetei. Poate câteva țări fundamentaliste arabe să ne întreacă în entuziasmul sinucigaș al exultării valorilor sărăciei. Oricâte legi aberante ar trece prin Parlament, românul de rând rămâne impasibil, văzându-și de ceea ce știe el mai bine: puiul de somn în orele de lucru, țoiul
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
tihna cu astfel de inutile probleme, de vină sunt cei vreo zece-douăzeci de oameni vital implicați în procesul de curățire morală a societății. Aveți impresia că după emisiunea lui Tucă, în care s-au confruntat două din remarcabilele inteligențe ale țării, Andrei Pleșu și H.-R. Patapievici, cu doi obscuri reprezentanți ai Parlamentului și SRI-ului, foarte mulți români chiar pricep de ce trebuie spus adevărul? Cred, dimpotrivă, că au înțeles altceva: că adevărul poate să nu fie spus. Și că există
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
chiar nu știu de ce. S-o fi produs și acolo fenomenul îmburghezirii liderilor? N-o mai fi de demnitatea ilustrelor persoane de la vârf să intre în astfel de controverse? Or fi obosit? S-or fi plictisit? Or fi plecat din țară? Sau - după cum se bârfește - unora dintre ele li s-ar fi arătat niscaiva dosare rău mirositoare? Prin urmare, ceea ce se întâmplă în interiorul CNSAS-ului nu ține neapărat de ticăloșia specifică unui grup restrâns de oameni. Ci de reflexul unei mentalități
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
la scară mare. Duplicitarismul, pe de o parte, legăturile inavuabile fie cu Securitatea, fie cu forțele politice sprijinite de supraviețuitorii Securității, pe de alta, au ajuns să reducă aproape de zero eficiența instituției în fruntea căreia tronează dom' Onișoru. însă în țara "românului care se mulțumește cu puțin" idealul îl reprezintă, să nu uităm, nimicul. Un nimic plin de țâfnă. Nu pot decât să admir calmul și înțelepciunea cu care oameni altminteri nu lipsiți de temperament (Mircea Dinescu, Andrei Pleșu, H.-R
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
pe vremuri Roman Jakobson, nihil linguistici me alienum puto. Cu atît mai mult cu cît, în perioada post-decembrie 1989, despre ortografie și despre schimbarea ei s-a tot scris - deși, cum am mai spus-o, era mai necesar a schimba țara și mentalitatea, nu ortografia! Dar în 1990-1991, ortografia noastră "cea nouă" a fost adoptată. Scrierea "cu â din a" și formele sunt(em, eți) au fost adoptate, regulile ortografice din 1953 - ulterior, în 1965, modificate - au fost, cu democratică furie
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
mare însemnătate cultural-națională - după cum se știe. Atunci cînd Ardelenii au trecut în Moldo-Valahia, propagînd ideile latinității daco-romane, "luptele" cu ortografia chirilică s-au manifestat în alt fel, mai temperat. I. Heliade Rădulescu, deschizătorul de largi perspective culturale pentru Românii din Țara Românească, trebuie bine înțeles. Heliade și-a început acțiunile filologice prin simplificarea alfabetului chirilic românesc și introducînd parcimonios unele litere latine (astfel ia naștere "alfabetul de tranziție"). În Gramatica românească din 1928 (a se consulta ediția excelentă a Valeriei Guțu
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
a secolului al XIX-lea, București, 1904, p. 97-121). Unii dintre ei erau din Transilvania, precum I. Budai-Deleanu, Vasile Aron, Ion Barac, alții din Moldova (Alecu Russo, C. Negruzzi, V. Alecsandri), alții, în fine (Anton Pann, B. P. Mumuleanu) din Țara Românească. Nici aceștia nu reprezentau cîtuși de puțin o atitudine "politică" anti-latinistă (de fapt, cei din Transilvania, mai ales I. Budai-Deleanu, erau profund implicați în ideologia latinizant-istorică a Școalei Ardelene) ci o atitudine de scriitor, literat, dornic de a fi
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
rezistență împotriva tendințelor de nerespectare a majorității etnice românești, dacă nu de deznaționalizare. În Transilvania - ca și, mai tîrziu, în Basarabia - scrierea limbii române devenea o problemă politică, de afirmare națională: latinitatea era o emblemă a priorității istorice pe pămîntul țării. Atunci cînd Sextil Pușcariu, în 1931-1932, a primit din partea Academiei Române sarcina de a revizui normele ortografice ale limbii române, nu a ezitat de a aplica preceptele transilvane latinizante: între acestea, scrierea fonemului /î/ cu â, dar și cu î (în
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
sarcina de a anihila independența individului, a grupului, și de a-i secătui astfel definitiv viitorul? Un exemplu concret al acestui mecanism îl găsim într-unul din fenomenele cele mai alarmante din ultimii treizeci de ani: creșterea excesivă, în toate țările, a forțelor de poliție. Aceasta a fost fatalmente determinată de creșterea socială. Oricât ne-am fi obișnuit, spiritul nostru nu trebuie totuși să-și piardă teribilul caracter paradoxal, faptul că populația dintr-o mare urbe de azi are nevoie să
