1,246 matches
-
se schimbă la față, iar culorile îi pieriră din obraji. Maggie se opri în spatele lui Uri și se uită. Încăperea nu era goală. David Rosen se afla încă la biroul lui. Dar era prăbușit peste el, trupul fiindu-i la fel de țeapăn ca un cadavru. Capitolul 39 Tekoa, Malul de Vest, joi, 3.13 p.m. Nu era prima oară, în cei aproape douăzeci și cinci de ani pe care îi petrecuse aici, când Akiva Shapira își blestema educația americană. Se uita la manevrele făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
clipe de viață? Că vă învăț de bine? Loviți în mine, dacă vă dă mâna! Nu mai pot, domnule! Am să mor într-o zi, de greață, cu securea înfiptă în gâtul osânditulul... Am să mor în picioare, cu mâinile țepene pe coada securii... (Vehement.) Că m-ați înnebunit cu toții! Toți vă dați aere, voi, ăștia, osândiții! Și când la o adică... faceți pe voi! (Sever.) Hai s-o aducem! (ARTUR, docil dintr-o dată, o aduce dirijat de CĂLĂU.) CĂLĂUL: Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să nu fim deranjați. Mă Înșel cumva? - Deloc, dimpotrivă. Și mă bucur că faci progrese rapide: Începem să ne Înțelegem... Mda, simțise ironia și Încerca să mi-o Întoarcă, În pofida faptului că, la suprafață, se Încăpățâna să afișeze aceeași sobrietate țeapănă și mohorâtă, agresivă chiar. Pentru nimic În lume În acele momente n-aș fi conceput că Adam Adam vorbea cât se poate de serios și, mai cu seamă, de pătruns de ceea ce spune. Am realizat grozăvia târziu, mult prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
amicale. Recunosc, nutream sincere resentimente la adresa domnului Howard, deși eram conștient că, la rigoare, nu prea aveam ce să-i reproșez. Omul Își jucase perfect rolul În mișculația de la aeroport, iar ulterior se comportase chiar rezonabil. Mă rog, rezonabilitatea lui țeapănă și lapidară, totuși preferabilă amabilității prefabricate a lui Zoran, pe care bilețelul Evelinei mi-l scosese de la inimă. Fără motive și fără dovezi, recunosc. Poate din nevoia de Încredere În ceva sau În cineva, cu toate că eram conștient că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
francezii la ceva: le lipsește profunzimea, dar sunt sclipitori și memorabili În exprimare - geniu lingvistic latin și, ca bonus, femei accesibile... Bingo! Franța... femei... Eveline... - Cu părere de rău pentru speranțele tale umaniste (eram per tu, la propunerea ei abandonaserăm țeapănul „dumneavoastră”), trebuie să știi că Howard ți-a spus adevărul adevărat, mi-a confirmat apreciabila reprezentantă a feminității româno-franceze cu o gravitate care m-a Înfiorat. Vei avea poate și dovezile necesare Într-o zi. Bineînțeles, dacă ești cuminte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În cele din urmă, tata a oftat, a Închis manualul, remarcând Încet, dar clar: Golubcik (dragul meu) ai să pici precis - nu știi absolut nimic“. „Trebuie să vă contrazic“, Îi replică Lenski, cu o oarecare demnitate. Stând În mașina noastră țeapăn, de parcă era Împăiat, Lenski a fost dus la universitate, a rămas acolo până seara, s-a Întors cu sania printre nămeți, prin viscol, și s-a urcat disperat și tăcut În camera lui. Spre sfârșitul șederii lui la noi, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
nici măcar nu strigau, ca și cum liniștea din jur le-ar fi strîns gîtlejul În clește, iar puii aflați pe pămînt Își deschideau neîncetat ciocurile ca să caute aer, cu ochii dilatați de spaimă, spre a-și Întoarce curînd gîturile și a rămîne țepeni, cu capul dat pe spate, Într-o grimasă tragică. Focile răsuflau greu În golf, deschizîndu-și botul numai cît era necesar, iguanele marine dispăruseră de pe stîncile lor, deși fluxul se afla la apogeu. Un bărbat se mișcă În depărtare, cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
umeri, când de centură, prăvălită peste trupul cald încă. Profesorul încerca să nu privească dincolo de încălțămintea șoferului, niște ghete de antilopă cenușii cu crepul tocit la călcâie. ― Melania! hohoti Florence. Melania, mă auzi? Bătu ușurel obrajii reci și palizi. Bătrâna țeapănă părea că nu respiră. Doamna Miga își ridică fața răvășită. Țipă disperată: ― Ce să fac? Învățați-mă ce să fac!! ― Apă rece! bâlbâi Scarlat schimonosit de durere. Toată cana! "Dumnezeule! se sperie Melania Lupu. Asta mi-ar mai lipsi, să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ceară. Semăna cu o moartă. O bucată de ciment se desprinse brusc și căzu în partea cealaltă. Inginerul își vîrî brațul până la subsuoară, apoi se lăsă pe spate și începu să lovească cu picioarele lărgind spărtura. Apucă umerii cârnului. Trupul țeapăn era greu, îi aluneca din mână. Trecu dincolo trăgând din toate puterile. Dascălu căzu ca o bucată de lemn pe pardoseala rece. Raul Ionescu astupă spărtura cu spatele și își scoase masca respirând până în adâncul plămânilor. Eliberă și figura cârnului