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
alegeri poporul român a votat într-o majoritate covârșitoare tocmai lupii numiți paznici la stână e o axiomă. Aruncați o privire în CV-urile oamenilor forte ai regimului și vă veți convinge de această banalitate. Studiați biografiile marilor bogătași ai țării (dacă obțineți acces la dosarele aflate până de curând la Camerele de Comerț și Industrie!), și dacă tot n-ați înțeles despre ce e vorba, înseamnă că vorbim limbi diferite și așteptăm traducerea d-lui Pruteanu. Când lucrurile sunt, totuși
Arcadia cenușie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14641_a_15966]
-
a-i așeza în față o oglindă. Adevărul, sistematic bagatelizat când a fost vorba de industrie, de economie, de proprietate, este astăzi refuzat și când e vorba de cauza-cauzelor: ne aflăm pe ultimul loc în Europa - adică la nivelul unei țări africane ceva mai norocoase -pentru că nu ne interesează cine și de ce și-a bătut joc de viața noastră. ÎN respingerea adevărului intră, desigur, multe componente: o vină difuză, dar și un regret neconștientizat, incapacitatea de a privi realitatea în
Arcadia cenușie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14641_a_15966]
-
Cu glasul retras în cercurile ce marchează anii, cu pleoapele fremătând a frunze, Anton nu mai vedea în fiecare mișcare o luptă, o urmărire, ci numai siguranță și împăcare, un drept la speranță, izbânda noii îndeletniciri". Cu toată lumea pestriță de țară sau târg apus de provincie, limbajul lui Marius Tupan nu abundă în regionalisme ori arhaisme de culoare locală. Narațiunile sale sunt mai degrabă limpezi și molcome, relatări de orășean nostalgic și nu de Pațanghel pasionat. Tehnic simple, prozele lui Marius
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
eu și Constantinescu am fost niște aparențe. Și asta într-un dublu sens. Primul e acela că amîndoi am apărut și am dispărut pe această scenă asemenea unor aparențe evanescente. Al doilea sens e că aparent am făcut mult pentru țară, în realitate am făcut mult mai puțin față de cît am fi putut face dacă, pe de o parte, Structurile nu și-ar fi păstrat vigoarea și, pe de altă parte, dacă eu și Constantinescu am fi putut să colaborăm așa cum
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
a romanului european, din Antichitate pînă în secolul al XX-lea. Dintre principalele sale cărți, au fost traduse în românește Lumi ficționale (Minerva, 1992), Mirajul lingvistic (Univers, 1993), și Arta îndepărtării (Nemira, 1999). Cunoscut în ultimii ani și publicului din țara sa natală, Toma Pavel a început să influențeze benefic gîndirea literară românească, mai ales pe cea a tinerelor generații. Prin prestigiul intelectual solid de care se bucură în rîndul specialiștilor din lumea academică internațională, precum și al unui public tot mai
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
scurt, erau ascultători activi. în ce privește publicul francez sau american în general, mi-e însă greu să judec. în profesia mea, am cunoscut mai cu seamă un public universitar, care, la drept vorbind, nu mi se pare foarte diferit de la o țară la alta. Oamenii care își dedică viața studiului au fost dintotdeauna destul de asemănători între ei, dincolo de diferențele între țări. în secolul al XVII-lea se vorbea de "Republica literelor", independentă de puterile locale și consacrată în întregime căutării adevărului și
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
mea, am cunoscut mai cu seamă un public universitar, care, la drept vorbind, nu mi se pare foarte diferit de la o țară la alta. Oamenii care își dedică viața studiului au fost dintotdeauna destul de asemănători între ei, dincolo de diferențele între țări. în secolul al XVII-lea se vorbea de "Republica literelor", independentă de puterile locale și consacrată în întregime căutării adevărului și regulilor bunului gust. Nu vreau, bineînțeles, să spun că lumea universitară de azi ar fi în întregime dedicată căutării
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
de a nu renunța la pașaportul românesc, odată aleasă varianta exilului, ca mod de viață, cât și a deciziei de a debuta la 80 de ani în publicistica germană, după ce i-a fost refuzată viza Suediei. Sperase ca în îndepărtata țară nordică să găsească locul propice de unde să se exprime liber și să militeze în favoarea României părăsite. De cât elan, sever strunit, va fi în stare să dea dovadă Victor Frunză, descoperim în prezentarea cu care debutează volumul. Editorului i se
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]