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ceva." Știi tu le ce, fetițo..." Mută motanul mai jos pe genunchi, ascunzîndu-și mâna sub batic. Deschise carnetul la urmă unde erau foile goale și începu să scrie. Încerca să nu miște mâna decât din poignet, păstrând brațul și cotul țepene. Pe obraz îi apăruse expresia senină dintotdeauna. Zâmbea blajin, privind un tablou pictat de Florence în tinerețe. Un buchet de miozotis într-o cană de lut. " I-au plăcut totdeauna florile mici. Lăcrămioare, panseluțe, toporași... Acum grăbește-te, draga mea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Adăugă și mai încet: Și sânt convins că l-a făcut. Miga clipi nedumerit. ― Adică? ― A avertizat Miliția. ― O... prostie! Șerbănică Miga se congestionase brusc până în albul ochilor: Un act iresponsabil! Ne masacrează ăștia! Profesoral ridică din umeri apoi rămase țeapăn. Florence agasată de privirile lungi, goale, îi întorsese spatele. ― La ce oră plecăm? se interesă Nucu Scarlat. Mai toarnă-mi puțin... ― La 7. Încearcă să dormi măcar un ceas. ― Eu mă plictisesc, spuse Dascălu. Se plimba fără rost prin cameră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
avea mânecile scurte, tăiate probabil acolo unde coatele nu mai putuseră fi cârpite. Frizura, de obicei atent încropită din părul lăsat să crească deasupra urechilor și savant adus apoi cu o periuță de dinți peste țeasta goală, atârna în șuvițe țepene. ― Pune mîna! Nu vezi! țipă Valerica Scurtu. Cade casa pe noi! Melania Lupu apăru zâmbitoare în prag: ― Ce faceți, copii? Dădu cu ochii de zidul ud și înaintă fragil, speriată, cu pași mici. Împingeau mobila greoaie, înțepenită de ani. Panaitescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
silueta grațioasă. Valerica Scurtu o examină rece, cu colțurile gurii adunate. Nu trebuia să se uite în oglindă ca să știe cum arată. Diminețile, în special, erau monstruoase. Diminețile cu ochi urduroși, când somnul nu se desprinde de genele rare și țepene, cu cearcăne și pleoape umflate, cu fața verzuie ca o pungă de venin și surpriza coșurilor ivite peste noapte. Se răsti incapabilă să-și stăpânească iritarea: ― Eu nu beau! Nu vă deranjați. Bătrânica își încleștă degetele fragile. Părea sincer îngrijorată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
le trece prin minte, dacă s-au spânzurat ori... Gesticula înfierbîntat traversând încăperea de la un capăt la celălalt. ― Ca să vezi! Domnul Grigore Popa vă descrie cu totul altfel. ― Gaura cheii strâmbă imaginile. E firesc! Cristescu căută o scrumieră. Ținea mâna țeapănă să nu cadă scrumul. ― Dați-i drumul pe jos, spuse sculptorul. Nu mă deranjează... În fine, asta-i cu Valerica! Mi-ar face plăcere să vă ajut, dar... Păru fulgerat de-o idee. Discutați cu Melania Lupu sau chiar cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
asta nu-i de mine! Trebuia să-mi dau seama de la început." Pendula se opri dintr-o dată. O întorcea Panaitescu. Uitaseră. " Totul e să-mi păstrez curajul, gândi Melania Lupu. Mi-e frică de Doru, nu va rezista." " Trupul acela țeapăn, gândi Doru Matei, am să-l simt toată viața. Îmi vine să țip... Aș fi vrut să nu se fi întîmplat nimic... Goya... Rembrandt... mi-au devenit odioși! Am să urlu, totuși..." Cei doi așteptau ghemuiți. Pe fața sculptorului se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să-și Înceapă operațiunea de căutare a butonilor Fabergé. După câteva zile, m-a convins să o Însoțesc până acolo. M-am dat cu parfumul ăsta nou, Park Avenue, Îmi spuse În mașină, În drum spre magazin. Încerc să par țeapănă, ca să intru acolo. Asta e trăsătura lor caracteristică. Spusese ea așa, dar nu părea deloc țeapănă: era Îmbrăcată cu o rochie scumpă, de culoarea cireșelor, creată de Giorgio di Sant’Angelo, al cărei decolteu mai că-i ajungea până aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o Însoțesc până acolo. M-am dat cu parfumul ăsta nou, Park Avenue, Îmi spuse În mașină, În drum spre magazin. Încerc să par țeapănă, ca să intru acolo. Asta e trăsătura lor caracteristică. Spusese ea așa, dar nu părea deloc țeapănă: era Îmbrăcată cu o rochie scumpă, de culoarea cireșelor, creată de Giorgio di Sant’Angelo, al cărei decolteu mai că-i ajungea până aproape de talie. Era Îmbrăcată ca pentru Studio 54, nu ca pentru 59th Street. După petrecerea de divorț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
motivul pentru care locuia acum Într-un apartament care arăta ca interiorul catedralei Notre-Dame. Când, puțin după ora 6, am ajuns la ea, am găsit-o pe Marci În salon, cocoțată pe o sofa verde Închis, decorată În stil auster, țeapăn, pe care se afla un exemplar din cartea Sunt necesari bărbații? de Maureen Dowd. Avea un pahar cu ceva de băut Într-o mână și telecomanda În mâna cealaltă. Ochii nu i se dezlipeau de ecranul televizorului. Schimba de pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la gunoi. Crezusem că va fi simplu, dar mi-au trebuit șase sau șapte tentative până să mi se pară că am găsit tonul adecvat. Să ceri cuiva iertare e un lucru complicat, un număr delicat de echilibristică între mândria țeapănă și remușcările lacrimogene, și, dacă nu te poți deschide cu adevărat în fața celuilalt, orice scuză sună găunos și fals. În timp ce lucram la versiunile succesive ale epistolei (din ce în ce mai deznădăjduit, condamnându-mă pentru tot ceea ce ieșise prost în viața mea, flagelându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
le-a furnizat plină de solicitudine donatorilor câte un teanc de reviste deocheate: poză după poză cu femei tinere și dezbrăcate, în atitudini erotice provocatoare. Dată fiind firea animalului mascul, numai rareori astfel de imagini nu reușesc să stârnească erecții țepene, zvâcninde. Cu seriozitatea sa dintotdeauna când avea ceva de făcut, Tom s-a așezat cuminte pe pat și a început să răsfoiască revistele. După un minut sau două, avea pantalonii și chiloții la glezne, își apucase mădularul cu mâna dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de bărbați dezbrăcați la viața mea și, în ce privește lungimea și grosimea, trebuie să pun scula reverendului în primele zece procente. Un mădular de film porno, dacă înțelegi ce vreau să spun, dar câtuși de puțin atrăgător în ochii mei. Era țeapăn și vânăt, dar erecția făcea să se vadă toate vinișoarele și, la lungimea maximă, se curba spre stânga. Un mădular mare, dar și scârbos, iar omul căruia îi aparținea mi se părea încă și mai scârbos. Presupun că aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
salonul, fiindcă de-un an trăiau ca niște pustnici și lui i se urâse cu viața asta! Când s-au întors, tot la galop, după ce s-a opintit să-i scoată cizmele înalte, care ieșeau greu fiindcă erau lungi și țepene, după ce le-a lustruit-oglindă și le-a pus șanurile în interior, Generalul i-a dat liber să se ducă unde-o ști, să sărbătorească cum o pofti. Cât despre el însuși, Algiu a rămas doar cu filodendronul de la fereastră și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că ea după moarte își dorește să se transforme într-o vrabie, să fie foarte atent la vrăbii, poate că e și ea acolo, țopăind între ele, deși îi era greu să și-o închipuie țopăind, fusese o femeie destul de țeapănă, umbla anevoie până și prin casă. Era foarte greu s-o recunoască, toate vrăbiile seamănă între ele, și nici una n-a părut încă să se bucure în mod deosebit la întâlnirea cu el. Era sigur că mamaia i-ar fi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ochii de la ea. Era ca un vis de frumoasă, ca o vitrină de bijutier, ca o rochie de sărbătoare. Fața de masă din olandă albă înghițise puțin cam multă scrobeală, se vedea că la colțuri nu se unduiește îndeajuns, stă țeapănă ca femeile care-și strâng prea mult corsetul. Însă alt defect nu mai găsea mesei. Stelele tăiate în cristalul paharelor luceau moale, dar când va fi aprins candelabrul ca un ou plin de lumini, vor lua foc, își vor încrucișa
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
crede autentic numai pe al lui. Împotriva adevărului s-au urzit întotdeauna imbecile coaliții. Uneori,oratorilor le scapă adevărul printre canini. În definitiv, la ce i-a ajutat lui Hamlet adevărul ? Castelul Elseneur așteaptă încă un răspuns. Fara îndoieli, rămânem țepeni. Prin cărțile altora, descoperim in noi teritorii nebănuite. Eterna muțenie a cosmosului mă înfioară. Mulți oameni străbat lumea fără să o înțeleagă. Știința are nevoie de cunoaștere, religia - de revelație. Nu-mi convine nici mie să-mi cunosc toate scorburile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]